ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3312/2010

Asupra excepției

invocate din oficiu;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 martie 2009,

reclamanta D.I.T.L. Sector 3 București a solicitat anularea Deciziei nr. 61 din

15 decembrie 2008 a Directorului Camerei de Conturi București și a încheierii

din 24 februarie 2009 emisă de C.S.C. din cadrul Curții de Conturi a României.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în raportul de control intermediar întocmit de

reprezentanții Camerei de Conturi București la 28 noiembrie 2008 s-au constatat

unele abateri financiar-contabile și în baza acestor constatări s-a emis

decizia nr. 61 din 15 decembrie 2008 a Directorului Camerei de Conturi

București.

Reclamanta a mai

arătat că întâmpinarea formulată împotriva acestei decizii a fost nelegal

respinsă prin încheierea din 24 februarie 2009 emisă de Comisia de soluționare

a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României în baza unui act

normativ nepublicat în M. Of. și deci impozabil.

Prin sentința civilă nr.

3669 din 3 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamantă.

Instanța de fond a

respins motivele de nelegalitate invocate de reclamantă cu privire la temeiul

de drept al Deciziei nr. 61 din 15 decembrie 2008, emisă în baza

Instrucțiunilor din 12 noiembrie 2008, care nu au fost publicate în M. Of. al

României.

Astfel, s-a avut în

vedere că aceste instrucțiuni nu au prevăzut o procedură de valorificare a

actelor de control întocmite în trimestrul IV al anului 2008, stabilind numai

aplicabilitatea anumitor norme procedurale emise în baza actului normativ în

vigoare la momentul aprobării Programului de control financiar pe anul 2008,

respectiv Legea nr. 94/1992.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamanta D.I.T.L. Sector 3 București, solicitând

modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și să se constate

că Decizia nr. 61 din 15 decembrie 2008 este lipsită de temei legal, fiind

emisă în baza unui act normativ care nu a fost publicat în M. Of. al României.

În motivarea

recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

a arătat că decizia Camerei de Conturi București are ca bază legală

Instrucțiunile din 12 noiembrie 2008, care nu-i sunt opozabile și aplicabile,

deoarece nu au fost publicate în M. Of., Partea I, așa cum prevede imperativ art.

12 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 și nu au fost supuse prevederilor art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele

considerente:

Cererea de chemare în

judecată are ca obiect anularea Deciziei nr. 61 din 15 decembrie 2008 emisă de

Camera de Conturi București, întocmită în baza raportului de control

intermediar din 2008, ca urmare a controlului efectuat la D.I.T.L. Sector 3

București.

Cum decizia

contestată a fost emisă de o autoritate administrativă constituită la nivelul

municipiului București, se constată că hotărârea primei instanțe a fost

pronunțată cu încălcarea normelor de competență materială cuprinse în art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Cererea

recurentei-reclamante de a fi anulată și încheierea din 24 februarie 2009 emisă

de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a

României nu este de natură să determine aplicarea altor norme de competență

materială decât cele menționate anterior, întrucât acestea se stabilesc în

raport de actul principal dedus judecății și nu în funcție de actele întocmite în

procedura administrativă prealabilă, cum este cazul încheierii emise în baza art.

95 din Legea nr. 94/1992, republicată, pentru soluționarea unui recurs

ierarhic.

De altfel, chiar în

cuprinsul încheierii din 24 februarie 2009 s-a menționat că aceasta poate fi

contestată de către entitatea verificată, în termen de 15 zile lucrătoare de la

primirea comunicării, la Tribunalul București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 3, art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul

recurs, va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de D.I.T.L. Sector 3 București împotriva sentinței civile nr. 3660 din

3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2010.