ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5301/2010

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 19 martie 2009,

reclamantul V.N. a solicitat, formulând și precizări ulterioare, anularea

parțială a Dispoziției nr. 404 din 13 februarie 2009 a Primarului municipiului

Fălticeni și restituirea în natură a diferenței de 7144 m.p. teren, împreună cu

un imobil construcție compus din 4 camere, dependințe și beci, situat în

municipiul Fălticeni, str. Ș.M. nr. 41.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin Decizia civilă 461/2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, i-a fost admisă o altă contestație, anulându-se Dispoziția nr.

1146/2006 emisă de pârâtă și dispunându-se restituirea, în favoarea sa, în

natură a imobilului din Fălticeni str. Ș.M. nr. 41 compus din casă și teren.

Instanța supremă a

reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din

Legea nr. 10/2001, imobilele fiind preluate abuziv, dând eficiență actului de

veșnică vânzare autentificat sub nr. 1466/1945 de fostul Tribunal Baia,

procesului verbal din 9 februarie 1960, din care rezultă că imobilul a fost

proprietatea autorului său, V.G.

Prin Dispoziția nr.

404/2009 pârâtul i-a restituit în natură numai 58,5 m.p. suprafață construită

compusă din cameră, bucătărie, hol, vestibul și beci în suprafață de 6,57 m.p.,

împreună cu terenul aferent de 250 m.p.

În acest fel a fost

prejudiciat prin nerestituirea în natură a restului de imobil, pârâtul nepunând

pune în executare decât parțial o hotărâre judecătorească.

Imobilul există și în

prezent, fiind cumpărat de la SC G. SA Fălticeni (fostul IGO) de o terță

persoană prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 65 din 5 noiembrie 1999,

contract care nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995

care se referă la locuințele trecute în proprietatea statului după 6 martie

1945, dar cu titlu.

Prin Sentința civilă

nr. 1371 din 16 iunie 2009 a Tribunalului Suceava a fost admisă acțiunea

reclamantului, a fost anulată în parte dispoziția atacată și s-a dispus

restituirea în natură a întregului imobil în litigiu.

S-a reținut în

motivare că, prin dispoziția emisă, nu a fost respectată decizia irevocabilă a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a hotărât restituirea în

natură, în favoarea reclamantului, a imobilului în litigiu.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâtul.

Prin Decizia civilă

nr. 120 din 14 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

pârâtul Municipiul Fălticeni, prin Primar, și a obligat apelantul Municipiul

Fălticeni să plătească intimatului V.N. suma de 2.000 lei cheltuieli de

judecată din apel.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut că prin Decizia nr. 461 din 29 ianuarie

2008 a Înaltei Curți de Casa Justiție s-a dispus restituirea către reclamant,

în natură, a imobilului situat în municipiul Fălticeni, str. Ș.M. nr. 41, jud.

Suceava, compus din casă și teren, avându-se în vedere împrejurarea

nerespectării dispozițiilor legale în vigoare la data preluării. Din

considerentele acestei hotărâri nu rezultă faptul că instanța supremă, verificând

situația imobilului, ar fi avut în vedere doar partea rămasă la dispoziția

primăriei.

Dimpotrivă, imobilul

cu privire la care s-a dispus restituirea, analizat ca reprezentând întreaga

unitate locativă, împreună cu terenul aferent, așa cum a făcut obiectul

preluării de către stat, astfel că nu se poate interpreta decizia instanței

supreme ca făcând referire doar la o parte din imobilul în litigiu.

În consecință,

autoritatea administrativ-jurisdicțională nu putea refuza restituirea în natură

a întregului imobil, așa cum a fost obligat prin decizia amintită și cum corect

a reținut prima instanță, urmând ca partea care invocă un drept de proprietate

cu privire la imobil să-și lămurească ulterior situația în baza titlurilor ce

le dețin.

Împotriva menționatei

decizii a formulat și motivat recurs, în termen legal, apelantul-pârât

municipiul Fălticeni pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestora s-a arătat că Decizia civilă nr. 461/2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție prevede în dispozitiv că anulează Dispoziția nr. 1146/2006 emisă de

pârât și dispune restituirea în natură a imobilului din Fălticeni, str. Ș.M.,

nr. 41, jud. Suceava, compus din teren și casă, trecând cu ușurință peste

apărările din care rezultă că, la data emiterii dispoziției, se mai afla în

administrarea municipalității numai o parte din casa și terenul avute în

posesie de P.T.T.R. Fălticeni și preluate în anul 1960 de I.G.O. Fălticeni,

cealaltă parte din teren și casă intrând în circuitul civil, fiind bunuri

asupra cărora nu se poate dispune.

Pe de altă parte,

atât timp cât decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu prevede

întinderea terenului și a casei ce urmează a fi restituite, s-a procedat la

restituirea a ceea ce se mai află în administrarea municipalității.

Cu privire la

întinderea suprafeței de teren solicitată de reclamant (aprox.1 ha teren),

Notificarea nr. 398/2001 a fost soluționată prin Dispoziția nr. 3 din 8

ianuarie 2002, comunicată reclamantului la data de 16 ianuarie 2002 și

necontestată în termen legal, aspect asupra căruia atât instanța de fond, cât

și cea de control nu s-au pronunțat, limitându-se a lua în considerare numai

Decizia nr. 461/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A fost depus un

raport de expertiză extrajudiciară (existent la dosar) din care rezultă care

sunt deținătorii actuali ai terenului solicitat, teren asupra căruia nu se mai

poate dispune prin acte administrative.

Deosebit de cele

arătate, învederăm instanței faptul că reclamantul a solicitat în cererea de

anulare a dispoziției nr. 404/2009, în subsidiar, „în ultimă instanță

despăgubiri", aspect de care instanța de fond și de control nu au ținut

cont și nu au exprimat un punct de vedere. Partea din casă care a fost vândută

de I.G.O. Fălticeni în anul 1999 este modernizată în totalitate de către

proprietar, fiind astăzi o clădire nouă în raport de cea din anul 1960.

Analizând recursul

formulat, în raport de calificarea prezentei acțiuni introductive de instanță,

iar nu de criticile menționate, Înalta Curte constată următoarele:

Motivarea acțiunii

introductive de instanță reprezintă critici la adresa modului de punere în

executare a Deciziei civile nr. 461 din 29 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, decizie prin care a fost recunoscut dreptul de proprietate

al reclamantului V.N. asupra imobilului, construcție și teren, situat în

municipiul Fălticeni, str. Ș.M. nr. 41.

Prin dispoziția

contestată, nr. 404 din 13 februarie 2009, nu a fost soluționată o notificare

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, ci s-a pus în executare Decizia civilă

nr. 461 din 29 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, această

dispoziție fiind, prin urmare, un act de executare și nicidecum o decizie emisă

în temeiul art. 25 al Legii nr. 10/2001, pentru stabilirea dreptului de

proprietate, care să poată fi atacată cu contestație în termen de 30 de zile,

potrivit art. 26 alin. (3) al Legii nr. 10/2001, astfel cum greșit s-a

menționat în cuprinsul său.

Decizia civilă nr. 461

din 29 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată

în soluționarea contestației împotriva Dispoziției nr. 1146/2006 emisă de

Primarul municipiului Fălticeni, astfel încât aceasta constituie ultima

hotărâre pronunțată în scopul finalizării procedurii administrative inițiate în

temeiul Legii nr. 10/2001 pentru retrocedarea imobilului situat în municipiul

Fălticeni, str. Ș.M. nr. 41.

Conform art. 25 alin.

(4) și (6) al Legii nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare

a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei

îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și

constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea

formalităților de publicitate imobiliară. Decizia sau, după caz, dispoziția

prevăzută la alin. (4) trebuie pusă în executare în termen de 3 ani de la data

primirii ei de către persoana îndreptățită.

Prin urmare,

Dispoziția nr. 1146/2006 emisă de Primarul municipiului Fălticeni, de aprobare

a restituirii în natură a imobilului, astfel cum a fost modificată în căile de

atac, prin Decizia civilă nr. 461 din 29 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie.

Cu ocazia punerii în

posesie, prin Dispoziția nr. 404/2009, care reprezintă un act benevol de

executare, s-a constatat că numai o parte din imobil se află în posesia

municipalității, aspecte care constituie impedimente la executare și pe care

reclamantul le invocă în acțiunea de față, motiv pentru care Înalta Curte

apreciază că obiectul prezentei cauze îl constituie o contestație la executare.

Potrivit art. 399 C.

proc. civ., se poate face contestație la executare și în cazul în care sunt

necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului

executoriu, iar art. 373 alin. (2) și art. 400 C. proc. civ. menționează că

instanța de executare, competentă să soluționeze contestația la executare, este

judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor

în care legea dispune altfel. Pentru acest motiv, Înalta Curte va admite

excepția necompetenței materiale de soluționare a contestație la executare în

primă instanță de către tribunal, urmând ca judecătoria de la locul situării

imobilului să fie învestită în mod legal, conform art. 13 alin. (1) C. proc.

civ.

Constatând că ne

aflăm în prezența unei contestații la executare, de competența în primă

instanță a judecătoriei, neexistând dispoziții derogatorii în această materie

sub aspectul competenței, devine incident motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 3 C. proc. civ., astfel încât, conform art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., va fi admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Suceava în

soluționarea contestației la executare în primă instanță, recursul urmează a fi

admis, va fi modificată decizia în sensul că va fi admis apelul declarat de

pârâtul Municipiul Fălticeni, prin Primar, împotriva Sentinței civile nr. 1371

din 16 iunie 2009 a Tribunalului Suceava, secția civilă, va fi anulată sentința

primei instanțe și trimisă cauza pentru judecare în primă instanță la

Judecătoria Fălticeni, pe a cărei rază teritorială se află imobilul.

Deși intimatul a

solicitat acordarea de cheltuieli de judecată și prezentul recurs a fost admis,

asupra acestei cereri instanța nu se poate pronunța, deoarece cheltuielile de

judecată urmează a se acorda numai după judecata pe fond a cauzei, căci atunci

se va stabili cu certitudine care este partea căzută în pretenții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de

necompetență materială a Tribunalului Suceava de soluționare a contestației la

executare în primă instanță.

Admite recursul

declarat de pârâtul Municipiul Fălticeni, prin Primar, împotriva Deciziei

civile nr. 120 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică decizia.

Admite apelul

declarat de pârâtul Municipiul Fălticeni, prin Primar, împotriva Sentinței

civile nr. 1371 din 16 iunie 2009 a Tribunalului Suceava, secția civilă.

Anulează sentința

primei instanțe și trimite cauza pentru judecarea în primă instanță la

Judecătoria Fălticeni.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 15 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG