ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2031/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2031/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Ședința publică de la 6 iunie 2008
Asupra contestației în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
1.
Circumstanțele cauzei:
Reclamanta SC R.T.I. SRL a solicitat prin cererea introductivă adresată Tribunalului Arad, secția comercială, la data de 21 februarie 2005, formulată în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL Arad, obligarea acesteia să-i restituie componentele provenite din exploatarea activului A. Arad constând în deșeuri inox, tablă zincată, fier vechi sau contravaloarea acestora estimată la 600.000 DOLARI S.U.A. În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1909 C. civ.
Prin sentința nr. 1606 din 2 iunie 2006, Tribunalul Arad a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei apreciind că aceasta nu a făcut dovada întrunirii condițiilor legale prevăzute de art. 1909 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 11 din 16 ianuarie 2007, a respins, ca nefundat, apelul reclamantei, confirmând ca legală și temeinică sentința fondului.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2349 din 13 iunie 2007, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei date în apel, apreciind că motivele invocate nu sunt de natură să ducă la modificarea hotărârii.
Împotriva acestei decizii pronunțate în recurs, reclamanta a formulat, la data de 5 noiembrie 2007, contestație în anulare solicitând anularea deciziei 2349 din 13 iunie 2007, rejudecarea recursului respectiv admiterea acestuia, modificarea hotărârilor pronunțate în sensul admiterii acțiunii reclamantei.
Contestatoarea și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., susținând, în sinteză că instanța de recurs a omis să supună controlului judiciar întreg ansamblu de critici, grupate distinct în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la inaplicabilitatea în cauză a prezumției de bună credință a terțului dobânditor și admisibilitatea acțiunii în revendicare mobiliară.
În acest sens, contestatoarea susține că, examinarea considerentelor sumare ale deciziei impun, indiscutabil concluzia omisiunii analizei și pronunțării asupra chestiunilor juridice complexe invocate prin motivele de recurs.
Intimata-pârâtă SC A. SRL prin întâmpinarea depusă la 3 martie 2008, a solicitat respingerea contestației în anulare promovate de contestatoare, deoarece vizează remedierea unor greșeli de judecată, de fond, care nu se încadrează în motivele reglementate de art. 318 C. proc. civ.
Contestația în anulare este nefondată.
3.1.Contestația în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, se fundamentează pe condițiile și motivele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 – art. 321 C. proc. civ., care constituie sediul materiei.
Având un caracter de excepție, cazurile în care poate fi exercitată această cale extraordinară de atac, stabilite de lege, nu sunt susceptibile de exploatare sau multiplicare.
3.2. Dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., pe care contestatoarea se întemeiază au următorul conținut:
„Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau .. a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare”.
Invocând superficialitatea motivării contestatoarea susține că aceasta echivalează cu o nepronunțare asupra criticilor de nelegalitate formulate în temeiul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
3.3. În cauză, instanța de recurs, a răspuns criticilor invocate subsumate motivului de nelegalitate vizând încălcarea sau aplicarea greșită a legii, apreciind că o serie de argumente dezvoltate de recurentă privesc chestiuni de netemeinicie care nu mai pot fi repuse în discuție în această cale de atac, iar sub aspectul normei de drept material pretins încălcate, instanța a reținut caracterul imperativ al dispozițiilor legale incidente.
Prin urmare, chiar dacă succintă motivarea instanței de recurs exprimă concluzia acesteia cu privire la criticile formulare, și nu se poate susține cu temei că instanța nu a examinat motivele de nelegalitate invocate.
Dispozițiile art. 318 C. proc. civ., se referă in terminis la „motivele de modificare sau casare” ce trebuie examinate și nu la totalitatea argumentelor subsumate acestor motive.
Fiind de strictă interpretare, așa cum s-a arătat în preambulul acestor considerente, dispozițiile art. 318 C. proc. civ., nu pot fi extinse sau asimilate cu omisiunea cercetării tuturor argumentelor prezentate, sau cu noțiunea de motivare superficială, așa cum susține contestatoarea, deoarece se depășește evident ipoteza textului de lege.
Așa fiind, Înalta Curte, va respinge prezenta contestație în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de SC R.T.I. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 2349 din 13 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosar nr. 6405/59/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2008.