ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 461/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare din 31

ianuarie 2007, Direcția de Control Financiar Ulterior București a sesizat Curtea

de Conturi pentru stabilirea amenzii prevăzute de art. 127 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 94/1992 (republicată, modificată și completată) în ceea ce privește abaterile

constatate sub aspectul neaducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie,

ca urmare a controlului efectuat la Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare

SA – Sucursala București.

Direcția de Control Financiar

Ulterior a Camerei de Conturi București, prin nota de constatare din 31

ianuarie 2006 a prezentat în detaliu modul de îndeplinire a măsurilor dispuse prin

decizie și, totodată, a justificat solicitarea pentru aplicarea amenzii în raport

de constatările menționate în scris.

Curtea de Conturi a României,

prin decizia nr. 96bis din 26 iunie 2007, a decis că abaterile prevăzute de

art. 127 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 94/1992 constatate de controlorii financiari

ai Camerei de Conturi București la Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare

– Sucursala București se sancționează cu amendă civilă egală cu salariul pe două

luni al directorului H.S., persoana din vina căreia nu au fost aduse la îndeplinire

măsurile stabilite prin decizie.

Împotriva acestei decizii

a formulat recurs H.S., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea

hotărârii atacate, învederându-se că hotărârea cuprinde motive străine de natura

pricinii, că prin hotărâre s-a realizat o interpretare greșită a actului juridic

dedus judecății și o schimbare a naturii sau înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic

al acestuia și că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ. și de excepția de ordine publică invocată în baza art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 140

alin. (1) din Constituție, republicată, litigiile rezultate din activitatea Curții

de Conturi se soluționează de instanțele specializate.

În art. 1 din O.U.G.

nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor

Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, s-a prevăzut ca, până la constituirea

instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții

de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești.

În aceste condiții decizia

Curții de Conturi ce face obiectul prezentului recurs este nelegală, fiind pronunțată

cu încălcarea normelor imperative de competența materială a instanțelor judecătorești,

ceea ce atrage casarea sus amintitei decizii.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 2(1) lit. a) din O.U.G. nr. 117/2003 (privind preluarea activității

jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele

judecătorești) cauza va fi trimisă, după casarea hotărârii atacate, spre competentă

soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamantul

H.S. împotriva deciziei nr. 96bis din 26 iunie 2007 a Curții de Conturi a României.

Casează decizia atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2008.