ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 780/P din 23 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60/30.01.2025 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul penal nr. x/2022, printre altele, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 367 alin. (1), (2), (3), (6) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 367 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

Pedeapsa principală se execută în regim de detenție, conform art. 60 C. pen.

În baza art. 367 alin. (1), (2), (3), (6) C. pen., a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 367 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a fost interzisă inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost interzisă inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a fost interzisă inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele 2 pedepse principale stabilite prin prezenta și s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare (pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care adaugă sporul de 1 an închisoare, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă).

Pedeapsa rezultantă principală, de 6 ani închisoare, se execută în regim de detenție, conform art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, stabilită prin prezenta pentru fiecare dintre cele 2 infracțiuni deduse judecății, se aplică după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., pedeapsa accesorie stabilită prin prezenta pentru fiecare dintre cele 2 infracțiuni deduse judecății, se aplică de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante privative de libertate.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, printre alții, și inculpații A. și B..

Prin decizia nr. 780/P din 23 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 30.06.2025 la domiciliu, unde, primind actele, numita C. a refuzat semnarea dovezii de înmânare, iar inculpatei B. la de 30.06.2025 la domiciliu, unde a semnat de primire soțul acesteia. De asemenea, pentru inculpatul A. s-a procedat și la afișarea înștiințării privind comunicarea deciziei penale, la sediul instanței, la data de 24.06.2025, având termen de 7 zile pentru ridicarea comunicării.

Data până la care inculpații aveau posibilitatea să declare recurs în casație este 31.07.2025, inclusiv.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul A. a declarat recurs în casație la data de 29.07.2025, prin avocat ales D. cu împuternicire avocațială depusă la dosarul de recurs în casație .

În esență, prin motivele de recurs în casație, invocând cazul de casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat că în mod eronat organele judiciare au concluzionat că ar fi participat la constituirea grupului infracțional organizat, întrucât mijloacele de probă nu demonstrează implicarea acestuia în comiterea unor fapte care întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni.

De asemenea, inculpata B. a declarat recurs în casație la data de 29.07.2025, prin avocat ales E., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul de recurs în casație .

În esență, prin motivele de recurs în casație, invocând cazul de casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat că din analiza întregului material probator administrat în cauză nu rezultă că inculpata ar fi constituit, alături de ceilalți inculpați, un grup infracțional organizat, cu scopul de a efectua activități de trafic ilicit de droguri.

Cererile de recurs în casație au fost comunicate tuturor participanților, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 16.09.2025, la înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație fiind îndeplinită.

La data 15.10.2025 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casație formulate de inculpați A. și B., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 C. proc. pen. (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Examinând cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 780/P din 23 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Cererile de recurs în casație întrunesc condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele, domiciliul inculpatului care a exercitat calea de atac, hotărârea atacată, precum și semnătura persoanei care a redactat cererea, în speță, avocatul inculpaților.

În schimb, condiția reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu este îndeplinită de căile de atac promovată de inculpați, cu toate că aceștia au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. În acest sens, se observă că cei doi inculpați, prin motivele de recurs în casație contestă interpretarea de către instanțele de fond și de apel a probelor administrate, cu consecința schimbării stării de fapt reținute cu titlu definitiv.

Pe calea recursului în casație nu se poate invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante și le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, recursul în casație nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată.

Starea de fapt reținută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum și reținerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanțelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casație reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

În acest context, susținerile recurenților-inculpați la faptul că nu ar fi întrunite elementele de tipicitate ale faptelor reținute în sarcina lor sunt expuse în cererea de recurs în casație doar din punct de vedere teoretic, fără a se motiva, în concret, ce determină incidența dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Or, prin aceste motive, în realitate, nu se urmărește să supună cenzurii Înaltei Curți legalitatea incriminării în speță prin raportare la particularitățile faptice reținute prin decizia recurată, ci se tinde la o reevaluare a însuși conținutului acestor particularități, ceea ce excedează scopului și obiectului recursului în casație, astfel cum sunt reglementate de art. 433 și art. 447 C. proc. pen.

În acest context, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat, echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, ce atrage nerespectarea cerinței prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Relativ la cele ce precedă, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen. în ceea ce privește cererile de recurs în casație formulate de inculpați, instanța constată că sunt inadmisibile în principiu.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 780/P din 23 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții-inculpați A. și B. la plata sumei de câte 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare datorate statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 780/P din 23 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022.

Obliga recurenții-inculpați A. și B. la plata sumei de câte 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare datorate statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2025.