ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 decembrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sențința penală nr. 149/P din 21 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie s-au hotărât următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen.., s-a respins ca nefondată cererea inculpatului A., privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 298 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. , la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) și alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o durată de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale a închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și de a exercita funcția de executor judecătoresc, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să respecte pe durata termenului de supraveghere următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Tulcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Tulcea sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 80 de zile în cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Tulcea sau Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Tulcea.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., s-a atras atenția inculpatului A. asupra prevederilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza 65 alin. (3) C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi aplicată inculpatului A. nu se execută pe durata termenului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., cu aplicarea art. 1349, art. 1381 și art. 1385 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile B. și C. și a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 60.490 de euro, cu titlu de daune materiale către fiecare din părțile civile B. și C., precum și plata a câte 10.000 de euro, cu titlu de daune morale către fiecare din părțile civile B. și C. și s-au respins restul pretențiilor civile ca nefondate.

În baza art. 397 alin. (2) și (4) C. proc. pen.., s-a admis cererea părților civile B. și C. și s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii în vederea recuperării pagubelor cauzate prin infracțiune asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului A., constând în teren și construcție situate în Municipiul Tulcea, Strada x, nr. 8, județul Tulcea - identificate cu numărul cadastral x,2,5 (intabulate în cartea funciară a Municpiului Tulcea sub nr. x), teren și construcție situate în Municipiul Tulcea, Strada x nr. 4, județul Tulcea - identificate cu număr cadastral x (intabulate în cartea funciară a Municipiului Tulcea sub nr. x) și clădire nerezidențială (garaj) situată în Municipiul Tulcea, Strada x nr. FN, Bl. Spate Bloc 2, județul Tulcea, dispoziția fiind executorie.

În baza art. 273 alin. (4) C. proc. pen.., s-a admis cererea expertului D. privind suplimentarea onorariul de expertiză tehnică imobiliară și a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 4.460 RON, cu titlu de diferență rămasă de achitat în contul acestui onorariu.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 5.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă B..

În baza art. 272 C. proc. pen.., onorariile parțiale de avocați oficiu E. și F., în sumă a câte 350 RON, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța care a judecat fondul cauzei a reținut că acuzația adusă inculpatului A. prin rechizitoriul întocmit sub nr. x/2019 din 09.12.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța constă în aceea că inculpatul, de profesie executor judecătoresc în cadrul " Biroului executorului judecătoresc A.", în baza acelaiași rezoluții infracționale, în perioada noiembrie 2015 - iunie 2018, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a efectuat cu încălcarea dispozițiilor C. civ. privind discuțiunea bunurilor ipotecate - art. 2478 C. civ., precum și ale C. proc. civ., referitoare la urmărirea bunurilor ipotecate – art. 817 C. proc. civ. și vânzarea la licitație publică – art. 829 și următoarele C. proc. civ., multiple acte de executare în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2015 deschis la A. în baza cererii formulate de către creditorii G. și H. împotriva debitorilor B. și C., întemeiată pe titlul executoriu reprezentat de contractul de împrumut cu ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/21.01.2014 la BNP I..

Astfel, deși titlul executoriu prevedea împrumutarea soților B. și C. cu suma de 3500 euro de către numiții G. și H., sumă ce trebuia a fi restituită integral la data de 01.10.2014 și pentru rambursarea căreia s-a garantat prin constituirea unei ipoteci imobiliare de rang I asupra suprafeței de 1382 mp teren arabil, situat în intravilanul localității Tudor Vladimirescu, județul Tulcea, cu nr. cadastral x, înscris în Cartea Funciară sub nr. x Tulcea, executorul judecătoresc a procedat la urmărirea silită a unui alt imobil neipotecat, aparținând debitorilor, respectiv proprietatea imobiliară - C1 locuință cu regim de înălțime D+P+2E+Mansardă și teren aferent în suprafață de 349 mp, situat în Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1, județul Tulcea, evaluat la o valoare de piață în cuantum de 104.761 euro, imobil care, în cele din urmă, a fost vândut prin licitație publică în data de 07.07.2017, fiind adjudecat la prețul de 142.000 RON de către numitul J..

Potrivit rechzitoriului, prin fapta comisă, inculpatul A. ar fi cauzat persoanelor vătămate B. și C. atât o pagubă materială, reprezentată de diferența de preț a imobilului executat silit între valoarea estimată și cea adjudecată, cât și o vătămare morală generată de întreaga procedură execuțională care s-a finalizat cu pierderea locuinței de domiciliu a debitorilor.

În fapt, la data de 28.11.2019 s-a înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța plângerea penală formulată de către numiții B. și C. împotriva executorului judecătoresc A., pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen..și înșelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen., precum și împotriva numiților G. și H., pentru comiterea faptei de complicitate la infracțiunile anterior menționate.

În motivarea plângerii, persoanele vătămate au arătat că în anul 2014 au împrumutat de la numiții G. și H. suma de 3500 euro, pentru restituirea căreia au garantat cu instituirea unei ipoteci asupra unui teren arabil din localitatea Tudor Vladimirescu, județul Tulcea.

Întrucât debitorii nu au rambursat suma la data scadentă convenită, creditorii au demarat executarea silită – având drept titlu executoriu contractul de împrumut cu ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/21.01.2014 la BNP I., prin intermediul B.E.J. A., context în care s-a ajuns la valorificarea unui alt imobil aparținând debitorilor, respectiv un imobil amplasat în Municipiul Tulcea (Strada x nr. 1), care a fost vândut prin licitație publică în data de 07.07.2017.

În opinia persoanelor vătămate, creditorii și executorul judecătoresc au nesocotit dispozițiile legale privind executarea silită (din cuprinsul C. proc. civ.), în sensul că, deși împrumutul era garantat cu un anumit imobil, asupra căruia fusese instituită o ipotecă, sus-numiții au valorificat un alt imobil - ce nu figura în clauzele contractuale, mult mai valoros decât cel dintâi teren, care ar fi fost îndestulător pentru acoperirea creanței de 3500 euro.

Expunerea situației de fapt.

Prin încheierea din 07.04.2015, A. a admis cererea formulată de creditorii G. și H., încuviințând executarea silită solicitată de față de debitorii B. și C..

În cuprinsul acestei încheieri se specifică de către executorul judecătoresc A. faptul că ambii debitori au domiciliul în "Tulcea - x, județul Tulcea".

Potrivit verificărilor efectuate în baza de date a Evidenței pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a reieșit că:

În perioada 21.02.1995 – 19.08.2016, numitul B. a domiciliat legal la adresa din: județ Tulcea;

În perioada 19.08.2016 – prezent numitul B. a domiciliat legal la adresa din: jud. Tulcea.

În perioada 05.07.2010 - 02.04.2019 numita C. a domiciliat legal la adresa din: jud. Tulcea.

În perioada 02.04.2019 – prezent numita C. a domiciliat legal la adresa din: județ Tulcea.

Cu privire la procedura de comunicare a actelor încheiate de către inculpatul A., în exercitarea atribuțiilor specifice profesiei sale, în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2015, s-au remarcat următoarele aspecte:

- comunicarea încheierii de admitere a cererii formulate de creditori și implicit de încuviințare a executării silite s-a realizat la data de 07.04.2015 astfel: creditorului G. la domiciliul din Municipiul Tulcea, str. x jud. Tulcea (adresa de domiciliu legal), iar creditoarei H. la sediul procesual ales, respectiv cabinetul de avocatură, deși ambi creditori au optat pentru adresa din urmă;

- la data de 07.04.2015 este întocmită înștiințarea debitorului B. cu privire la declanșarea urmăririi silite, în cuprinsul căreia este menționată adresa debitorului din Mun. Tulcea, str. x, bl. 13.ap. 52, județTulcea;

- la data de 07.04.2015 este întocmită înștiințarea debitoarei C. cu privire la declanșarea urmăririi silite, în cuprinsul căreia este menționată adresa debitoarei din Mun. Tulcea, str. x, bl. 13.ap. 52, județ Tulcea, deși domiciliul legal al acestei debitoare la data respectivă era Mun. Tulcea, str. x, jud. Tulcea.

S-a menționat că inculpatul, în cadrul concluziilor sale scrise, a arătat că cei doi debitori ar fi vândut apartamentul din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 26 numiților K. și H. în baza unui contract încheiat în anul 2007, locuind la această adresă fără forme legale, însă instanța care a judecat fondul cauzei a precizat că această unică împrejurare nu influențează cu nimic procedura de comunicare a actelor de executare silită, care trebuiau transmise la adresele cu care debitorii figurau în bazele de date oficiale, potrivit unor demersuri pe care executorul ar fi trebuit să le întreprindă.

Inculpatul și-a motivat această opțiune prin faptul că, potrivit unui proces-verbal de evacuare, cei doi debitori ar fi fost evacuați din respectivul apartament la data de 29/30.04.2015 (dosar de executare silită nr. x/2015), însă această împrejurare este lipsită de relevanță, întrucât respectiva adresă nu a fost stabilită de către debitori ca domiciliu procesual ales și, prin urmare, nu executorul judecătoresc era cel îndreptățit să aleagă respectiva adresă ca loc de comunicare a corespondenței adresate debitorilor.

Faptul că cei doi debitori s-au ascuns mereu, au indus în eroare diferite persoane și au refuzat să își achite obligațiile financiare nu reprezintă un argument suficient de solid care să justifice efectuarea comunicărilor la o altă adresă decât cea cu care debitorii figurau înregistrați în evidențele oficiale, deoarece această modalitate de citare contravine dispozițiilor art. 155 alin. (1) pct. 6. și art. 158 C. proc. civ.

La data de 07.04.2015 s-a întocmit somația mobiliară adresată ambilor debitori ca în termen de o zi de la primirea acesteia sau de la lăsarea acesteia la domiciliul acestora să achite creditorilor G. și H. suma de 3500 euro și 5888.95 RON (cheltuieli de executare silită)".

În cuprinsul somației mobiliare executorul judecătoresc a specificat faptul că ambii debitori locuiesc la adresa din Municipiul Tulcea, str. x, bl. 13.ap. 52, județul Tulcea, deși domiciliul legal al debitoarei C. la data respectivă era Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1, județul Tulcea.

S-a observat faptul că executorul a indicat dispozițiile art. 731 alin. (1) din C. proc. civ. drept temei juridic în cuprinsul somației mobiliare (versiunea legislativă de la acea dată), conform căruia Aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului: "Dacă în termen de o zi de la comunicarea somației însoțite de încheierea de încuviințare a executării debitorul nu plătește suma datorată, executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, în vederea valorificării lor, chiar dacă acestea sunt deținute de un terț."

La aceeași dată, 07.04.2015, a fost întocmită o adresă către fiecare dintre debitori, indicându-se aceeași adresă din Mun. Tulcea, str. x, bl. 13.ap. 52, județ Tulcea, la care debitoarea C. nu domicilia, prin care executorul judecătoresc se exprimă în maniera următoare: "așa cum v-am înștiințat în data de 07.04.2015, în baza art. 627 alin. (2) C. proc. civ., vă punem în vedere ca în termen de 3 zile să ne comunicați în scris toate veniturile și bunurile dumneavoastră (...), în caz contrar urmează să procedăm la vânzarea prin licitație publică a bunurilor pe care le dețineți și să poprim veniturile obținute de dumneavoastră."

S-a observat faptul că deși actul de procedură prealabil privind însțiințarea declanșării executării silite nu fusese efectiv comunicat debitorilor, în aceeași zi executorul judecătoresc le-a solicitat acestora comunicarea tuturor bunurilor și veniturilor, accelerând în mod nejustificat procedura execuțională.

Deși debitorii aveau la dispoziție un termen de 3 zile pentru a comunica veniturile și bunurile, la aceeași dată, 07.04.2015, executorul judecătoresc, nesocotind aceste dispoziții legale și conținutul propriei adrese emise în aceeași zi, a solicitat Serviciului de Impozite și Taxe Locale Tulcea să îi comunice bunurile cu care debitorii figurează înregistrați în evidențele instituției.

Prin adresa nr. x/08.05.2015, Serviciul de Impozite și Taxe Locale Tulcea a comunicat faptul că cei doi debitori fugurează cu următoarele bunuri impozabile: teren situat în str. x, în suprafață de 349 mp, teren arabil situat în Tulcea, str. x, în suprafață de 1300 mp, teren arabil situat în str. x, în suprafață de 1382,60 mp, imobil situat în Tulcea, str. x, teren cu construcții în suprafață de 2800 mp, suprafață utilă de 45 mp cu valoarea impozabilă în sumă de 88.357,50 RON, anexă cu suprafața utilă de 15 mp cu valoarea impozabilă în sumă de 9759,75 RON.

La aceeași dată, 07.04.2015, executorul judecătoresc a înștiințat ambii debitori la aceeași adresă din Mun. Tulcea, str. x, bl. 13.ap. 52, județ Tulcea, la care debitoarea C. nu domicilia, cu privire la înființarea popririi asupra tuturor conturilor bancare deținute de aceștia.

Executorul a indicat ca temei juridic în cuprinsul somației mobiliare dispozițiile art. 782 C. proc. civ. (versiunea legislativă de la acea vreme).

La aceeași dată, 07.04.2015, executorul judecătoresc A. a comunicat tuturor unităților bancare măsura de înființare a popririi asupra conturilor deținute de către debitorii B. și C. (la dosarul de executare silită există dovezile de înmânare către unitățile bancare).

Dintre toate răspunsurile comunicate de către unitățile bancare, s-a observat faptul că L. a transmis B.E.J. A., prin adresele nr. x/14.04.2015 și y/14.04.2015 faptul că atât B., cât și C. figurează cu conturi deschise la L., iar acestea au fost indisponibilizate la dispoziția A. pentru sumele de 3500 euro și 5888,95 RON. De asemenea, prin adresa nr. x, M. a comunicat B.E.J. A. faptul că debitorul B. figurează cu sume consemnate în evidențele M. S.A..

S-a menționat că, comunicarea transmisă de L. a fost extrem de importantă în economia probelor dosarului, întrucât sumele de bani indisponibilizate la dispoziția A. erau suficiente pentru a stinge atât debitul principal de 3500 euro, cât și cheltuielile de executare în sumă de 5888,95 RON, fiind suficient ca executarea silită să poarte asupra acestor sume de bani, fără a mai fi necesară continuarea ei asupra imobilelor.

Că așa stau lucrurile o dovedește conținutul somației imobiliare din 15.09.2015, pe care inculpatul A. a întocmit-o și a adresat-o debitorilor – la adresa din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 26, județul Tulcea, deși domiciliul legal al debitoarei C. era la adresa din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1, județ Tulcea, punându-le în vedere ca în termen de 15 zile de la "primirea sau lăsarea acesteia la domiciliul dumneavoastră", să achite creditorilor suma de 3500 euro și suma de 5888.95 RON cu titlu de cheltuieli de executare silită .

Actele de procedură menționate au fost comunicate doar debitorului B. - la adresa din Mun. Tulcea, str. x, bl. 13.ap. 52, județ Tulcea, dovadă fiind procesul-verbal de înmânare încheiat la data de 08.04.2015, de către factorul poștal, în cuprinsul căruia s-a menționat că actele ce trebuiau înmânate constau în "înștiințare declanșare executare silită, copie cerere executare silită, copie titlu executoriu, încheiere deschidere dosar și încuviințare executare silită, încheiere stabilire cheltuieli executare, somație, relații bunuri, înștiințare poprire conturi".

Această comunicare poartă mențiunea că destinatarul este absent, astfel că în lipsa cutiei poștale a fost afișată înștiințarea, deși locația era un bloc de locuințe.

Debitoarei C. nu i-au fost comunicate actele menționate, deși aceasta avea domiciliul legal, cel puțin la acea vreme, la adresa din Municipiul Tulcea, județul Tulcea, locație care corespundea cu domiciliul în fapt al debitorului B. și care, astfel, i-ar fi permis debitoarei C. să ia la cunoștință în timp util de respectivele demersuri.

Împrejurarea că debitorii nu au formulat contestație la executare, invocând comunicarea nelegală a acestor acte de executare, nu poate fi reținută în favoarea inculpatului, întrucât, deși debitorii au avut cunoștință de urmărirea silită, formulând chiar cerere de suspendare provizorie a executării, procedura de comunicare trebuia îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) ptc. 6 și art. 161 și următoarele C. proc. civ., prin înmânarea actului de procedură celui citat, la adresa la care domiciliază, dacă aceasta este cunoscută.

S-a mai observat faptul că toate aceste acte au fost comunicate în același timp, fiind redactate în aceeași zi, deși succesiunea acestora implica o decalare temporală (spre exemplu, la data de 07.04.2015 este întocmită o adresă către fiecare dintre debitori prin care executorul judecătoresc se exprimă în maniera următoare: "așa cum v-am înștiințat în data de 07.04.2015, în baza art. 627 alin. (2) C. proc. civ., vă punem în vedere ca în termen de 3 zile să ne comunicați în scris toate veniturile și bunurile dumneavoastră (...), în caz contrar urmează să procedăm la vânzarea prin licitație publică a bunurilor pe care le dețineți și să poprim veniturile obținute de dumneavoastră.").

Este adevărat că dispozițiile art. 6 alin. (2) C. proc. civ. consacră celeritatea procedurii silite, însă această celeritate, impune ca măsurile luate în această fază procesuală să fie dispuse în conformitate cu legea, și nu în contradicție cu legea. Prin urmare, s-a precizat că nu pot fi invocate ca temei al încălcării normelor execuțional civile dispozițiile art. 627 alin. (1) din C. proc. civ. (versiunea legislativă de la data îndeplinirii actelor de procedură), care stipulează rolul activ al executorului judecătoresc în sensul următor: (1) În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate.

De asemenea, potrivit Codului Deontologic al Executorilor Judecătorești din România, executorii judecătorești trebuie să își îndeplinească corect și în timp util atribuțiile profesionale, să fie de bună-credință, integri și să își organizeze într-un mod riguros activitatea profesională.

La data de 08.04.2015, executorul judecătoresc A. s-a deplasat la Cabinetul de Avocatură al avocatei N., ales drept domiciliul procesual al creditorilor, încheiind un proces-verbal de înmânare a tuturor actelor de procedură întocmite până la acea data, în atenția creditoarei H., fiind omis creditorul G..

Prin certificatul nr. x/24.06.2015, BIROUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ TULCEA a comunicat faptul că debitorii C. și B. figurează cu următoarele imobile:

În consecință, la data de 11.09.2015, executorul judecătoresc a solicitat înscrierea în evidențele Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea, a somației de plată izvorâtă din dosarul nr. x/2015, în referire la fiecare dintre cele patru imobile menționate mai sus.

La data de 15.09.2015, inculpatul A. a întocmit somația imobiliară prin care le punea în vedere ambilor debitori – la adresa din Municipiul Tulcea, str. x, bl. 13.ap. 52, județ Tulcea, deși domiciliul legal al debitoarei C. era la adresa din Municipiul Tulcea, județ Tulcea - ca într-un termen de 15 zile de la "primirea sau lăsarea acesteia la domiciliul dumneavoastră", să achite creditorilor suma de 3500 euro și suma de 5888.95 RON cu titlu de cheltuieli de executare.

Un fapt deosebit de relevant, pe care chiar inculpatul l-a recunoscut și care a pus în lumină incosecvența apărărilor sale, este acela că, potrivit propriilor susțineri consemnate în concluziile scrise, la data de 15.09.2015 ambii debitori fuseseră deja evacuați de la adresa din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 26, județ Tulcea (a se vedea filele x din concluziile scrise), or, în aceste condiții, nu se justifica în niciun mod comunicarea acestor somații imobiliare la o adresă la care debitorii nu locuiau și de la care fuseseră evacuați încă din data 30.04.2015.

În cazul în care debitorii nu se conformau, executorul judecătoresc le-a învederat că va proceda la urmărirea silită a imobilului situat în Tudor Vladimirescu - x, județul Tulcea înscris în CF x Tudor Vladimirescu, nr. cadastral nr. x, imobil care corespundea poziției 4 din lista imobilelor enumerate de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea, respectiv " imobil constând în teren în suprafață totală de 2800 mp, situate în intravilan suburbia Tudor Vladimirescu, jud. Tulcea. " și care nu făcea însă obiectul ipotecii imobiliare inserate în titlul executoriu.

Cât privește dovada comunicării actului mai sus-menționat, s-a observat la dosarul de executare silită nr. x/2015, faptul că la data de 09.10.2015 factorul poștal s-a deplasat la domiciliul numitului B. din str. x Mun. Constanța pentru a-i înmâna "somație de plată imobiliară CF x; CF x; CF x; CF x, în dosarul nr. x/2015", însă destinatarul absenta, astfel că i-a fost afișată o înștiințare în acest sens.

Așadar, cu toate că somația imobiliară le-a fost comunicată debitorilor la adresa din Municipiul Tulcea, str. x, bl. 13.ap. 52, județ Tulcea, deși domiciliul legal al debitoarei C. era la adresa din Municipiul Tulcea, județ Tulcea, totuși, în cazul debitorului B. comunicarea actului de procedură menționat s-a realizat la adresa din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1, în timp ce în cazul debitoarei C. această comunicare nu s-a realizat.

Observând numerele de carte funciară menționate în cuprinsul procesului-verbal de înmânare, Curtea a constatat că somațiile imobiliare vizau cele patru imobile comunicate de către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea, printre care și imobilul supus ipotecii imobiliare (la poziția 3 din lista transmisă), cu toate că la dosarul de executare silită nu au fost identificate și celelalte trei somații imobiliare (aferente nr. CF x; CF x; CF x) și nicio dovadă de comunicare pentru debitoarea C..

În faza judecății au fost depuse somația imobiliară emisă la data de 15.09.2015 care vizează imobilul ipotecat situat în localitatea Tudor Vladimirescu, județul Tulcea, înscris în CF sub nr. x, cu numărul cadastral x, proprietatea debitorilor B. și C., precum și dovezile de comunicare a acesteia către debitori, alături de procesul-verbal de înmânare întocmit în 09.10.2015, respectiv înscrierea în cartea funciară în baza cererii de înscriere și a încheierii nr. x/15.09.2015 emisă de OCPI Tulcea .

După cum se poate lesne constata, aceste cereri, acte și comunicări nu privesc însă imobilul adjudecat din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1, proprietatea debitorilor B. și C., iar ele nu pot influența poziția subiectivă a inculpatului, care, cu rea-credință și în pofida formalităților de executare silită îndeplinite cu privire imobilul adus drept garanție în contractul de împrumut, nu a executat silit acest bun, ci un alt imobil, încălcând interdicția prevăzută de art. 2478 C. civ. și art. 817 alin. (4) C. proc. civ., precum și regulile de la art. 829 C. proc. civ., care impuneau ca toate formalitățile premergătoare vânzării, și nu doar o parte din acestea, să aibă ca obiect imobilul adjudecat.

Mai mult, aceste comunicări au fost efectuate la aceeași adresă din Municipiul Tulcea, str. x, bl. 13.ap. 52, județ Tulcea, de la care debitorii fuseseră evacuați încă din data de 30.04.2015, așa cum inculpatul a afirmat în concluziile sale scrise .

La data de 13.11.2015, inculpatul A. a întocmit somația imobiliară prin care le-a pus în vedere ambilor debitori – (B. la adresa din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1, iar C. la adresa din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 26, județul Tulcea, deși niciuna dintre adrese nu corespundea domiciliului legal - domiciliul legal al debitoarei C. fiind la adresa din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1, județ Tulcea) ca într-un termen de 15 zile de la "primirea sau lăsarea acesteia la domiciliul dumneavoastră" să achite creditorilor suma de 3500 euro și suma de 5888.95 RON cu titlu de cheltuieli de executare.

În cazul în care debitorii nu se conformau, executorul judecătoresc le-a învederat celor doi că va proceda la urmărirea silită a imobilului situat în Tulcea - x, Strada x nr. 1, județul Tulcea, înscris în CF x Tulcea, cu numărul cadastral x.

S-a observat că una dintre comunicări a fost transmisă în mod nelegal, întrucât debitoarea C. nu mai locuia în Municipiul Tulcea, Strada x nr. 26, bl. 13.ap. 52, județ Tulcea, adresă de la care, potrivit susținerilor inculpatului, fusese evacuată încă din luna aprilie 2015, domiciliul legal al acestei debitoare fiind Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1.

S-a constatat modalitatea nejustificată în care inculpatul a optat pentru executarea imobilului din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1, în condițiile în care acesta trebuia să își concentreze executarea silită asupra terenului în suprafață de 1383 mp din suburbia Tudor Vladimirescu, obiect al ipotecii imobiliare de rang I, și nu asupra imobilului din Tulcea, Strada x nr. 1, întrucât în cauză fusese declanșată urmărirea silită imobiliară, titlul executoriu era reprezentat de contractul de împrumut cu ipotecă imobiliară asupra terenului în suprafață de 1383 mp din suburbia Tudor Vladimirescu, iar valoarea celorlalte bunuri imobile și a sumelor poprite în conturile bancare ale debitorilor permiteau recuperarea debitului principal și a cheltuielilor de executare.

Cât privește comunicarea acestui act, la dosarul de executare silită se regăsește procesul-verbal de înmânare, completat de factorul poștal, din data de 09.02.2016, prin care se dorea înmânarea următoarelor acte:

- somație de plată imobiliară CF x

- încheiere desemnare expert

Destinatarul menționat în cuprinsul procesului-verbal de înmânare era exclusiv debitorul B., persoană pe care agentul procedural nu ar fi găsit-o la domiciliul indicat - Strada x nr. 1, Municipiul Tulcea, sens în care a lăsat o înștiințare.

Procedura de comunicare nu a vizat-o și pe debitoarea C., conform art. 820 C. proc. civ. care stipula: "Executorul judecătoresc va comunica încheierea de încuviințare a executării silite prevăzute de art. 666 atât debitorului, cât și terțului dobânditor, însoțită, în ambele cazuri, de titlul executoriu în copie certificată și de somație, punându-li-se în vedere ca în termen de 15 zile de la primirea acesteia să plătească întreaga datorie, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare.

Procedura de comunicare a fost reluată chiar de executorul judecătoresc A., care în data de 15.02.2016 s-a deplasat personal la adresa din Strada x nr. 1, Municipiul Tulcea, pentru a înmâna aceleași documente (somația imobiliară și încheiere desemnare expert), prilej cu care acesta l-a găsit pe numitul B., care semnat dovada de înmânare .

Deși la dosarul de executare silită nu s-a identificat cererea de înscriere a somației de plată imobiliară în evidențele Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea, cu privire la imobilul situat în Tulcea - județul Tulcea înscris în CF Tulcea x, cu numărul cadastral x, în cuprinsul extrasului de carte funciară de informare se face trimitere la încheierea nr. x/13.11.2015, prin care se notează în cartea funciară a imobilului menționat somația emisă de către executorul judecătoresc A. pentru suma de 3500 de euro, reprezentând împrumut în favoarea creditorilor G. și H., precum și suma de 5888,95 RON cu titlu de cheltuieli de executare .

După acest prim demers, de notare a somației imobiliare în cartea funciară, executorul judecătoresc A. și-a concentrat eforturile asupra acestui imobil, în sensul că a solicitat Primăriei Tulcea, prin adresa din data de 27.01.2016, să comunice următoarele acte: plan de urbanism, autorizație de construcție, proiect și memoriu tehnic.

Așadar, până în acest moment al executării silite, procedura de comunicare a actelor de executare silită a fost deficitară, în sensul că nu s-au respectat domiciliile legale ale debitorilor, nu s-au avut în vedere ambii debitori, fie nu s-au comunicat toate actele sau chiar s-au întocmit nejustificat de repede unele dintre aceste acte, iar executorul judecătoresc A. a urmărit cu interes valorificarea imobilului amplasat în Strada x nr. 1, Municipiul Tulcea.

Dovadă este faptul că în momentul în care a comunicat somația imobiliară privind acest imobil, executorul deja desemnase un expert pentru evaluarea acelui imobil, deși teoretic acordase un termen de 15 zile debitorului pentru achitarea debitului.

S-a reiterat faptul că deși din punct de vedere formal executorul a notat somația de plată în cartea funciară a fiecărui imobil deținut de cei doi debitori, acesta, în mod nejustificat, nu a emis și implicit nici nu a comunicat ambilor debitori însăși somația imobiliară care viza imobilul ipotecat, respectiv terenul în suprafața de 1382 mp, situat în intravilanul localității Tudor Vladimirescu, județ Tulcea, cu nr. cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x Tulcea. Astfel, iar din înscrisurile depuse în faza de judecată a reieșit că somația imobiliară a fost comunicată la adresa din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 26, la care debitoarea C. nu domicilia, întrucât, potrivit concluziilor scrise depuse de inculpat în faza judecății, de la respectiva adresă debitoarea fusese evacuată la data de 30.04.2015.

De altfel, în afară de cele două somații imobiliare emise pentru terenul intravilan în suprafață de 2800 mp din Tudor Vladimirescu și imobilul din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1, inculpatul A. nu a emis somații imobiliare pentru restul imobilelor deținute de cei doi debitori, ceea ce dovedește modalitatea discreționară în care inculpatul a înțeles să procedeze. De altfel, în măsura în care inculpatul a optat pentru efectuarea unor formalități de executare silită cu privire la un alt imobil decât cel care făcuse obiectul ipotecii de rang I, firesc ar fi fost ca aceste formalități să privească nu doar imobilul din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1, ci toate imobilele pe care cei doi debitori le aveau în proprietate.

După deplasarea executorului judecătoresc la adresa de domiciliu a debitorilor, din data de 15.02.2016, pentru a înmâna personal actele menționate mai sus menționate, debitorii au luat cunoștință de procedura de executare silită desfășurată împotriva lor și mai cu seamă de amploarea acelor demersuri care vizau însăși executarea silită a celui mai valoros imobil pe care îl dețineau și în care locuiau, împreună cu cei doi copii.

Astfel, se explică faptul că la data de 22.02.2016 debitorii B. și C. au formulat cerere de suspendare provizorie a executării silite, în cuprinsul căreia au arătat că "trebuia să urmărească în principal imobilul ipotecat, aflat în loc. Tudor Vladimirescu, în suprafață de 1382 mp și abia apoi, dacă nu s-ar fi îndestulat creanța, să fie urmărite celelalte imobile." S-a precizat că "imobilul este construcție nefinalizată, neintabulat în cartea funciară." Asupra urgenței suspendării provizorii a executării, au arătat "că urmărirea și notarea acestei executări silite asupra acestui imobil în care contestatarii locuiesc, îi împiedică pe aceștia să finalizeze construcția și să realizeze intabularea acesteia."

Prin încheierea de ședință din data de 02.03.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Tulcea a admis cererea de suspendare provizorie a executării silite în dosarul de executare nr. 55/2015 al B.E.J. " A." până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Tulcea.

Un alt aspect semnificativ în conduita executorului judecătoresc a fost reprezentat de solicitările repetate ale Judecătoriei Tulcea, la adresa acestuia, de a înainta înscrisuri din dosarul de executare silită nr. x/2015, pentru soluționarea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite, sens în care s-au emis multiple adrese în revenire, în intervalul iunie – noiembrie 2016, pentru ca în data de 06.01.2017 Judecătoria Tulcea să respingă ca neîntemeiată contestația la executare și rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.

Deși în referire la aceste activități de executare silită s-a invocat principiul ne bis in idem, motivându-se că ele au fost deja analizate de instanța civilă, Curtea a reținut că toate aceste acte procedurale efectuate cu încălcarea normelor execuționale civile sunt deosebit de relevante în a sublinia poziția subiectivă a inculpatului și atitudinea acestuia de a parcurge o procedură de executare silită cu încălcarea normelor legale în materie, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, într-o modalitate caracteristică formei continuate de săvârșire a infracțiunii de abuz în serviciu. Împrejurarea că aceste acte au fost analizate de instanța civilă nu înlătură răspunderea penală a inculpatului, deoarece îndeplinirea de către inculpat, cu încălcarea legii, a atribuțiile sale de serviciu nu anulează caracterul penal al faptei, doar pentru că părțile interesate ar fi avut la dispoziție unele remedii prevăzut de legea procesual civilă, reprezentate de suspendarea executării silite și contestația la executare.

Ceva mai mult, așa cum s-a argumentat în cadrul secțiunii rezervate apărărilor inculpatului, instanța civilă nu a analizat decât o parte din actele de executare, activitățile examinate de instanța penală și care conferă conținut acuzațiilor penale nefiind analizate de aceasta.

La data de 23.03.2016, în cadrul dosarului de executare silită a fost efectuat raportul de evaluare nr. x/23.03.2016, întocmit de către S.C. O. S.R.L. Tulcea, pentru proprietatea imobiliară formată din construcție (D+P+2E+M) și terenul aferent, situată în Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1, jud. Tulcea (proprietatea comună a debitorilor B. și C.).

În prealabil, s-a subliniat faptul că această evaluare nu putea fi efectuată decât cu parcurgerea formalităților premergătoare vânzării. Or, la dosarul de executare silită nu s-a identificat existența procesului-verbal de situație.

În ceea ce privește evaluarea imobilului amplasat în Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1, Curtea a reținut următoarele:

Din cuprinsul raportului de evaluare a reieșit că valoarea de piață a imobilului în vederea vânzării este de 104.761 EURO, echivalentul a 468.217 RON (la cursul valutar 4,4694 RON/EUR, valabil pentru data de referință a evaluării – 24.03.2016).

Inspecția imobilului a fost realizată de către evaluator în data de 23.12.2015, "în prezența reprezentantului proprietarului dn. A.".

Proprietatea este amplasată în zona mediană a Municipiului Tulcea, zona de case/vile. În zonă se află case/vile, Colegiul Dobrogean Spiru C. Haret.

În legătură cu procedura de evaluare a imobilului, Curtea a reținut articolul 836 C. proc. civ. (versiunea legislativă de la momentul evaluării imobilului).

Prin încheierea nr. 55 din 03.02.2016, executorul judecătoresc A. a admis cererea creditorilor G. și H. prin care aceștia ar fi solicitat efectuarea unei expertize în vederea evaluării imobilului amplasat în Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1, cerere pe care ar fi formulat-o în termenul legal prevăzut de art. 836 alin. (4) C. proc. civ. și la care ar fi atașat "acte" în susținerea ei.

Analizând actele de executare silită, Curtea a constatat că deși executorul judecătoresc a întocmit încheierea prevăzută de art. 836 alin. (1) C. proc. civ., respectiv cea de stabilire a valorii de circulație a imobilului, raportat la prețul mediu de piață din localitatea respectivă (în acest sens, a se vedea dosar instanță), la dosarul de executare silită nu a fost identificată nici cererea creditorilor și nici actele depuse în susținerea cererii.

Totodată, deși la dosarul primei instanțe a fost depusă încheierea de desemnare a expertului, Curtea a reținut că inculpatul nu a învederat nici un fel de motive obiective pentru care nu a putut evalua el însuși acel imobil, așa cum prevede art. 836 alin. (1) C. proc. civ., fiind nejustificată numirea unui expert evaluator, în absența unei cereri din partea creditorilor .

În aceste condiții, inculpatul A. a demarat procedura evaluării imobilului care reprezenta însuși domiciliul debitorilor, la data de 03.02.2016, dată la care debitorilor nici măcar nu le fusese comunicată somația imobilară cu privire la acel imobil.

S-a menționat faptul că abia la data de 09.02.2016 agentul procedural a încercat să comunice respectivul act, nefiind identificat destinatarul la domiciliu; procedura de comunicare a fost reluată de însuși executorul judecătoresc A., care în data de 15.02.2016 s-a deplasat personal la adresa din Strada x nr. 1, Municipiul Tulcea, pentru a înmâna aceleași documente (somația imobiliară și încheiere de desemnare expert), prilej cu care l-a găsit pe B., cel care a semnat dovada de înmânare .

La dosarul de executare silită se află raportul de evaluare nr. x/11.05.2016, întocmit de către S.C. O. S.R.L. Tulcea, comun pentru următoarele imobile:

Din cuprinsul raportului de evaluare a reieșit că valoarea de piață pentru fiecare imobil era următoarea:

În total, s-a estimat că toate cele trei imobile cumulau o valoare de piață în sumă de 27.758 EURO echivalentul a 124,590 RON (la cursul valutar de 4, 4884 RON/EUR, valabil pentru data de referință a evaluării – 11.05.2016), cu toate putând acoperi debitul principal și cheltuielile de executare.

În ceea ce privește procedura de evaluare a acestor trei imobile aparținând debitorilor C. și B., Curtea a reținut următoarele aspecte:

La întocmirea acestui raport, nu s-au respectat prevederile art. 836 C. proc. civ., mai precis niciuna din etapele premergătoare acestui act de procedură reprezentat de evaluarea imobilului urmărit, neexistând la dosar nicio încheiere emisă de către executorul judecătoresc, așa cum în mod formal s-a emis pentru evaluarea imobilului ce constituia locuința debitorilor din Strada x nr. 1, Municipiul Tulcea. Astfel, neexistând nicio cerere a creditorilor, nicio încheiere de admitere a unei asemenea cereri, respectiv de numire a unui expert, părțile nu au avut cunoștință de acest act de procedură.

Potrivit art. 836 alin. (6) C. proc. civ., această încheiere se comunică părților și expertului, însă cum la dosarul de executare silită nu s-a identificat nicio astfel de încheiere, concluzia nu poate fi decât aceea că această evaluare a fost una formală, menită să creeze aparența urmăririi tuturor bunurilor debitorilor, pentru a distrage atenția de la executarea prioritară și exclusivă, în cele din urmă, a imobilului cel mai valoros și mai important pentru debitori, reprezentat de locuința de domiciliu a acestora din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1.

Însăși ordinea în care s-au emis cele două rapoarte de evaluare denotă această intenție, dincolo de toate celelalte deficiențe, fiind întocmit mai întâi raportul de evaluare a imobilului din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1, care era imobilul cu valoarea cea mai mare și care nici nu constituia obiectul ipotecii de rang I, și abia apoi raportul de evaluare a celorlalte trei imobile aflate în proprietatea debitorilor.

Potrivit dosarul de executare, contravaloarea celor două rapoarte de evaluare a fost suportată de către creditorul G., prin delegatul A..

Comparând valoarea de piață a imobilul care făcea obiectul ipotecii și cea aferentă imobilului din str. x, care a fost, în cele din urmă, supus vânzării prin licitație publică, s-a remarcat faptul că cele două valori ale imobilelor sunt complet disproporționate, prima ridicându-se la nivelul sumei de 7100 EURO, echivalentul a 31.868 RON., iar cea de-a doua la cuantumul de 104.761 EURO, echivalentul a 468.217 RON.

Astfel, cel de-al doilea imobil care reprezenta inclusiv locuința debitorilor era de 14 ori mai valoros decât imobilul asupra căruia părțile contractante conveniseră instituirea ipoteticii imobiliare de rangul 1, pentru garantarea restituirii unui împrumut de 3500 euro.

S-a constatat faptul că valoarea imobilului ipotecat - de 7100 de euro ar fi putut acoperi atât creanța principală a creditorilor - în cuantum de 3500 euro, cât și cheltuielile de executare – în cuantum de 5957,46 RON (aproximativ 1315 euro, la cursul BNR din luna mai 2017).

Cu toate acestea, cu încălcarea explicită a dispozițiilor din C. civ., privind discuțiunea bunurilor ipotecate - art. 2478, precum și ale C. proc. civ., privind urmărirea bunurilor ipotecate – art. 817 și vânzarea la licitație publică – art. 829 și următoarele, inculpatul A. a demarat procedura de vânzare prin licitație publică a imobilului din Strada x nr. 1, Municipiul Tulcea. A menționat și art. 2478 și 2479 din C. civ. referitoare la secțiunea aferentă executării ipotecilor imobiliare.

Prin încheierea nr. 55/24.05.2017, executorul judecătoresc A. a fixat prețul imobilului situat în Strada x nr. 1 din Municipiul Tulcea, adică prețul de pornire a licitației, la valoarea de 468.217,00 RON, astfel cum a fost stabilită prin raportul de evaluare.

De asemenea, a fixat termenul pentru vânzarea la licitație a imobilului menționat pentru data de 16.06.2017, ora 12:00.

Executorul judecătoresc a fixat prin aceeași încheiere atât prețul imobilului, cât și termenul pentru vânzarea imobilului, accelerând nejustificat procedura.

La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis publicația de vânzare imobiliară nr. 1/24.05.2017, cu privire la imobilul din Strada x nr. 1, Municipiul Tulcea.

La dosarul de executare silită se află adresa din data de 25.05.2017 de comunicare a raportului de evaluare imobiliară din 11.05.2016, cu privire la imobilul din Strada x nr. 1 din Tulcea, în atenția debitorului B..

S-a observat faptul că, deși executorul judecătoresc stabilise deja prețului imobilului și termenul pentru vânzarea acestuia prin licitație publică la data de 24.05.2017, abia în data de 25.05.2017 a comunicat debitorului respectivul act, practic dupa trecerea unui an de la data la care fusese emis raportul de evaluare. Raportul de evaluare, cu privire la imobilul din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1, a fost întocmit la data de 23.03.2016.

S-a mai observat și faptul că această adresă nu a fost comunicată debitoarei C., ci doar soțului acesteia.

Or, este evidentă intenția inculpatului de a defaza toate demersurile debitorului astfel încât eventualele contestații la executare să fie respinse sau rămase fără obiect.

Nu există nicio justificare pentru care executorul să fi așteptat un an pentru comunicarea raportului de evaluare, însă a depus toate eforturile pentru a urgenta scoaterea la vânzare prin licitație publică a imobilului respectiv.

Apărarea inculpatului, potrivit căreia ar fi permis debitorilor să își achite datoria, fapt pentru care a temporizat această procedură, este irelevantă, întrucât dacă ar fi urmărit să le creeze debitorilor un avantaj, acesta nu ar fi executat silit imobilul din Municipiul Tulcea, Strada x nr. 1, ci imobilul ipotecat sau orice alt imobil ori sumele de bani poprite în contul bancar deschis la L..

În ceea ce privește dovada de comunicare a raportului de evaluare din data de 11.05.2016, la dosarul execuțional se află înscrisul intitulat "dovada de înmânare " întocmită la data de 19.07.2017 din cuprinsul căreia reiese că însuși executorul judecătoresc s-ar fi deplasat la domiciliul debitorului B. – Strada x nr. 1 din Tulcea, prilej cu care i-ar fi înmânat personal debitorului respectivul act procedural, iar acesta a semnat de primire.

Cu toate acestea, licitația imobilului s-a încheiat la data 07.07.2017, imobilul fiind adjudecat de numitul P..

Prin urmare, executorul judecătoresc a comunicat tardiv și pur formal raportul de evaluare al imobilului care fusese deja vândut.

De altfel, în mod surprinzător, la aceeași dată - 19.07.2017, s-au comunicat, tot prin predare personală de către executorul judecătoresc A., la domiciliul debitorului B., și următoarele acte de procedură: raport evaluare (prezumăm că se referă la cel de-al doilea raport de evaluare); încheiere stabilire termen și preț licitație; publicație vânzare imobiliară termenul 1.

Deși debitorul a semnat pentru primirea acestor documente, succesiunea comunicărilor întărește cele declarate de persoana vătămată B..

De asemenea, s-a menționat faptul că nu există nicio dovadă de comunicare pentru debitoarea C., așa cum rezultă și din declarația acesteia.

Nici procedura de comunicare a actelor față de creditori nu a fost respectată, câtă vreme deși inculpatul se prevalează de convorbirile telefonice și mesajele transmise prin aplicația whatsapp, creditoarei H. i-au fost expediate actele la adresa de domiciliu, deși aceasta a ales adresa de corespondență la avocatul ales, iar în privința creditorului G. nu există nicio dovadă de comunicare.

În cuprinsul concluziilor sale scrise,