ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1453/2008

Deliberând asupra recursului, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 159/CA din 8 februarie 2007pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantului M.I.E. împotriva pârâtei SC B.L.P. SRL, filiala Petroșani. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin contractul de finanțare nr. 12 din 28 decembrie 2000 pârâta a beneficiat de un ajutor nerambursabil în sumă de 5.776.275.000 lei acordat din bugetul de stat al României în cadrul Programului special pentru zone defavorizate „Sprijinirea investițiilor” pentru implementarea proiectului „Fabrica de panificație în Petroșani”.

Obligațiile pârâtei erau ca la data finalizării proiectului conform anexei A dar nu mai târziu de 31decembrie 2001 să pună în funcțiune investiția și să facă dovada creării numărului de locuri de muncă prevăzut de anexa A. Prin contractul de finanțare nr. 69 din 28 decembrie 2000, pârâta a beneficiat de un ajutor financiar nerambursabil în cuantum de 1465.980.000 lei acordat din bugetul de stat al României în cadrul Programului Special pentru zone defavorizate „Dezvoltarea afacerilor” pentru implementarea proiectului „Fabrica de patiserie ambalată în Petroșani” . Au fost prevăzute aceleași obligații pentru beneficiarul finanțării ca și în celălalt contract. Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că achizițiile de utilaje și echipamente prevăzute în bugetul proiectului și în planul de afaceri au fost realizate în totalitate.

Pârâta și-a îndeplinit obligația de a angaja personal, astfel că în perioada 28 decembrie 2000-31 decembrie 2003 a angajat cu contract de muncă 194 de persoane. Ca urmare, pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale stabilite prin cele două contracte încheiate de părți. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M.I.E. și prin decizia nr. 11/A din 1 iunie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins ca nefondat apelul. Pentru a hotărî astfel instanța a acordat forță probantă concluziilor din raportul de expertiză întocmit de expertul T.C., rapoartelor de monitorizare și raportului final întocmit de reprezentanții A.D.R.V. și ai M.D.P. (antecesorul reclamantei) reținând că pârâta a achiziționat și a pus în funcțiune toate utilajele, conform celor două contracte, a angajat 194 de salariați și a obținut profit din desfășurarea activității.

A mai reținut că au existat unele întârzieri cu implementarea celor două programe, ca urmare a unor împrejurări obiective, însă reclamantul avea posibilitatea de a rezilia contractele cu pârâta până la 1 aprilie 2002. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului declarat de reclamant și în consecință admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.465.980.000 lei Rol și sumei 5.776.075.000 lei ROL reprezentând finanțare necuvenită și la dobânda de întârziere calculată până la data plății efective.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut în esență că instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, că s-au interpretat greșit clauzele contractuale de finanțare, că obligațiile prevăzute imperativ de art. 5 din contractele de finanțare nu au fost îndeplinite de pârâtă, că din probele administrate de recurentă rezultă că pârâta nu a îndeplinit obligația punerii în funcțiune a echipamentelor achiziționate până la 31 decembrie 2001 și nici la termenele ulterioare acordate de către Agenția de Implementare în acest sens, că instanța a trecut peste voința părților exprimată prin art. 5 din contractele de finanțare și nu a ținut seama de termenul prevăzut în ce privește implementarea proiectelor, că termenele acordate în vederea punerii în funcțiune a utilajelor nu reprezintă o modificare a contractelor de finanțare întrucât în speță nu a fost încheiat un act adițional în acest sens, că din constatările vizitelor efectuate în teren și din raportările depuse rezultă că utilajele nu erau puse în funcțiune, că s-a încheiat de către pârâtă angajamentul nr. 1259/VB din 14 octombrie 2002, probă administrată în cauză,

prin care aceasta s-a angajat în scris ca până al 30 octombrie 2002 să asigure punerea în funcțiune a utilajelor și începerea activității de producție a firmei și că acesta nu a fost respectat, că instanța de apel a dat o interpretare greșită înscrisurilor depuse la dosar, adreselor prin care Agenția de Implementare soma intimata-pârâtă să pună în funcțiune utilajele. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

s-a susținut în esență că la dosar au fost depuse anumite înscrisuri solicitate de instanță, însă prin considerentele hotărârii instanța s-a referit la cu totul alte înscrisuri, astfel că hotărârea cuprinde motive contradictorii, că instanța de apel a apreciat greșit în ceea ce privește raportul de expertiză efectuat în cauză că instituția nu a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză și nici nu a cerut refacerea acestuia sau o contraexpertiză, că hotărârea instanței de apel se sprijină pe motive contradictorii cu privire la conținutul rapoartelor de monitorizare întocmite de reclamantă. Intimata-pârâtă SC B.L.P. SRL a formulat întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu este incident în cauză, hotărârea instanței de apel cuprinzând în considerente motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, iar acestea nu sunt contradictorii, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei. Instanța de apel s-a referit la probele dosarului făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenței și utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecății, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Motivarea hotărârii se referă la probele administrate în cauză, fiind în concordanță cu acestea, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat, având în vedere că obiectul cererii s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a încheierii contractelor de finanțare nr. 12 din 28 decembrie 2000 și nr. 69 din 28 decembrie 2000, iar instanța s-a pronunțat în raport de acestea când a respins pretențiile, neschimbând natura și înțelesul acestora. Deși recurenta-reclamantă a invocat afectarea hotărârii atacate de existența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile concret formulate privesc doar reținerea greșită a stării de fapt printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor, ce nu-și găsesc corespondent în ipotezele textului legal invocat.

Aceste aspecte de netemeinicie se regăseau în pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. care a fost abrogat. Recurentul se referă doar la conținutul probator și la aprecierea acestor probe de către instanță, aspecte de netemeinicie ce nu pot fi analizate în recurs. Reținând că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale de a achiziționa și de a pune în funcțiune toate utilajele și echipamentele prevăzute în bugetul proiectului și în planul de afaceri, de a angaja personal și de a obține profit din desfășurarea activității-situație de fapt necenzurabilă în recurs, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 969 C. civ.

și prevederile contractelor de finanțare nr. 12 din 28 decembrie 2000 și nr. 69 din 28 decembrie 2000. Se apreciază că instanța de apel a stabilit corect adevăratele raporturi juridice dintre părți în cadrul contractelor de finanțare pentru implementarea proiectelor „Fabrica de panificație” și „Fabrica de patiserie ambalată” în Petroșani reținând că deși au existat întârzieri cu implementarea celor două programe, acestea au fost datorate unor împrejurări obiective. Pe de altă parte, s-a apreciat în mod corect de instanța de apel că pretențiile nu sunt fondate în condițiile în care reclamantul a înțeles să acorde noi termene de realizare a proiectelor, iar rambursarea finanțărilor după implementarea proiectelor ar conduce la punerea pârâtei în imposibilitatea de a continua producția în cadrul celor două unități din Petroșani, ajungându-se la rezultate contrare celor avute în vedere la încheierea contractelor.

În consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul reclamantului urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.D.L.P.L. București împotriva deciziei nr. 11 din 1 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2008 .