ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra recursurilor în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 178 din 24.02.2025 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 253 pronunțată la data de 22 mai 2024 de către Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2017, s-au hotărât următoarele:

I.1. În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de șantaj, prev. de art. 207 alin. (2) C. pen. (persoana vătămată C.), influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 alin. (1) C. pen. (asupra persoanei vătămate D.), influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 alin. (1) C. pen. (asupra persoanei vătămate C.), influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 alin. (1) C. pen. (asupra persoanei vătămate E.), toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, potrivit art. 153-155 C. pen. în aplicarea Deciziei nr. 67/25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1141/28.11.2022.

II. 1.a. În baza prev. art. 32 C. pen. rap. la art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), d), e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată asupra persoanelor vătămate D. și G., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, în condițiile art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen.

Potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 234 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a purta, deține și folosi orice categorie de arme) pe o durată de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 404 alin. (5) C. proc. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a purta, deține și folosi orice categorie de arme) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

b. În baza prev. art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată asupra persoanei vătămate C., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, în condițiile art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen.

Potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 234 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a purta, deține și folosi orice categorie de arme) pe o durată de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 404 alin. (5) C. proc. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a purta, deține și folosi orice categorie de arme) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

c. În baza prev. art. 207 alin. (3) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj asupra persoanei vătămate D., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare, în condițiile art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen.

d. În baza prev. art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal asupra persoanei vătămate C., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, în condițiile art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen.

e. În baza prev. art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal asupra persoanei vătămate H., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, în condițiile art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen.

f. În temeiul prev. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale la care a fost condamnat inculpatul A. și s-a aplicat acestuia pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare la care adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 ani și o lună închisoare, urmând ca inculpatul A. să fie condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani și o lună închisoare, în regim de detenție.

În baza prev. art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară rezultantă cea mai grea constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) pe o durată de 3 ani .

În baza prev. art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie rezultantă cea mai grea prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) noul C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

b. În baza prev. art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal asupra persoanei vătămate H., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, în condițiile art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen.

c. În baza prev. art. 205 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal asupra persoanei vătămate E., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, în condițiile art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen.

d. În baza prev. art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată asupra persoanei vătămate C., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, în condițiile art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen.

Potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 234 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a purta, deține și folosi orice categorie de arme) pe o durată de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 404 alin. (5) C. proc. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a purta, deține și folosi orice categorie de arme) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

e. În baza prev. art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 207 alin. (3) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj asupra persoanei vătămate D., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, în condițiile art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen.

f. În temeiul prev. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale la care este condamnat inculpatul și s-a aplicat acestuia pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare la care adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul B. să fie condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare, în regim de detenție.

În baza prev. art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului B., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) pe o durată de 3 ani .

În baza prev. art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului B., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie rezultantă cea mai grea prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

3.a. În baza prev. art. 32 C. pen. rap. la art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), d), e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată asupra persoanelor vătămate D. și G., a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, în condițiile art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.

Potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 234 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a purta, deține și folosi orice categorie de arme) pe o durată de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 404 alin. (5) C. proc. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a purta, deține și folosi orice categorie de arme) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

b. În baza prev. art. 48 C. pen. raportat la art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal asupra persoanei vătămate C., a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare, în condițiile art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.

c. În baza prev. art. 48 C. pen. raportat la art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal asupra persoanei vătămate H., a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare, în condițiile art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen.

d. În temeiul prev. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale la care a fost condamnat inculpatul și s-a aplicat acestuia pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul F. să fie condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.

În baza prev. art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului F., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) pe o durată de 3 ani.

În baza prev. art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului F., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie rezultantă cea mai grea prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

e. În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 4 (patru) ani, conform prevederilor art. 92 noul C. pen.

S-a constatat că pe durata termenului de supraveghere nu se execută pedeapsa accesorie.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. l-a obligat pe inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligația să frecventeze un program de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Iași, jud. Iași ori a Primăriei com. Miroslava, jud. Iași, sau a unităților din subordine pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 C. pen., referitoare la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse de instanță.

S-a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei infracțiuni în termenul de supraveghere conduce la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

b. În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform prevederilor art. 92 C. pen.

Constată că pe durata termenului de supraveghere nu se execută pedeapsa accesorie.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligația să frecventeze un program de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Roman, jud. Neamț ori a Primăriei com. Horia, jud. Neamț, sau a unităților din subordine pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 C. pen., referitoare la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse de instanță.

S-a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei infracțiuni în termenul de supraveghere conduce la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

b. În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform prevederilor art. 92 C. pen.

S-a constatat că pe durata termenului de supraveghere nu se execută pedeapsa accesorie.

În temeiul art. 93 alin. (1) noul C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligația să frecventeze un program de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Roman, jud. Neamț ori a Primăriei com. Ion Creangă, jud. Neamț, sau a unităților din subordine pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 C. pen., referitoare la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse de instanță.

S-a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei infracțiuni în termenul de supraveghere conduce la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

III. a. În condițiile art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 20 și 21 C. proc. pen. și art. 1357 ș.u. C. civ. și art. 1382 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă D. și au fost obligați în solidar inculpații A. și B. să achite acesteia suma totală de 10.000 euro reprezentând prejudiciul material cauzat.

b. În condițiile art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 20 și 21 C. proc. pen. și art. 1357 ș.u. C. civ. și art. 1382 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. și au fost obligați în solidar inculpații D. și G. să achite acesteia suma totală de 6.000 euro reprezentând prejudiciul cauzat, dintre care suma de 1.000 euro cu titlu de daune materiale și suma de 5.000 euro cu titlu de daune morale.

S-a atras atenția inculpaților D. și G. cu privire la faptul că, potrivit art. 96 alin. (2) C. pen., dacă până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și s-a dispus executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

c. În condițiile art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 20 și 21 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă E. și a fost obligat inculpatul B. să achite acesteia suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

d. În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 19-20 C. proc. pen., a luat act de faptul că persanele vătămate G., H. și C. nu s-au constituit părți civile în cauză.

e. În temeiul prev. art. 404 alin. (4) lit. d) C. pen. rap. la art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost luată măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul A. a unui pistol tip airsoft (pistol mecanic "pe arc") ridicat de organele de poliție și predat la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Mun. Roman, conform dovezii seria x nr. x din 20.02.2017, aflată la fila x din Vol. I.

f. În temeiul prev. art. 404 alin. (4) lit. d) C. pen. rap. la art. 112 alin. (5) rap. la alin. (1) lit. b) C. pen., a fost luată măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 100 de RON de la inculpatul F., reprezentând contravaloarea bunului folosit de acesta la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală (satâr).

IV. În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale la care a fost condamnat inculpatul A. durata reținerii de 24 de ore din data de 08.02.2017 începând cu ora 19:00, durata arestării preventive, respectiv perioada 09.02.2017 -12.10.2017 și durata arestului la domiciliu, respectiv 12.10.2017 - 17.12.2017.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale la care a fost condamnat inculpatul B. durata reținerii de 24 de ore din data de 08.02.2017 începând cu ora 19:00, durata arestării preventive, respectiv perioada 09.02.2017 -12.10.2017 și durata arestului la domiciliu, respectiv 12.10.2017 - 17.12.2017.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale la care a fost condamnat inculpatul F. durata reținerii de 24 de ore din data de 08.02.2017 începând cu ora 19:00, durata arestării preventive, respectiv perioada 09.02.2017 -12.10.2017 și durata arestului la domiciliu, respectiv 12.10.2017 - 17.12.2017.

V. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, modificată, s-a dispus prelevarea de către personalul medical al penitenciarului a probelor biologice de la inculpații A. și B. în vederea determinării profilului genetic. Potrivit art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, modificată, se va aduce la cunoștința inculpaților că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, modificată, s-a dispus prelevarea de către IPJ Neamț a probelor biologice de la inculpații D. și G. în vederea determinării profilului genetic și, potrivit art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, modificată, va aduce la cunoștință inculpaților că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, modificată, s-a dispus prelevarea de către IPJ Iași a probelor biologice de la inculpatul F. în vederea determinării profilului genetic și, potrivit art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, modificată, va aduce la cunoștință inculpaților că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la plata către stat a sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul F. la plata către stat a sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D. la plata către stat a sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul G. la plata către stat a sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații A., B., D., și G..

Prin decizia nr. 178 din 24.02.2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 253/2024, pronunțate la data de 22 mai 2024 de către Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2017 cu privire la săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată asupra persoanelor vătămate D. și G..

În baza art. 419 C. proc. pen. a fost extins efectul apelului și cu privire la inculpatul F. cu privire la săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată asupra persoanelor vătămate D. și G..

S-a desființat în parte sentința penală apelată, cu privire la acești inculpați, cu privire la săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată asupra persoanelor vătămate D. și G., s-a reținut cauza spre rejudecare și, în fond:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (5) rap. la art. 16 alin. 1it. a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată asupra persoanelor vătămate D. și G..

S-a înlăturat pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie aplicată pentru această infracțiune.

În temeiul prev. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale la care a fost condamnat inculpatul A. și s-a aplicat acestuia pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare la care adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să fie condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (5) rap. la art. 16 alin. 1it. a C. proc. pen. achită inculpatul F., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată asupra persoanelor vătămate D. și G..

S-a înlăturat pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie aplicată pentru această infracțiune.

În temeiul prev. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale la care a fost condamnat inculpatul și s-a aplicat acestuia pedeapsa principală cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare la care adaugă o treime cealaltă pedeapsă, respectiv 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul F. să fie condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare.

A fost menținută aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen. și următoarele, relative la suspendarea executării pedepsei sus menționate, sub supraveghere.

S-au anulat formele de executare emise față de inculpatul F. în baza sentinței apelate și s-a dispus emiterea unor forme de executare conform prezentei decizii.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului A. au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanții-inculpați B., D. și G. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați fiecare dintre apelanții-inculpați B., D. și G. la plata către stat a sumei de câte 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 06.03.2025, la Penitenciarul Bacău, unde a semnat de primire. În ceea ce-l privește pe inculpatul B., deși decizia i-a fost comunicată la domiciliu în data de 05.03.2025, unde a semnat de primire sora sa, acesta se afla încarcerat de la data de 24.02.2025, conforma adresei aflate la fila x din volumul III al dosarului instanței de apel

Data până la care inculpatul A. avea posibilitatea să declare recurs în casație este 07.04 2025, inclusiv. În ceea ce-l privește pe inculpatul B., întrucât acestuia nu i-a fost comunicată decizia din apel la locul de deținere, termenul de recurs în casație nu a început să curgă.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpații A. și B. au declarat recurs în casație la data de 19.03.2025, respectiv la data de 03.04.2025, prin apărător ales, avocat I., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul instanței recurs în casație.

În esență, prin motivele de recurs în casație, inculpații au invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. pen., cu privire la infracțiunile de șantaj, lipsire de libertate în mod ilegal și tâlhărie calificată (inculpatul A.), respectiv complicitate la aceste infracțiuni (inculpatul B.).

În ceea ce privește cazul de casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., recurenții-inculpați au invocat acest motiv prin prisma deciziei nr. 50/2025 a Curții Constituționale, solicitând să se constate că în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penale.

În susținerea acestui caz, recurenții-inculpați au susținut că sunt incidente deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și 358/2022, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., respectiv decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală nr. 67/2022, în speță, în raport de art. 5 și art. 154 C. pen., apreciind că a intervenit prescripția răspunderii. Contrar instanței de apel, recurenții-inculpați au apreciat că nu a intervenit suspendarea cursului prescripției răspunderii penale ca urmare a Decretelor Președintelui nr. 195/2020 și nr. 240/2020, în raport de decizia Curții Constituționale nr. 152/2020, astfel că termenul general al prescripției răspunderii penale s-a împlinit la 27.12.2024 pentru infracțiunile de tâlhărie calificată și lipsire de libertate în mod ilegal, iar la data de 15.01.2025 pentru infracțiunea de șantaj.

În ceea ce privește cazul de casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurenții-inculpați au arătat, în esență, că nu sunt întrunite elemente de tipicitate obiectivă pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea, întrucât nu se realizează o corespondență deplină între faptele săvârșite și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune.

De asemenea, recurenții-inculpați au formulat și o cerere de suspendare a executării hotărârii.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată tuturor participanților, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 16.04.2025, procedura de comunicare a recursurilor în casație era îndeplinită.

La data 08.05.2025 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casație formulate, prin încheierea din data de 13 mai 2025, Înalta Curte le-a admis în principiu și a dispus judecarea, fixând termen la data de 10 iunie 2025.

Examinând recursurile în casație formulate, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

Chiar dacă, așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. prevăd posibilitatea invocării acestui caz de recurs în casație doar în situația în care în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, se observă că prin decizia Curții Constituționale nr. 50 din data de 18 februarie 2025 s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că este neconstituțională soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal.

În speță, Curtea de Apel a apreciat că în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, în raport de data săvârșirii infracțiunilor, cu excepția celor față de care s-a pronunțat încetarea procesului penal de către prima instanță.

Astfel, Curtea a constatat că în cauză a intervenit suspendarea prescripției răspunderii penale, astfel încât termenul de prescripție a răspunderii penale urmează fi împlinit abia în data de 25.02.2025, cel mai devreme.

În acest sens, s-a avut în vedere că termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul faptelor reținute în rechizitoriu a fi săvârșite la 28.12.2016 (cea mai veche dintre date) a început să curgă de la acea data și până la data emiterii de către Președintele României a Decretului nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în M. Of. nr. 212 din 16 martie 2020, care a fost prelungită ulterior prin Decretul nr. 240 din data de 14.04.2020, potrivit cărora prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență (art. 41).

Suspendarea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale își găsește motivarea în împrejurarea că organele judiciare nu au stat pasive, ci au fost împiedicate, potrivit legii ori unei stări de fapt, să acționeze, iar de o astfel de situație de fapt nu trebuie să profite inculpatul.

O categorie de cauze care determină suspendarea cursului prescripției, potrivit art. 156 alin. (1) C. pen., privește împrejurări de neprevăzut, cum ar fi: cutremur, catastrofă, epidemie. În astfel de situații, din cauza izolării ori a faptului că primordiale sunt acțiunile de salvare, activitatea judiciară este îngreunată.

Existența vreuneia dintre cauzele de suspendare are ca efect oprirea cursului prescripției din ziua în care a apărut și până în ziua în care a încetat acea cauză.

Acest interval de timp nu este luat în considerare la calcularea termenului de prescripție, urmând ca prescripția să-și reia cursul după încetarea cauzei de suspendare. Dacă au avut loc mai multe suspendări, în cursul aceluiași termen de prescripție, durata fiecărei suspendări este scoasă din calcul, considerându-se câștigate prescripției toate intervalele de timp de dinaintea apariției cauzei de suspendare.

Se observă că procesul penal nu s-a putut desfășura în intervalul 16 martie - 14 mai 2020, pe perioada stării de urgență, intervenind o împrejurare de neprevăzut și de neînlăturat în sensul art. 156 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește perioada de 60 de zile în care teritoriul României s-a aflat în stare de urgență, s-a considerat de instanța de apel că este incidentă situația unei împrejurări de neprevăzut ori de neînlăturat, din cele menționate în cuprinsul art. 156 C. pen., în acea perioadă nu numai activitățile de urmărire penală sau de judecată au fost suspendate, ci, dacă ne amintim, toate activitățile sociale, culturale sau educative au fost suspendate, total sau parțial, sau s-au produs modificări majore.

În perioada menționată toate instituțiile publice, inclusiv unitățile de poliție, unitățile de parchete și instanțele de judecată și-au modificat programul și au limitat accesul persoanelor în cadrul acestor instituții.

De altfel, s-a constatat că aceasta este și practica instanțelor de judecată cu privire la suspendarea cursului prescripției răspunderii penale pentru perioada amintită.

Pe de altă parte, cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel care a avut loc la București în perioada 15-16 noiembrie 2023, în analiza privind suspendarea cursului prescripției răspunderii penale s-a concluzionat în sensul că cele două decrete prezidențiale, împreună cu efectele pandemiei de coronavirus, se încadrează în noțiunea de "împrejurare de neînlăturat" în sensul art. 156 C. pen.. Astfel, potrivit art. 156 C. pen., cursul termenului prescripției răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal.

În concluzie, s-a apreciat că a fost suspendat cursul prescripției cel puțin în intervalul de 60 de zile în care activitatea organelor judiciare a fost limitată prin decretele Președintelui României, reluându-se ulterior, cu consecința prelungirii termenului de prescripție generală cu 60 de zile, la acest moment nefiind așadar împlinit, ci momentul limită la care s-ar fi împlinit ar fi data de 25.02.2025.

Contrar celor susținute de inculpați, Înalta Curte constată că termenul general al prescripției răspunderii penale nu era împlinit la data pronunțării deciziei în apel.

Astfel, în prealabil, Înalta Curte analizează, în condițiile pronunțării Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României și a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, problema intervenirii prescripției răspunderii penale.

La momentul adoptării și intrării în vigoare a C. pen. al României, 01 februarie 2014, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă:

"Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că:

"soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională".

Pe cale de consecință, ulterior pronunțării acestei decizii a instanței de contencios constituțional, în condițiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituționale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe (...)".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

Pentru a pronunța această soluție instanța de contencios constituțional a reținut următoarele:

"72. Așa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.

Astfel, deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale.

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

În sensul celor de mai sus este Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 a Înalte Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală prin care s-a statuat că "Având în vedere delimitarea efectelor prescripției răspunderii penale astfel cum rezultă din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1.092/2012 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013) într-un efect principal, reprezentat de înlăturarea răspunderii penale și, respectiv, un efect derivat, de ordin procesual, constând în înlăturarea acțiunii penale, se reține că, la rândul său, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale are un efect de drept material, modificând regimul răspunderii penale prin prelungirea intervalului de timp în care statul își poate exercita dreptul de a trage la răspundere penală, și un efect derivat, de ordin procesual, respectiv repunerea organelor judiciare într-un nou termen în care își pot exercita rolul activ, conferit de dispozițiile art. 5 din C. proc. pen., de stabilire a adevărului, în cauzele penale, pe baza probelor administrate.

Cele două efecte nu se confundă și nu sunt reglementate de aceleași categorii de norme legale.

În consecință, nu este posibilă extinderea regulilor referitoare la aplicarea în timp a legii procesuale care reglementează condițiile de legalitate ale actului procedural care constituie cauza la efectul de drept material al întreruperii cursului prescripției. Mai concret, dacă s-ar admite că întreruperea prescripției este reglementată de norme procesuale întrucât cauza ei este un act de procedură, ar însemna să se confunde cauza în sine cu efectul principal constând în întreruperea cursului prescripției penale. Or, așa cum s-a arătat, cauza prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. (îndeplinirea unui act de procedură) are ca efect de drept material întreruperea termenului de prescripție, care produce consecința prelungirii termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală.

Așadar, nu pot fi extinse dispozițiile procesuale care reglementează cauza (actul de procedură) la întreaga instituție a întreruperii cursului prescripției, efectul acesteia fiind prevăzut în mod distinct de legea penală de drept material și constând în prelungirea termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală."

Prin Decizia nr. 16 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1229 din 06 decembrie 2024) s-a stabilit că:

"1. Actele de procedură emise anterior datei de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018 a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018) au efect întreruptiv al prescripției răspunderii penale, indiferent de valoarea prejudiciului, fără a fi necesară evaluarea în concret a unui risc sistemic de impunitate, în toate cauzele având ca obiect infracțiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene și infracțiuni de corupție, numai dacă legea penală mai favorabilă stabilită în mod global potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014) este C. pen. sau legislația specială conținând dispoziții penale în forma în vigoare între 1 februarie 2014 și 24 iunie 2018.

Prin urmare, Înalta Curte arată că în perioada 25.06.2018-30.05.2022, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., referitoare la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, au încetat să mai aibă efecte juridice, dispozițiile C. pen. în vigoare în perioada menționată constituind legea penală mai favorabilă indi