ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2779/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin procesul - verbal din 19 decembrie 2006 întocmit

de C.C.B. – D.C.F.U., s-a constatat că G.P., în calitate de director economic la A.N.C.A., a săvârșit abaterea prevăzută de art. 127 lit. b) din Legea nr. 94/1992

republicată, modificată și completată prin Legea nr. 77/2002, în sensul că nu a

adus la îndeplinire măsura nr. 4 stabilită prin Decizia nr. 60 din 1 noiembrie 2005

emisă de directorul D.C.F. București.

În vederea aplicării

prevederii legale susmenționate, C.C.B., a sesizat secția jurisdicțională a C.C.

pentru stabilirea amenzii civile și individualizarea răspunderii pârâtei P.G.,

având în vedere abaterea financiară constatată.

C.C., în compunerea

prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992 republicată, a pronunțat Decizia nr.

11 din 21 februarie 2007, prin care a admis cererea formulată de D.C.F.U. a C.C.B.

și a stabilit pentru pârâta P.G. o amendă civilă egală cu salariul pe două

luni.

Împotriva acestei decizii și

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta și a solicitat

casarea deciziei recurate, cu motivarea că a fost greșit amendată în baza unor

acte întocmite nelegal de D.C.F.U. București.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. și de excepția de ordine publică invocată în baza art. 306 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 140 alin. (1) din

Constituție, republicată, litigiile rezultate din activitatea C.C. se soluționează

de Instanțele specializate.

În art. 1 din O.U.G. nr. 117/2003

privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului Instanțelor C.C.

de către Instanțele judecătorești, s-a prevăzut că, până la constituirea Instanțelor

judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea C.C. se soluționează

de Instanțele judecătorești.

Aceste prevederi

constituționale și legale se referă și la art. 56 din Legea nr. 94/1992

republicată, așa cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 117/2003,

introdus prin Legea nr. 49/2004 de aprobare a ordonanței de urgență.

În consecință, decizia

recurată este nelegală, fiind pronunțată de C.C. prin exercitarea unor competențe

jurisdicționale care nu mai au temei legal.

Fiind întemeiată excepția de

necompetență materială invocată din oficiu, Înalta Curte va admite recursul, va

casa decizia atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal, Instanța de judecată

competentă potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 117/2003, aprobată

prin Legea nr. 49/2004.

Celelalte apărări formulate

de recurentă prin motivele de recurs vor fi analizate de Instanța de Fond, cu

ocazia rejudecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

G.P. împotriva Deciziei nr. 11 din 21 februarie 2007 a C.C.R.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2007.