ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 11/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 decembrie 2005, reclamantul

S.P. a chemat în

judecată S.S.

P.R.,

solicitând obligarea acestuia să îi

recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea

certificatului

de revoluționar, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 341/2004, fără

să se aducă atingere calității sale de „Luptător Remarcat prin Fapte

Deosebite", atestată prin certificatul de revoluționar eliberat

în baza Legii nr. 42/1990,

precum și de brevetul acordat prin decret

al Președintelui României.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere

de preschimbare a

certificatului de revoluționar, precum și „avizul

reactualizat al unei organizații

de revoluționari legal constituită

până la 31 decembrie 1992", dar i s-a

comunicat că dosarul său nu conține o serie de documente și, în lipsa acestora,

îi va fi atribuită

doar calitatea de participant la Revoluția română, prin aplicarea

dispozițiilor art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 341/2004.

A mai menționat reclamantul că a formulat contestație la

S.S

.P.R., dar

aceasta

nu a fost soluționată favorabil.

Întrucât, la data eliberării certificatului de revoluționar pe

care îl posedă au

existat și au fost verificate toate documentele

prevăzute de Legea nr. 42/1990 și H.G. nr. 566/1996,

este

îndeplinită prima cerință a art. 5 alin.

(4) din Legea nr. 341/2004,

pentru

preschimbarea certificatului de revoluționar și nu este culpa

sa că acea

documentație, parțial, nu mai există.

Este îndeplinită și cea de-a doua cerință a legii, respectiv

avizul reactualizat al

unei organizații de revoluționari legal

constituită până la 31 decembrie 1992.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile

de conexitate, de

inadmisibilitate și de prematuritate, iar pe fondul

cauzei a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 1586 din 28 iunie

2006 a

respins acțiunea ca inadmisibilă.

În legătură cu obiectul acțiunii, instanța de fond a reținut că

obligarea pârâtului de

a recunoaște dreptul reclamantului de a

beneficia de preschimbarea certificatului de

revoluționar în

conformitate cu Legea nr. 341/2004, tară să se aducă atingere

calității de Luptător

remarcat prin fapte deosebite, calitate atestată

prin Certificatul de

revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990,

nu este o anumită condiție în

considerarea unui drept subiectiv

viitor și previzibil, prefigurat, ci chiar realizarea

dreptului, astfel

încât

prevederile art. 2 lit. o) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Instanța a respins excepția de

conexitate, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 164 C. proc. civ.

În

motivarea soluției, s-a mai reținut că s-a prorogat termenul

prevăzut de art. 9 alin. (1) și (4) din Legea

nr. 341/2004, termen limită pentru pârât de a rezolva cererile și că, potrivit art.

9 alin. (5) din aceeași lege, înainte de formularea cererii în instanță,

reclamantul avea obligația să conteste refuzul la Comisia parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989, contestația reprezentând

procedura prealabilă obligatorie.

Împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs reclamantul, susținând că este

nelegală și netemeinică prin aceea că în mod greșit a fost respinsă ca

inadmisibilă acțiunea pe considerentul că obiectul acțiunii nu îl reprezintă

vătămarea interesului legitim, ci chiar realizarea dreptului.

Recurentul a

arătat că obiectul cererii sale era axat pe

vătămarea

interesului său legitim, fiind aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 și privea strict actul emis de S.S.P.R.,

prin care

era somat să-și completeze dosarul de preschimbare cu alte documente și probe,

sub sancțiunea pierderii calității de „Luptător remarcat prin fapte

deosebite", deși documentația prevăzută de H.G. nr. 566/1996 a fost depusă

și a existat la momentul primei recunoașteri a calității.

Recurentul a

mai susținut că, prin admiterea excepției, instanța a încălcat dreptul său la

apărare și principiul contradictorialității și că, în cel mai rău caz, trebuia

să se unească excepția cu fondul, în conformitate cu prevederile art. 137 alin.

(2) C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.

l din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru

anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și

repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul

legitim pate fi atât

privat cât și public.

Din

sus-menționatele dispoziții legale, rezultă cu claritate că

instanța de contencios

administrativ poate fi sesizată numai dacă

vătămarea dreptului sau interesului legitim s-a

produs prin

emiterea, de către o autoritate

publică, a unui act administrativ sau

prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Recurentul-reclamant susține că a fost vătămat într-un interes

legitim prin actul emis

de pârât, prin care acesta i-a pus în vedere să-și completeze dosarul de

preschimbare cu „alte documente probatorii" și „alte probe inclusiv

documente utile".

Ori, adresa prin care, în conformitate cu dispozițiile art. 12

alin. (3) din H.G. nr. 1412/2004,

pârâtul l-a înștiințat pe reclamant că

este necesar să-și completeze dosarul pentru a fi

îndeplinite toate condițiile Legii nr. 341/2004 nu constituie un act

administrativ în

sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, căci nu dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice.

Chiar dacă în cuprinsul adresei pârâtul arată că în situația în

care dosarul nu va fi

completat cu toate documentele va fi nevoit la

finalizarea activității de

preschimbare să propună calitatea de

„Participant la Revoluția română", aceasta nu

înseamnă că adresa, prin ea însăși, produce efectele juridice mai sus

menționate.

Având în vedere cele ce au fost expuse, se constată ca

neîntemeiată critica prin care se susține că

este nelegală și

netemeinică soluția de

respingere ca inadmisibilă a acțiunii.

Nu

este întemeiată nici critica prin care recurentul susține că,

admițând excepția de

inadmisibilitate a acțiunii, instanța de fond a

încălcat dreptul său la apărare

și principiul contradictorialității și

că, eventual, excepția trebuia unită cu fondul.

Recurentul s-a limitat la enunțarea acestei critici, iară a-și

argumenta în vreun mod susținerile.

Nu

se poate reține încălcarea principiului contradictorialității

în condițiile în care

reclamantul, care de altfel a avut și apărător

ales, a fost legal citat pentru

fiecare dintre termenele acordate și i s-a comunicat întâmpinarea formulată de

pârât, astfel dându-i-se

posibilitatea exercitării dreptului de a-și prezenta

toate apărările pe

care le

considera necesare.

Întrucât

excepția de inadmisibilitate a acțiunii tinde la

respingerea acesteia fără a se

cerceta cauza în fond, era de datoria

instanței să se pronunțe mai întâi asupra

excepției, așa cum se

prevede prin dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

și cum legal s-a

procedat în prezenta cauză.

Față de cele ce preced, recursul este nefondat și urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul S.P.

împotriva sentinței civile nr. 1586 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2007