Decizia nr. 16/2024 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 52/118/2023

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 52/118/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești pronunțate în materia ce face obiectul sesizării și opinii teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 12 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 52/118/2023, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: " În interpretarea art. 55 alin. (2) corelat cu art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, asigurații care au realizat stagii de cotizare în sistemul pensiilor militare de stat în condiții speciale sau deosebite (grupa I sau II de muncă) beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare în condițiile art. 55 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 263/2010?". II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010) " Art. 55. - (...) (2) Persoanele care au realizat stagii de cotizare atât în sistemul public de pensii, cât și în sisteme neintegrate acestuia beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), numai pentru stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii." " Art. 192. - (1) Între sistemul public de pensii și sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate și de urmaș. (...)." III. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanței care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța cu nr. 52/118/2023, reclamantul A.B., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța (CJP Constanța), a solicitat: anularea Deciziei nr. xxxxx din 11.11.2022; obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se dispună pensionarea pentru limită de vârstă, începând cu data de 28.09.2022, prin care să se valorifice perioadele muncite în grupa de muncă, condiții speciale, deosebite sau alte condiții, așa cum rezultă din Adeverința nr. yyyyy din 24.10.2022; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a menționat că este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă începând cu data de 16.12.2013, conform Deciziei nr. zzzzz din 10.01.2014 emise de Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în baza Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările ulterioare (Legea nr. 223/2015). În anexa acestei decizii sunt redate stagiile de cotizare după cum urmează: - în sistemul public: 13 ani, 4 luni, 22 de zile - în condiții normale; 2 luni - în condiții deosebite; 11 luni - grupa a II-a; - în sistemul de apărare: 5 ani, o lună, 19 zile - în condiții normale; 4 ani, o lună, 20 de zile - în condiții speciale; 4 ani - alte condiții.

La data de 28.09.2022, reclamantul a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă și în sistemul public de pensii, conform Legii nr. 263/2010. Solicitarea a fost respinsă prin Decizia nr. xxxxx din 11.11.2022, nelegal emisă, întrucât se refuză nejustificat valorificarea perioadei muncite în grupa de muncă, condiții speciale, deosebite sau alte condiții rezultate din Adeverința nr. yyyyy din 24.10.2022, pe considerentul că au fost valorificate conform Legii nr. 223/2015. Suplimentar se mai arată prin decizia contestată faptul că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 52 din Legea nr. 263/2010, respectiv nu are nici vârsta și nici stagiul minim de cotizare necesare.

Cu privire la perioada muncită în grupa de muncă, condiții speciale, deosebite sau alte condiții rezultate din Adeverința nr. yyyyy din 24.10.2022, reclamantul a invocat dispozițiile art. 3 lit. j), art. 17 alin. (1), art. 60, 158, 192 și 192 1 din Legea nr. 263/2010, art. 37, 41, 47 și 125 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Hotărârea Guvernului nr. 257/2011), Ordonanța Guvernului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării (Ordonanța Guvernului nr. 50/1990) și practică judiciară, arătând că toate perioadele muncite în grupa II de muncă, condiții deosebite și condiții speciale trebuie valorificate în vederea reducerii vârstei de pensionare, conform art. 55 din Legea nr. 263/2010, și a complinirii stagiului de cotizare, chiar dacă la determinarea punctajului mediu anual se vor valorifica doar într-un sistem de pensii și nu se pot dubla ca drepturi bănești.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, invocând dispozițiile art. 192, art. 3 alin. (1) lit. g), art. 52 din Legea nr. 263/2010 și ale art. 26 din Legea nr. 223/2015, arătând că, în speță, raportând data nașterii reclamantului - 26.12.1958 - la datele din anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, rezultă că vârsta standard de pensionare este de 65 de ani, iar stagiul complet de cotizare este de 35 de ani. Întrucât, la data solicitării pensiei din sistemul public de pensii, vârsta reclamantului este de 63 ani și 9 luni, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile de acordare a pensiei pentru limită de vârsta redusă în condițiile art. 55 din Legea nr. 263/2010, astfel că a fost emisă Decizia de respingere nr. xxxxx din 11.11.2022.

Prin Sentința civilă nr. 1.793 din 6 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția I civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A.B. în contradictoriu cu pârâta CJP Constanța.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut considerentele redate în cele de mai jos.

Adeverința nr. yyyyy din 24.10.2022, atașată de către reclamant cererii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, cuprinde perioadele valorificate la stabilirea pensiei în sistemul pensiilor militare de stat, reclamantul beneficiind de pensie pentru limită de vârstă în sistemul militar prin Decizia nr. aaaaa/3 din 2.09.2022.

Prin Decizia nr. xxxxx din 11.11.2022 s-a respins cererea reclamantului pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, motivat de faptul că perioadele din Adeverința nr. yyyyy din 24.10.2022 s-au fructificat conform Legii nr. 223/2015 - art. 52 din Legea nr. 263/2010 și de faptul că nu îndeplinește vârsta standard de pensionare și/sau stagiul minim necesar de cotizare.

Prin urmare, motivul pentru care reclamantului nu i-a fost acordată pensia pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii este reprezentat de neîndeplinirea condițiilor privind vârsta standard de pensionare și/sau stagiul minim de cotizare.

Față de dispozițiile art. 53 din Legea nr. 263/2010, dat fiind faptul că reclamantul este născut în anul 1958, acesta nu beneficiază de eșalonarea prevăzută de anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, astfel că vârsta standard de pensionare în cazul său este de 65 de ani. Or, la data cererii de pensionare, reclamantul avea vârsta de 63 de ani și 9 luni.

Prima instanță a reținut, deopotrivă, faptul că reclamantul nu beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare în sistemul public, pentru următoarele motive: - Adeverința nr. yyyyy din 24.10.2022 cuprinde perioadele valorificate la stabilirea pensiei în sistemul pensiilor militate de stat, fără a atesta prestarea activității în grupa de muncă, condiții speciale, condiții deosebite; - perioadele în care reclamantul a desfășurat activitate în condiții deosebite de muncă (2 luni), grupa II (11 luni) - în sistemul public - și în condiții speciale (4 ani, o lună și 20 de zile), alte condiții (4 ani și 6 zile) - în sistemul neintegrat - de apărare, ordine publică și siguranță - sunt recunoscute prin anexa la decizia de pensionare în sistemul militar. Perioadele în care reclamantul a desfășurat activitate în condiții speciale (4 ani, o lună și 20 de zile), alte condiții (4 ani și 6 zile) - în sistemul neintegrat - de apărare, ordine publică și siguranță - sunt atestate prin Adeverința nr. bbbbb din 10.08.2022; - pârâta a recunoscut perioadele atestate de Adeverința nr. yyyyy din 24.10.2022 ca stagiu realizat în sistem neintegrat, rezultând o perioadă de 31 de ani, 8 luni și o zi, respectiv un stagiu total de cotizare de 36 de ani, 7 luni și 8 zile. Din dosarul administrativ depus de pârâtă nu rezultă că reclamantul ar fi depus, odată cu cererea de pensionare, și Adeverința nr. bbbbb din 10.08.2022.

Față de dispozițiile art. 192 și art. 55 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, prima instanță a apreciat că nu poate fi reținut, la reducerea vârstei standard de pensionare, stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de muncă, respectiv alte condiții, în calitate de cadru militar, situație în care, constatând că reclamantul nu îndeplinea, la data formulării cererii de acordare a pensiei, condiția privitoare la vârsta standard de pensionare, acesta având 63 de ani și 9 luni, iar vârsta standard de pensionare fiind de 65 de ani, în mod corect, pârâta a respins cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, sens în care cererea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la paragraful 15 de mai sus a declarat apel reclamantul A.B., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, față de motivele redate în cele ce urmează.

Cu privire la perioada muncită în grupa de muncă, condiții speciale, deosebite sau alte condiții rezultând din Adeverința nr. yyyyy din 24.10.2022, apelantul a reiterat apărările invocate în cererea de chemare în judecată, arătând că toate perioadele muncite în grupa II de muncă, condiții deosebite și condiții speciale trebuie valorificate în vederea reducerii vârstei de pensionare, conform art. 55 din Legea nr. 263/2010, și a complinirii stagiului de cotizare, chiar dacă la determinarea punctajului mediu anual se vor valorifica doar într-un sistem de pensii și nu se pot dubla ca drepturi bănești.

În cadrul cererii de apel, apelantul-reclamant a solicitat ca, în măsura în care instanța de apel împărtășește o altă opinie cu privire la aplicabilitatea art. 55 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, să se dispună sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea următoarelor probleme de drept: (i) reducerea vârstei de pensionare pentru perioadele muncite în grupele de muncă sau condiții speciale/deosebite reglementate prin art. 55 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 se recunoaște în condiții de reciprocitate între sistemele de pensie conform art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010?; (ii) norma de drept cuprinsă în art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 este o normă specială față de dispozițiile art. 55 alin. (1) din același act normativ și trebuie aplicată cu prioritate sau este doar o recunoaștere formală a reciprocității informațiilor între sistemele diferite de pensie?; (iii) care este sensul recunoașterii reciproce a vechimii în muncă, respectiv a vechimii în serviciu, dacă nu i se recunosc beneficiile conferite de art. 55 alin. (1) Legea nr. 263/2010?. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile

La termenul de judecată din 5 decembrie 2023, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a pus în discuția părților oportunitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunilor de drept expuse la paragraful 25 din prezenta decizie.

Prin Încheierea din 12 decembrie 2023, sesizarea a fost considerată admisibilă, în parte, și, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. IV. Punctul de vedere al completului de judecată care a adresat sesizarea A. Asupra admisibilității sesizării

Instanța de trimitere nu a realizat o veritabilă analiză a îndeplinirii în cauză a condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea de sesizare se arată că, în esență, problema care se pune este dacă sistemul pensiilor militare de stat este un sistem neintegrat sistemului public de pensii sau este un sistem special integrat.

Realizând o analiză a evoluției prevederilor legislative în materie - art. 1 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 119/2010), art. 196 lit. b) și e) din Legea nr. 263/2010, art. 6 alin. (2) din forma inițială a Legii nr. 263/2010, art. 49 alin. (2) din același act normativ -, instanța de sesizare concluzionează că sistemele de pensii neintegrate sistemului public au rămas: sistemul de asigurări sociale al avocaților și sistemele proprii de asigurări sociale ale cultelor recunoscute de lege, la care s-a adăugat sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale al notarilor publici din România, organizat potrivit Legii nr. 39/2020 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale al notarilor publici din România.

În ceea ce privește pensiile militare de stat, prin art. 132 din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat înființarea caselor sectoriale de pensii în subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, sistemul pensiilor militare fiind integrat în sistemul public de pensii.

Ulterior, prin Legea nr. 223/2015 s-au reinstituit pensiile militare de stat.

Cu toate acestea, subliniază instanța de trimitere, normele care stabileau sistemele de pensii neintegrate nu au fost modificate, astfel încât sistemul pensiilor militare nu este declarat ca fiind neintegrat sistemului public.

Având în vedere terminologia folosită de Legea nr. 263/2010 - art. 51 alin. (3 1 ), art. 55 și 192 -, rezultă că pensiile de serviciu, cum sunt și pensiile militare de stat, constituie o categorie diferită de pensii față de cele din sistemele proprii neintegrate.

Din această terminologie, respectiv folosirea a două atribute ale sistemelor de pensii, proprii și neintegrate, poate rezulta că nu există identitate între noțiunile de sisteme proprii și sisteme neintegrate, în sensul că pot exista și sisteme proprii care nu au atributul de "neintegrate". În caz contrar, nu ar fi fost necesară folosirea ambelor atribute; dacă sistemele neintegrate nu pot fi decât sisteme "proprii", nu rezultă că, în mod necesar, un sistem "propriu" este și "neintegrat".

Deopotrivă, instanța indică terminologia utilizată în textele art. 25 alin. (2) și art. 26 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, arătând că norma juridică se referă la "sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate", de unde rezultă că aceasta constituie o categorie distinctă de sistemul pensiilor militare de stat.

Pe lângă argumentele de interpretare istorică și literală, sunt menționate, ca fiind relevante, și normele care reglementează situația contribuțiilor de asigurări sociale - art. 31, art. 55 alin. (3), art. 110 alin. (5) și art. 122 din Legea nr. 223/2015. B. Asupra fondului chestiunii de drept

În opinia instanței de trimitere, esențial pentru dezlegarea problemei de drept este că personalul militar achită o contribuție de asigurări sociale sub forma "cotei de contribuție individuală la bugetul de stat", care nu se varsă într-un fond de pensii administrat privat de o entitate înființată, organizată și controlată de o organizație profesională, iar faptul că, după reinstituirea pensiilor militare de stat, prin Legea nr. 223/2015, pensiile militare de stat nu sunt enumerate în categoria pensiilor din sisteme proprii neintegrate nu pare o simplă omisiune.

Făcând referire la Decizia nr. 99 din 16 martie 2023, pronunțată de Curtea Constituțională a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2023, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă indică punctul 16 al considerentelor deciziei sus-menționate, arătând însă că această chestiune nu a făcut obiectul analizei în cauza respectivă, astfel încât nu sunt expuse argumente în acest sens. V. Punctul de vedere al părților cu privire la chestiunea de drept

Apelantul-reclamant apreciază că perioadele care au fost muncite în anumite condiții speciale, respectiv condiții deosebite, chiar dacă au fost valorificate în sistemul pensiilor militare, ar trebui valorificate și în planul pensiei de stat.

Intimata-pârâtă nu a formulat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept. VI. Jurisprudența instanțelor naționale în materie A. Jurisprudența națională relevantă

Într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că, în interpretarea art. 55 alin. (2) corelat cu art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, asigurații care au realizat stagii de cotizare în sistemul pensiilor militare de stat în condiții speciale sau deosebite (grupa I sau II de muncă) nu beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare în condițiile art. 55 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 263/2010.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul: curților de apel Brașov - Secția civilă (Decizia civilă nr. 973/Ap din 10 iunie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.463/62/2021, definitivă); București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (Decizia civilă nr. 538/2024 din 7 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 3.189/3/2023, definitivă); Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale (Decizia civilă nr. 412/A/2013 din 1 martie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.102/117/2022; Decizia civilă nr. 1.463/A/2018 din 26 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 105/84/2018; definitive); Constanța - Secția I civilă (Decizia civilă nr. 1.038/AS din 2 iunie 2021; Decizia civilă nr. 596/AS din 22 noiembrie 2017; definitive); Craiova - Secția I civilă (Decizia nr. 2.100 din 5 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.131/104/2017*, definitivă); Ploiești - Secția I civilă (Decizia civilă nr. 2.445 din 29 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.977/105/2021; Decizia nr. 248 din 8 februarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 4.820/105/2021; Decizia nr. 1.164 din 7 iunie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 3.779/105/2022; definitive); Tribunalul Alba - Secția I civilă (Sentința civilă nr. 1.472/2023 din 18 mai 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.925/107/2022, nedefinitivă, dosar aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, în calea de atac a apelului, cu termen de judecată la 11 aprilie 2024).

În același sens au fost exprimate și punctele de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, ale următoarelor instanțe: Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale; tribunalele București, Giurgiu, Ilfov, Iași - Secția I civilă, Vaslui și Constanța.

În susținerea orientării jurisprudențiale și a punctelor de vedere teoretice redate în cele de mai sus, au fost expuse argumentele ce vor fi redate în continuare.

În forma inițială, dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 prevedeau reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 2 din lege, inclusiv în situația persoanelor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în alte condiții de muncă indicate de art. 29 alin. (2) din actul normativ menționat, dispoziții care, la momentul respectiv, stipulau că, în domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, speciale și alte condiții se realizează pe baza criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate (Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001) și de Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice pentru polițiști (Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004).

La data de 1.01.2016 însă a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu reglementări distincte referitoare la condițiile de acordare a pensiilor, modalitățile de calcul, tipurile de pensie și condițiile de muncă, context în care prevederile din Legea nr. 263/2010 referitoare la cadrele militare [inclusiv cele ale art. 55 alin. (1) lit. b) și art. 29 alin. (2)] și-au încetat aplicabilitatea.

Aceasta în condițiile în care nu se poate admite ipoteza existenței unei duble reglementări aplicabile aceleiași situații de fapt, dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, interzicând în mod expres, în scopul evitării paralelismelor legislative, instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative.

Prin urmare, în ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 55 din Legea nr. 263/2010, la data la care a fost formulată cererea de înscriere la pensie intrase în vigoare Legea nr. 223/2015, astfel că dispozițiile Legii nr. 263/2010 referitoare la reducerea vârstei de pensionare pentru militarii care au desfășurat activitatea încadrată în condiții speciale de muncă, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.294/2001, își încetaseră aplicabilitatea și nu mai puteau produce efecte în sensul arătat de acestea.

De asemenea, prevederile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 au fost abrogate în mod expres prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale (Ordonanța de urgență nr. 103/2017), prin același act normativ fiind modificate corespunzător și prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, în sensul că acestea nu mai fac referire și la militarii care au fost încadrați în condiții speciale în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.294/2001, ci doar la reducerea vârstei standard de pensionare, potrivit tabelului nr. 2, în situația persoanelor care au realizat stagii de cotizare în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, precum și în situația celor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

În plus, tot prin Ordonanța de urgență nr. 103/2017 a fost introdus alin. (2) al art. 55 din Legea nr. 263/2010. Astfel, în forma aplicabilă în urma acestor modificări, dispozițiile Legii nr. 263/2010 reglementează interdicția valorificării condițiilor speciale în cadrul sistemelor neintegrate în vederea reducerii vârstei standard de pensionare în sistemul public, o asemenea posibilitate fiind prevăzută expres doar pentru stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii.

Mai mult, în contextul legislativ actual, sistemul de pensii militare și sistemul public al asigurărilor sociale sunt esențial diferite, context în care și dispozițiile care reglementează relațiile dintre cele două sisteme sunt de strictă interpretare și aplicare.

Atât dispozițiile art. 192 din Legea nr. 263/2010, cât și cele ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 fac referire doar la recunoașterea stagiilor de cotizare, vechimea în muncă, vechimea în serviciu, fără a asimila munca prestată într-un sistem ca fiind muncă prestată și în celălalt sistem, în aceleași condiții - deosebite sau speciale.

Recunoașterea reciprocă a stagiilor de cotizare are loc doar pentru deschiderea drepturilor la pensie, nu și în ceea ce privește beneficiile specifice acordate potrivit prevederilor legale care reglementează diferite sisteme de asigurări sociale.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 au un conținut identic cu cele ale art. 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, dispoziții care, până la momentul abrogării lor (1.01.2011), au făcut în repetate rânduri obiectul unor excepții de neconstituționalitate, raportat tocmai la împrejurarea că cele două sisteme de asigurări sociale recunosc doar stagiul de cotizare realizat, și nu efectuarea acestor stagii în anumite condiții de muncă (deciziile Curții Constituționale nr. 355 din 10 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 25 februarie 2003, și nr. 461 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 15 mai 2008).

Această opinie se distinge cu atât mai mult în contextul în care art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 263/2010 face diferențierea între cele două categorii de pensii, respectiv pensii de serviciu, reglementate de legi cu caracter special, și pensii dintr-un sistem propriu de asigurări sociale neintegrat sistemului public de pensii.

Atâta vreme cât, prin art. 55 alin. (3), art. 110 alin. (5) și art. 122 din Legea nr. 223/2015, se prevede un drept de opțiune între pensia militară și pensia calculată conform Legii nr. 263/2010, cu recunoașterea în sistemul public de pensii doar a stagiului de cotizare, respectiv a vechimii în muncă sau a vechimii în serviciu, nu și a condițiilor de reducere a vârstelor standard de pensionare, rezultă că sistemul pensiilor militare de stat reprezintă un sistem neintegrat și, prin urmare, reducerea nu poate opera decât pentru stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii, nu și pentru stagiile realizate în sistemele integrate.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 223/2015, contribuția plătită de personalul militar se varsă la bugetul de stat, iar nu într-un fond administrat de o entitate distinctă, privată, așa cum se întâmplă în cazul sistemelor de pensii ale profesiei de avocat, notar sau ale clerului.

Comparând situația pensiilor militare cu cea a altor pensii de serviciu, se constată că, și în acele cazuri, se plătește o contribuție de asigurări sociale, fără ca pensiile de serviciu să fie considerate pensii din sisteme proprii neintegrate.

Într-o altă orientare jurisprudențială s-a apreciat că, în interpretarea art. 55 alin. (2) corelat cu art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, asigurații care au realizat stagii de cotizare în sistemul pensiilor militare de stat în condiții speciale sau deosebite (grupa I sau II de muncă) beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare în condițiile art. 55 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 263/2010.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul Curții de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale (Decizia nr. 363 din 13 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.303/95/2022, definitivă).

În acest sens au fost exprimate puncte de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, de către următoarele instanțe: tribunalele Ialomița, Teleorman, Covasna, Buzău și Bihor - Secția I civilă.

Curțile de apel Galați, Iași, Oradea, Pitești, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara; tribunalele Călărași, Giurgiu, Ialomița, Ilfov, Iași, Vaslui, Covasna, Tulcea și Teleorman au comunicat faptul că, în raza lor teritorială de competență, nu a fost identificată jurisprudență cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică în prezent practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. B. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept pusă în discuție. VII. Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri asupra constituționalității dispozițiilor art. 194 din Legea nr. 19/2000 (abrogată la 1.01.2011), care au un conținut identic cu cele ale art. 192 din Legea nr. 263/2010, fiind amintite, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 355 din 10 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 25 februarie 2003, și Decizia nr. 461 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 15 mai 2008, prin care s-a reținut că "asigurații în sistemul public de pensii, care îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de textele criticate, beneficiază de tratament juridic egal în ceea ce privește dreptul la pensie pentru limită de vârstă. Asigurații care nu au stagiul complet de cotizare în sistemul public, dar au realizat stagii de cotizare, respectiv vechime în serviciu, în alte sisteme de pensii și asigurări sociale, cum este sistemul pensiilor militare de stat reglementat de Legea nr. 164/2001, sunt într-o situație diferită și, în consecință, și tratamentul juridic este diferit, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare. Astfel, deși cele două sisteme de pensii își recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, pensia pentru limită de vârstă, inclusiv alte drepturi de asigurări sociale în sistemul public, se acordă numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem, pe când dispozițiile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod egal tuturor asiguraților care se află în situațiile prevăzute de acestea".

De asemenea, prin Decizia nr. 99 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 753 din 18 august 2023, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, reiterând considerentele deciziilor prin care a fost anterior constatată constituționalitatea dispozițiilor art. 194 din Legea nr. 19/2000, mai sus menționate: " 12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispoziția criticată nu este una nouă, fiind preluată de legiuitor din vechea reglementare, Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. (...). 16. (...) instanța de contencios constituțional constată că autorul și celelalte persoane în raport cu care acesta susține că ar fi discriminat nu se află într-o situație juridică identică sau similară, întrucât autorul excepției dorește să beneficieze de dreptul la pensie anticipată prin recunoașterea vechimii aferente unei perioade lucrate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care are un sistem propriu de asigurări sociale, neintegrat în sistemul public. Prin urmare, atât timp cât cele două categorii de persoane nu se află în situații identice sau similare, legiuitorul poate stabili reguli diferențiate pentru fiecare categorie în ceea ce privește dreptul la pensie anticipată. De altfel, prin Decizia nr. 1.154 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a stabilit că «discriminarea» presupune a trata diferit, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, persoane aflate în situații similare, o asemenea situație intervenind în cazul în care distincția nu urmărește un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit. 17. În virtutea marjei sale de apreciere în configurarea dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, legiuitorul a prevăzut un regim juridic diferit pentru acordarea dreptului de pensionare anticipată, drept care are un caracter de excepție față de dreptul la pensie pentru limită de vârstă, iar această opțiune legislativă nu conduce la încălcarea principiului egalității în drepturi." VIII. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul asupra chestiunii de drept, întocmit conform art. 520 alin. (8) coroborat cu art. 516 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a propus respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din același cod, lipsind cerințele noutății și caracterului real și veritabil al problemei de drept. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Pentru a analiza dacă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută, aceea de a pronunța o decizie interpretativă de principiu în scopul de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare la nivel național, se impune, în primul rând, evaluarea tuturor elementelor sesizării, adică verificarea atât a circumstanțelor care o generează, cât și a condițiilor care permit declanșarea mecanismului de interpretare.

Aceasta presupune verificarea îndeplinirii simultane a tuturor condițiilor prevăzute pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile, condiții extrase din dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă și care pot fi enunțate astfel: - existența unei cauze aflate în curs de judecată; - cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; - instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; - soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; - chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar aceasta nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare; - problema pusă în discuție trebuie să fie una veritabilă, norma legală fiind susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite.

Prima și a doua condiție sunt îndeplinite, nefiind necesară o discuție suplimentară, iar cu privire la cea de-a treia se reține că instanța de trimitere judecă în ultimă instanță, față de dispozițiile art. 155 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

După cum se poate observa din expunerea ce precedă, contestația formulată de reclamant a fost fundamentată pe faptul că toate perioadele muncite în intervalul 20.08.1981- 2.12.1994, când a avut calitatea de cadru militar, activitatea sa fiind încadrată, în etape diferite, fie în "condiții deosebite", fie în "alte condiții", în mod retroactiv, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.294/2001, ar trebui să fie valorificate ca stagii de cotizare în sistemul public de pensii, așa încât să poată beneficia de reducerea vârstei de pensionare, conform art. 55 din Legea nr. 263/2010, și de complinirea stagiului de cotizare, chiar dacă la determinarea punctajului mediu anual se vor valorifica doar într-un sistem de pensii și nu se pot dubla ca drepturi bănești. Prima instanță a respins ca neîntemeiată contestația, înlăturând aceste critici, cu motivarea că, în condițiile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, nu poate fi reținut, la reducerea vârstei standard de pensionare, stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de muncă, respectiv alte condiții, în calitate de cadru militar, situație în care a mai apreciat că reclamantul nu îndeplinea, la data formulării cererii de acordare a pensiei, condiția privitoare la vârsta standard de pensionare, acesta având 63 de ani și 9 luni, iar vârsta standard de pensionare fiind de 65 de ani. Împotriva acestei hotărâri judecătorești reclamantul a formulat calea de atac a apelului, iar Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă, învestită cu soluționarea căii de atac, judecă pricina în ultimă instanță.

Față de cele expuse, apare ca fiind îndeplinită și condiția de admisibilitate ca soluționarea cauzei să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere.

Cu privire la cerința noutății, analiza conținutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă că noutatea chestiunii de drept ce face obiectul întrebării prealabile reprezintă o condiție distinctă de aceea a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra respectivei chestiuni de drept ori de cea a inexistenței unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare cu privire la acea problemă de drept.

Așa cum Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis în jurisprudența sa anterioară (Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; Decizia nr. 41 din 21 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 10 februarie 2017, etc.), cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial.

Totodată, cerința noutății ar putea fi reținută ca îndeplinită și în cazul în care, deși norma nu este foarte recentă, în privința sa s-ar impune anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, ale unei norme legale mai vechi, ipoteza așa-zisei reevaluări a interpretării normei (Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 22 martie 2023).

În egală măsură, noutatea se poate raporta și la o normă mai veche, dar a cărei aplicare frecventă a devenit actuală mult ulterior intrării ei în vigoare (a se vedea, spre exemplu, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 10 din 20 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014).

În absența unei definiții legale a noțiunii de "noutate", verificarea acestei condiții ține de exercitarea dreptului de apreciere al completului învestit cu soluționarea sesizării, astfel cum instanța supremă a hotărât în mod constant în jurisprudența sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; Decizia nr. 3 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014; Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015; Decizia nr. 14 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015).

În speță se observă, pe de o parte, că autorul sesizării nu este preocupat de abordarea amintitei chestiuni care este cerința noutății, motiv pentru care nu se referă la ea și nu arată care sunt reglementările recent intrate în vigoare sau care au devenit actuale mult ulterior intrării lor în vigoare, iar, pe de altă parte, că practica judiciară identificată în legătură cu problema de drept supusă atenției nu este una în curs de formare, ci una clar conturată și consolidată, interpretările jurisprudențiale contrare indicate la capitolul VI al prezentei decizii având un caracter izolat, care nu justifică declanșarea mecanismului procedurii de unificare a jurisprudenței prin pronunțarea unei hotărâri prealabile.

În sensul amintit, punctele de vedere exprimate de curțile de apel, precum și hotărârile judecătorești atașate acestora evidențiază existența unei orientări jurisprudențiale aproape unanime [și anume, că asigurații care au realizat stagii de cotizare în sistemul pensiilor militare de stat în condiții speciale sau deosebite - grupa I sau II de muncă - nu beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare în condițiile art. 55 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 263/2010], identificându-se o hotărâre judecătorească pronunțată în data de 22 noiembrie 2017 de Curtea de Apel Constanța, prin care se reține că asiguratul, fost cadru militar în sistemul administrației penitenciare, poate beneficia de pensie anticipată, în considerarea art. 55, art. 62 și art. 192 din Legea nr. 263/2010, precum și o decizie pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în sensul aplicabilității dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 223/2015, în conformitate cu care pensionarii militari care realizează stagii de cotizare în sistemul public de pensii sau care realizează vechime în muncă în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate sistemului public de pensii și care nu au fost valorificate la stabilirea pensiei militare de stat pot solicita stabilirea drepturilor de pensie în sistemul public de pensii ori în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate sistemului public de pensii, în condițiile protocoalelor încheiate între entitățile implicate.

Se poate observa, de asemenea, că problema de drept în discuție nu face obiectul unui recurs în interesul legii care să fi fost soluționat sau care să fie în curs de soluționare, fiind întrunită astfel condiția impusă de art. 519 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește condiția de admisibilitate a existenței unei probleme de drept veritabile, s-a arătat în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept că pentru a fi considerată reală chestiunea de drept trebuie să privească posibilitatea unei interpretări diferite sau contradictorii a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete ori, după caz, incerte sau incidența unor principii generale, al căror conținut sau sferă de aplicare sunt discutabile (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016).

Mai mult, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie prezentate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumente aferente, și de o manieră în care să se întrevadă explicit pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile (Decizia nr. 88 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 6 februarie 2018; Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018; Decizia nr. 62 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 30 octombrie 2018; Decizia nr. 32 din 30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021; Decizia nr. 50 din 14 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 3 septembrie 2021; Decizia nr. 74 din 18 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 13 decembrie 2021).

Prin raportare la cele semnalate anterior, se observă că punctul de vedere exprimat de instanța de trimitere nu este astfel conceput încât să demonstreze o reală dificultate în a discerne care posibilă interpretare a normei de drept este cea mai adecvată.

Din încheierea de sesizare a instanței supreme cu pronunțarea unei hotărâri prealabile se desprinde faptul că prevederile legale aplicabile în speță, și anume cele ale art. 51 alin. (3 1 ), ale art. 55 și 192 din Legea nr. 263/2010, sunt clare din punct de vedere terminologic, în acord cu argumentele de interpretare istorică și literală a sintagmelor "sisteme proprii neintegrate" și "sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate", dar și cu normele ce reglementează situația contribuțiilor plătite de personalul militar și care se varsă la bugetul de stat din cuprinsul Legii nr. 223/2015.

Singura problemă pe care o semnalează autorul sesizării și care nu are legătură cu conținutul vreunui act normativ se referă la Decizia nr. 99 din 16 martie 2023, pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2023.

Cu referire la această decizie, instanța de trimitere constată că la punctul 16 din considerente, Curtea Constituțională face o "mențiune pasageră" în sensul că Ministerul Afacerilor Interne are un sistem propriu de asigurări sociale, neintegrat în sistemul public, și mai adaugă în sesizare: "fără ca această chestiune să fi făcut însă obiectul analizei în cauza respectivă, astfel că, în consecință, nu sunt expuse argumente în acest sens", pentru ca, la punctul 18, să rețină că: "referitor la critica autorului excepției în sensul că ar fi discriminate persoanele care se află în situația sa și care nu pot beneficia de dreptul la pensie anticipată, nefiind recunoscut stagiul de cotizare realizat într-un alt sistem de asigurări sociale decât cel public, Curtea reține că nici această critică nu este întemeiată, întrucât aceste dispoziții legale se aplică tuturor persoanelor care se află în aceeași situație juridică cu autorul excepției".

În raport cu cele prezentate, Înalta Curte reține că, în cauză, nu sunt întrunite toate premisele pronunțării unei hotărâri prealabile, care, în esență, să interpreteze in abstracto dispoziții legale determina