ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1453/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1453/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra recursului, din actele

și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 159/CA din 8 februarie

2007pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ

și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantului M.I.E. împotriva pârâtei SC

B.L.P. SRL, filiala Petroșani.

Pentru a pronunța această sentință prima

instanță a reținut că prin contractul de finanțare nr. 12 din 28 decembrie 2000

pârâta a beneficiat de un ajutor nerambursabil în sumă de 5.776.275.000 lei

acordat din bugetul de stat al României în cadrul Programului special pentru

zone defavorizate „Sprijinirea investițiilor” pentru implementarea proiectului

„Fabrica de panificație în Petroșani”. Obligațiile pârâtei erau ca la data

finalizării proiectului conform anexei A dar nu mai târziu de 31decembrie 2001

să pună în funcțiune investiția și să facă dovada creării numărului de locuri

de muncă prevăzut de anexa A.

Prin contractul de finanțare nr. 69 din 28

decembrie 2000, pârâta a beneficiat de un ajutor financiar nerambursabil în

cuantum de 1465.980.000 lei acordat din bugetul de stat al României în cadrul

Programului Special pentru zone defavorizate „Dezvoltarea afacerilor” pentru implementarea

proiectului „Fabrica de patiserie ambalată în Petroșani” .

Au fost prevăzute aceleași obligații

pentru beneficiarul finanțării ca și în celălalt contract.

Din raportul de expertiză efectuat în

cauză rezultă că achizițiile de utilaje și echipamente prevăzute în bugetul

proiectului și în planul de afaceri au fost realizate în totalitate.

Pârâta și-a îndeplinit obligația de a

angaja personal, astfel că în perioada 28 decembrie 2000-31 decembrie 2003 a

angajat cu contract de muncă 194 de persoane.

Ca urmare, pârâta și-a îndeplinit

obligațiile contractuale stabilite prin cele două contracte încheiate de părți.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamantul M.I.E. și prin decizia nr. 11/A din 1 iunie 2007 Curtea de

Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins ca nefondat apelul.

Pentru a hotărî astfel instanța a acordat

forță probantă concluziilor din raportul de expertiză întocmit de expertul T.C.,

rapoartelor de monitorizare și raportului final întocmit de reprezentanții A.D.R.V.

și ai M.D.P. (antecesorul reclamantei) reținând că pârâta a achiziționat și a

pus în funcțiune toate utilajele, conform celor două contracte, a angajat 194

de salariați și a obținut profit din desfășurarea activității.

A mai reținut că au existat unele

întârzieri cu implementarea celor două programe, ca urmare a unor împrejurări

obiective, însă reclamantul avea posibilitatea de a rezilia contractele cu

pârâta până la 1 aprilie 2002.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. invocând

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 C. proc. civ. în temeiul

cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în

sensul admiterii apelului declarat de reclamant și în consecință admiterea

acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.465.980.000 lei Rol și sumei 5.776.075.000

lei ROL reprezentând finanțare necuvenită și la dobânda de întârziere calculată

până la data plății efective.

În dezvoltarea în fapt a recursului

s-a susținut în esență că instanța interpretând greșit actul juridic dedus

judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia,

că s-au interpretat greșit clauzele contractuale de finanțare, că obligațiile

prevăzute imperativ de art. 5 din contractele de finanțare nu au fost

îndeplinite de pârâtă, că din probele administrate de recurentă rezultă că

pârâta nu a îndeplinit obligația punerii în funcțiune a echipamentelor

achiziționate până la 31 decembrie 2001 și nici la termenele ulterioare

acordate de către Agenția de Implementare în acest sens, că instanța a trecut

peste voința părților exprimată prin art. 5 din contractele de finanțare și nu

a ținut seama de termenul prevăzut în ce privește implementarea proiectelor, că

termenele acordate în vederea punerii în funcțiune a utilajelor nu reprezintă o

modificare a contractelor de finanțare întrucât în speță nu a fost încheiat un

act adițional în acest sens, că din constatările vizitelor efectuate în teren

și din raportările depuse rezultă că utilajele nu erau puse în funcțiune, că

s-a încheiat de către pârâtă angajamentul nr. 1259/VB din 14 octombrie 2002,

probă administrată în cauză, prin care aceasta s-a angajat în scris ca până al

30 octombrie 2002 să asigure punerea în funcțiune a utilajelor și începerea

activității de producție a firmei și că acesta nu a fost respectat, că instanța

de apel a dat o interpretare greșită înscrisurilor depuse la dosar, adreselor

prin care Agenția de Implementare soma intimata-pârâtă să pună în funcțiune

utilajele.

În ceea ce privește motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a susținut în esență

că la dosar au fost depuse anumite înscrisuri solicitate de instanță, însă prin

considerentele hotărârii instanța s-a referit la cu totul alte înscrisuri,

astfel că hotărârea cuprinde motive contradictorii, că instanța de apel a

apreciat greșit în ceea ce privește raportul de expertiză efectuat în cauză că

instituția nu a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză și nici nu a cerut

refacerea acestuia sau o contraexpertiză, că hotărârea instanței de apel se

sprijină pe motive contradictorii cu privire la conținutul rapoartelor de

monitorizare întocmite de reclamantă.

Intimata-pârâtă SC B.L.P. SRL a formulat

întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Recursul este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ., nu este incident în cauză, hotărârea instanței de apel

cuprinzând în considerente motivele de fapt și de drept pe care se sprijină

soluția dată și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, iar

acestea nu sunt contradictorii, oferind posibilitatea verificării temeiniciei

și legalității ei.

Instanța de apel s-a referit la probele

dosarului făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenței și

utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecății, respectând astfel

prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Motivarea hotărârii se referă la probele

administrate în cauză, fiind în concordanță cu acestea, conducând în mod logic

și convingător la soluția din dispozitiv.

Motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat, având în vedere că

obiectul cererii s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a

încheierii contractelor de finanțare nr. 12 din 28 decembrie 2000 și nr. 69 din

28 decembrie 2000, iar instanța s-a pronunțat în raport de acestea când a

respins pretențiile, neschimbând natura și înțelesul acestora.

Deși recurenta-reclamantă a invocat

afectarea hotărârii atacate de existența motivului de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile concret formulate privesc doar

reținerea greșită a stării de fapt printr-o apreciere necorespunzătoare a

probelor, ce nu-și găsesc corespondent în ipotezele textului legal invocat.

Aceste aspecte de netemeinicie se

regăseau în pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. care a fost abrogat.

Recurentul se referă doar la conținutul

probator și la aprecierea acestor probe de către instanță, aspecte de

netemeinicie ce nu pot fi analizate în recurs.

Reținând că pârâta și-a îndeplinit

obligațiile contractuale de a achiziționa și de a pune în funcțiune toate

utilajele și echipamentele prevăzute în bugetul proiectului și în planul de

afaceri, de a angaja personal și de a obține profit din desfășurarea

activității-situație de fapt necenzurabilă în recurs, instanța de apel a

aplicat corect dispozițiile art. 969 C. civ. și prevederile contractelor de

finanțare nr. 12 din 28 decembrie 2000 și nr. 69 din 28 decembrie 2000.

Se apreciază că instanța de apel a

stabilit corect adevăratele raporturi juridice dintre părți în cadrul

contractelor de finanțare pentru implementarea proiectelor „Fabrica de panificație”

și „Fabrica de patiserie ambalată” în Petroșani reținând că deși au existat

întârzieri cu implementarea celor două programe, acestea au fost datorate unor

împrejurări obiective.

Pe de altă parte, s-a apreciat în mod

corect de instanța de apel că pretențiile nu sunt fondate în condițiile în care

reclamantul a înțeles să acorde noi termene de realizare a proiectelor, iar

rambursarea finanțărilor după implementarea proiectelor ar conduce la punerea

pârâtei în imposibilitatea de a continua producția în cadrul celor două unități

din Petroșani, ajungându-se la rezultate contrare celor avute în vedere la

încheierea contractelor.

În consecință, în temeiul art. 312 C.

proc. civ. recursul reclamantului urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul M.D.L.P.L. București împotriva deciziei nr. 11 din 1 iunie 2007

a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 aprilie 2008 .