ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2779/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin procesul - verbal din 19 decembrie 2006 întocmit de C.C.B. – D.C.F.U., s-a constatat că G.P., în calitate de director economic la A.N.C.A., a săvârșit abaterea prevăzută de art. 127 lit. b) din Legea nr. 94/1992 republicată, modificată și completată prin Legea nr. 77/2002, în sensul că nu a adus la îndeplinire măsura nr. 4 stabilită prin Decizia nr. 60 din 1 noiembrie 2005 emisă de directorul D.C.F. București. În vederea aplicării prevederii legale susmenționate, C.C.B., a sesizat secția jurisdicțională a C.C. pentru stabilirea amenzii civile și individualizarea răspunderii pârâtei P.G., având în vedere abaterea financiară constatată.

C.C., în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992 republicată, a pronunțat Decizia nr. 11 din 21 februarie 2007, prin care a admis cererea formulată de D.C.F.U. a C.C.B. și a stabilit pentru pârâta P.G. o amendă civilă egală cu salariul pe două luni. Împotriva acestei decizii și în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta și a solicitat casarea deciziei recurate, cu motivarea că a fost greșit amendată în baza unor acte întocmite nelegal de D.C.F.U. București. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. și de excepția de ordine publică invocată în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Potrivit art. 140 alin. (1) din Constituție, republicată, litigiile rezultate din activitatea C.C.

se soluționează de Instanțele specializate. În art. 1 din O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului Instanțelor C.C. de către Instanțele judecătorești, s-a prevăzut că, până la constituirea Instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea C.C. se soluționează de Instanțele judecătorești. Aceste prevederi constituționale și legale se referă și la art. 56 din Legea nr. 94/1992 republicată, așa cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 117/2003, introdus prin Legea nr. 49/2004 de aprobare a ordonanței de urgență. În consecință, decizia recurată este nelegală, fiind pronunțată de C.C. prin exercitarea unor competențe jurisdicționale care nu mai au temei legal.

Fiind întemeiată excepția de necompetență materială invocată din oficiu, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal, Instanța de judecată competentă potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 117/2003, aprobată prin Legea nr. 49/2004. Celelalte apărări formulate de recurentă prin motivele de recurs vor fi analizate de Instanța de Fond, cu ocazia rejudecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.P. împotriva Deciziei nr. 11 din 21 februarie 2007 a C.C.R. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2007.