ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2625/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea formulată la 21 februarie 2005, reclamanta, SC R.T.I. SRL București a chemat în judecată SC R. SA Arad pentru obligarea la restituirea componentelor provenite din exploatarea activului A. SA Arad sau la plata contravalorii în cuantum de 600.000 dolari S.U.A., cu cheltuieli de judecată. În susținerea acțiunii, reclamanta a invocat contractele de vânzare-cumpărare din 10 februarie 2000, prin care a cumpărat activul A. SA Arad. Pârâta, în complicitate cu vânzătoarea, SC S.P. a exploatat și a înstrăinat însemnate cantități de fier din activul A. SA Arad, în valoare de 600.000 dolari S.U.A., astfel că a cerut obligarea pârâtei la restituirea componentelor sau plata acestora.

Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 628 din 17 mai 2005, a respins acțiunea, reținând în esență că reclamanta nu a făcut dovada posesiei asupra bunurilor revendicate, conform art. 1909 C. civ., pe temeiul căruia și-a formulat acțiunea. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel la 21 iulie 2005. Prin decizia nr. 66 din 28 februarie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul ca tardiv, fiind respinsă cererea de repunere în termen formulată de apelanta reclamantă.

S-a reținut nerespectarea termenului de apel de 15 zile, hotărârea atacată fiind comunicată la 23 iunie 2005, iar apelul a fost depus la poștă la 21 iulie 2005. Cererea de repunere în termen formulată de apelantă a fost respinsă, pe motiv că dovezile depuse, adeverința medicală, atestă că, la data de 27 iunie 2005, administratorul apelantei a fost diagnosticat cu hernie de disc lombară și s-a recomandat repaos la pat timp de 30 zile, însă sentința fiind comunicată la 23 iunie 2005, a avut timp să declare apelul. Că, este culpa apelantei de a nu fi asigurat prezența unor persoane la sediul firmei care să primească corespondența. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs prin care a criticat respingerea cererii de repunere în termenul de apel, în temeiul art. 103 C. proc.

civ., întrucât, în adevăr, s-a comunicat hotărârea primei instanțe la 23 iunie 2005, prin afișare, însă, așa cum rezultă din adeverința medicală, diagnosticarea administratorului cu hernie de disc și repaosul de 30 zile a intervenit anterior, la 20 iunie 2005, deci a fost imposibil să ia cunoștință de hotărârea primei instanțe în termenul legal de apel. Intimata nu a depus întâmpinare. În examinarea recursului se rețin următoarele: Este necontestat faptul că reclamanta nu a respectat termenul de apel de 15 zile, prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., întrucât față de data comunicării sentinței tribunalului, 23 iunie 2005, a declarat apelul la 21 iulie 2005. Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În speță, apelanta a cerut repunerea în termenul de apel, invocând o situație mai presus de voința sa, și anume, că administratorul societății, fiind imobilizat la pat timp de 30 zile, începând cu 20 iunie 2005, nu a putut să ia cunoștință de sentința instanței de fond, comunicată la 23 iunie 2005, prin afișare și nici să declare apel în termen. Se reține că respingerea cererii de repunere în termenul de apel este criticabilă. Dispozițiile art. 103 C. proc.

civ., sus citat, prevăd că partea trebuie să dovedească faptul că a fost împiedicată să-și exercite dreptul printr-o împrejurare mai presus de voința sa, dar, din modul de redactare, rezultă că această împrejurare nu are caracter insurmontabil, de neînlăturat, condiție cerută în cazul forței majore. În speță, pentru stabilirea adevărului și pronunțarea unor hotărâri temeinice și legale, se impunea admiterea cererii de repunere în termen, apelanta făcând dovada, cu adeverința medicală, că de la 20 iunie 2005, iar nu 27 iunie 2005 cum reține instanța de apel, administratorul a fost mobilizat la pat timp de 30 zile, astfel că, la data comunicării sentinței tribunalului, 23 iunie 2005 s-a aflat în această împrejurare, care a determinat depășirea termenului de 15 zile, apelul fiind depus la 21 iulie 2005, cu respectarea termenului de 15 zile de la încetarea împiedicării, prevăzut de art. 103 alin. (2) C. proc.

civ. Așa fiind, recursul urmează să fie admis iar decizia atacată va fi modificată în sensul admiterii cererii reclamantei de repunere în termenul de apel și trimiterea cauzei la aceiași instanță pentru rejudecarea apelului împotriva sentinței Tribunalului Arad nr. 628 din 10 mai 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R.T.I. SRL București împotriva civile deciziei civile nr. 66 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că admite cererea de repunere în termen și trimite cauza la aceeași instanță de apel spre rejudecarea apelului reclamantei împotriva sentinței nr. 628 din 10 mai 2005 a Tribunalului Arad. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2006.