ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2659/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9 februarie

2009, reclamanta C.C. a României a chemat în judecată pe pârâții A.L., B.D.,

M.C., I.E., C.R., A.C. și M.E.F., solicitând stabilirea răspunderii juridice

pentru recuperarea prejudiciului în sumă de 71.943,84 RON, reprezentând

contravaloarea taxelor de aeroport și de securitate facturate de SC D.C. SPRL

București și decontate de M.E.F., fără respectarea prevederilor contractuale,

prejudiciu compus din plăți nejustificate peste nivelul real al taxelor de aeroport

și de securitate în cuantum de 65.936,26 RON și despăgubiri civile în cuantum

de 6.007,58 RON calculate de echipa de control până la data de 8 august 2008,

data finalizării controlului.

Reclamanta a

solicitat și stabilirea răspunderii juridice în ceea ce privește recuperarea

sumei de 60.916,60 RON, reprezentând contravaloarea plăților nejustificate

efectuate de M.E.F. - O.P.C.P. către societatea civilă de avocați "T., L.,

C. și A." și a foloaselor nerealizate calculate la nivelul dobânzii de

referință a B.N.R., până la data încasării integrale a prejudiciului,

despăgubiri civile calculate de echipa de control până la data de 8 august

2008, data finalizării controlului, fiind în sumă de 9.340,27 RON.

În motivarea cererii,

s-a arătat că în baza dispozițiilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 94/1992

republicată, s-a efectuat un control financiar asupra contului de execuție

activitate proprie și a bilanțului contabil pe anul 2007 la M.E.F. și urmare a

acestei verificări, au fost întocmite Raportul de control din 22 septembrie

2008 și Raportul de control intermediar înregistrat la M.E.F. în 15 august

2008.

Cererea de chemare în

judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 30, 31 din Legea nr.

94/1992 republicată și art. 16 alin. (1) lit. j) din regulamentul de organizare

și funcționare al Curții de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 30 din 28

noiembrie 2008 a Plenului Curții de Conturi.

Ulterior, reclamanta

a solicitat introducerea în cauză și a M.E.C.M.A. și obligarea acestui pârât în

solidar cu M.F.P. la plata prejudiciului.

La data de 3 aprilie

2009, pârâta Societatea civilă de avocați "L. și A." a formulat

cerere de intervenție, solicitând respingerea acțiunii principale, ca urmare a

constatării dreptului său de a încasa contravaloarea serviciilor juridice

prestate către M.F.P. în baza contractului de asistență juridică din 5 mai

2006, facturate prin factura din 30 noiembrie 2006 și achitate integral de

M.F.P. la data de 5 februarie 2007. Intervenienta a mai solicitat să se

constate inexistența unui prejudiciu care să fi fost cauzat M.F.P. prin modul

de facturare a serviciilor juridice.

La termenul de

judecată din 26 iunie 2009, SC "D.P.C." SRL București a formulat

cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului M.F.P., solicitând

respingerea ca nefondată a acțiunii principale.

Pârâtul M.F.P. a

invocat la data de 24 octombrie 2010 excepția inadmisibilității acțiunii, cu

motivarea că, la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, normele

legale în vigoare, respectiv dispozițiile art. 31 din Legea nr. 94/1992,

republicată, nu prevedeau ca prejudiciile constatate prin rapoartele întocmite

de C.C. să fie valorificate pe calea acțiunii în justiție formulate de aceasta

.

Prin Sentința civilă

nr. 3682 din 1 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca inadmisibilă,

reținând că, normele în vigoare la data formulării cererii de chemare în

judecată nu prevedeau o astfel de modalitate de valorificare a rapoartelor

întocmite de C.C. în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și recuperării

acestuia.

În acest sens, s-a

avut în vedere că, acțiunea s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 31 din

Legea nr. 94/1992 republicată, conform cărora, stabilirea întinderii prejudiciului

și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a

conducerii entității auditate.

Instanța de fond a

constatat că, Hotărârea nr. 22 din 19 noiembrie 2008 a Plenului Curții de

Conturi privind Instrucțiunile pentru valorificarea actelor de control

întocmite în trimestrul IV 2008 și, implicit, Instrucțiunile nr. 2851/N.V. din

12 noiembrie 2008 privind valorificarea actelor de control întocmite în

trimestrul IV 2008, nu sunt aplicabile Raportului de control intermediar din 15

august 2008 și Raportului de control din 22 septembrie 2008.

De asemenea, s-a

constatat că, față de data de 9 februarie 2009, la care a fost formulată

cererea de chemare în judecată, nu poate constitui temeiul juridic al acțiunii

Hotărârea nr. 1/2009 prin care Plenul Curții de Conturi a aprobat Regulamentul

privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C.C., precum și

valorificarea actelor rezultate din aceste activități, regulament care a intrat

în vigoare, conform dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, la

data de 10 februarie 2009 prin publicarea în Monitorul Oficial al României nr.

78/10.02.2009.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamanta C.C. a României, criticând hotărârea

primei instanțe în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin

raportare la dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., și a solicitat

casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Recurenta a susținut

că este eronată concluzia instanței de fond privind inadmisibilitatea acțiunii

față de inexistența la data formulării acesteia a unui regulament privind

organizarea și desfășurarea activităților specifice ale C.C., precum și

valorificarea actelor rezultate din aceste activități.

Lipsa unui regulament

nu poate să atragă inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată și a

actelor de control întocmite și din acest motiv, recurenta a considerat că,

fiind o situație tranzitorie, instanța de fond avea obligația legală să

verifice legalitatea modului de folosire a resurselor publice ale statului

pentru stabilirea răspunderii juridice, în conformitate cu Instrucțiunile nr.

2851/N.V. din 12 noiembrie 2008 pentru valorificarea actelor de control întocmite

în trimestrul IV 2008, atât la nivelul camerelor de conturi județene, cât și al

structurilor centrale ale C.C., aprobate prin Hotărârea nr. 22 din 19 noiembrie

2009 a Plenului Curții de Conturi.

Până la modificarea

Legii nr. 94/1992 prin intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008, recurenta a

apreciat că acțiunea sa este admisibilă, întrucât la data formulării acesteia,

competența de a stabili răspunderea pentru eventualele prejudicii cauzate și

măsurile care se impun pentru recuperarea lor revenea instanței de judecată.

Constatându-se

inadmisibilitatea acțiunii prin hotărârea atacată, recurenta a susținut că

instanța de fond avea obligația să indice norma legală și modalitatea de

valorificare a actelor de control întocmite până la data intrării în vigoare a Regulamentului

privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C.C., precum și

valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea

Plenului Curții de Conturi nr. 1/2009.

În susținerea

motivelor de recurs, s-a depus cu titlu de practică judiciară Sentința civilă

nr. 644 din 25 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, într-o cauză

similară și prin care recurenta a arătat că, a fost respinsă excepția

inadmisibilității acțiunii, considerându-se că, lipsa unui regulament nu poate

determina inadmisibilitatea unei sesizări și a unui act de control.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Acțiunea formulată de

reclamanta C.C. a României la data de 9 februarie 2009 pentru stabilirea

răspunderii juridice și recuperarea prejudiciilor constatate prin Raportul de

control intermediar din 15 august 2008 și Raportul de control din 22 septembrie

2008 a fost corect respinsă ca inadmisibilă de instanța de fond în raport de

obiectul și temeiul juridic al cererii, precizat ca fiind dispozițiile art. 30

- 31 din Legea nr. 94/1992 republicată și art. 16 alin. (1) lit. j) din Regulamentul

de organizare și funcționare a Curții de Conturi.

La data sesizării

instanței, Legea nr. 94/1992 republicată, prevedea în art. 31 alin. (1) că,

activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit

regulamentului aprobat, conform dispozițiilor art. 12 din aceeași lege, de

Plenul Curții de Conturi și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea

I.

În alin. (3) al

aceluiași text de lege s-a prevăzut că, în situațiile în care se constată

existența unor abateri de la legalitate și regularitate care au determinat

producerea unor prejudicii, se comunică această stare de fapt conducerii

entității publice auditate, iar stabilirea întinderii prejudiciului și

dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii

entității auditate.

Potrivit

dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. j) din Regulamentul de organizare și

funcționare al Curții de Conturi, consilierii de conturi asigură valorificarea

constatărilor înscrise în actele de control/audit întocmite, în conformitate cu

regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C.C.,

precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.

Instanța de fond a

constatat corect că, regulamentul la care se trimite expres prin actele

normative sus-menționate atât pentru organizarea și desfășurarea activităților

specifice C.C., cât și pentru valorificarea actelor rezultate din aceste

activități, a fost aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 a Plenului

Curții de Conturi și a intrat în vigoare după data formulării acțiunii, ca

efect al publicării în Monitorul Oficial al României nr. 78/10.02.2009, în

conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 94/1992,

republicată și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

În consecință,

reglementarea în vigoare la data sesizării instanței de judecată nu prevedea

posibilitatea valorificării rapoartelor de audit întocmite de C.C. prin

acțiunea în justiție formulată de aceasta pe calea contenciosului

administrativ.

Susținerea recurentei

că, în perioada tranzitorie până la intrarea în vigoare a regulamentului

aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009, admisibilitatea acțiunii și implicit,

competența instanței de judecată rezultă din Hotărârea nr. 22 din 19 noiembrie

2008 a Plenului Curții de Conturi, va fi respinsă ca neîntemeiată.

Hotărârea nr. 22 din

19 noiembrie 2008 a Plenului Curții de Conturi, prin care au fost aprobate

Instrucțiunile pentru valorificarea actelor de control întocmite în trimestrul

IV 2008 și Instrucțiunile nr. 2851/N.V. din 12 noiembrie 2008 privind

valorificarea actelor de control întocmite în trimestrul IV 2008 nu au

aplicabilitate în cauza de față, întrucât actele de control pentru care s-a

formulat actul de sesizare sunt anterioare perioadei prevăzute în cele două

acte normative.

Lipsa de incidență în

cauză a acestor instrucțiuni rezultă de asemenea din obiectul lor de

reglementare și din procedura de aprobare a lor, care exclud posibilitatea de a

fi asimilate din punct de vedere normativ cu regulamentul prevăzut expres la

art. 12 din Legea nr. 94/1992, republicată, pentru valorificarea actelor

rezultate din activitățile specifice C.C.

Motivul de recurs

prin care s-a invocat obligația instanței de fond de a indica norma legală și

modalitatea de valorificare a rezultatelor activității de control va fi respins

ca fiind lipsit de temei legal.

Rolul activ al

judecătorului implică, potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., obligația

instanței de a se pronunța numai asupra celor ce formează obiectul pricinii

supuse judecății și în consecință, nu pot fi depășite limitele învestirii sale

prin actul de sesizare.

Contrar susținerilor

din recurs, respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată nu are

drept consecință invalidarea actelor de control pentru valorificarea cărora s-a

formulat acțiunea, producând efecte numai cu privire la procedura judiciară

inițiată de C.C. în baza dispozițiilor legale care au constituit cauza juridică

pentru sesizarea instanței de judecată.

Susținerile din

recurs privind admisibilitatea acțiunii față de considerentele Sentinței civile

nr. 644 din 25 februarie 2010 a Tribunalului București vor fi respinse de

asemenea pentru lipsă de temei legal, întrucât practica judiciară nu constituie

izvor de drept, iar argumentele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare

sau de modificare prevăzute la art. 304 C. proc. civ.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând legalitatea hotărârii pronunțate de instanța de

fond, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.C. a României împotriva Sentinței civile nr. 3682 din 1 octombrie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2011.