ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2625/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 21

februarie 2005, reclamanta, SC R.T.I. SRL București a chemat în judecată SC R.

SA Arad pentru obligarea la restituirea componentelor provenite din exploatarea

activului A. SA Arad sau la plata contravalorii în cuantum de 600.000 dolari S.U.A.,

cu cheltuieli de judecată.

În susținerea acțiunii,

reclamanta a invocat contractele de vânzare-cumpărare din 10 februarie 2000,

prin care a cumpărat activul A. SA Arad. Pârâta, în complicitate cu

vânzătoarea, SC S.P. a exploatat și a înstrăinat însemnate cantități de fier

din activul A. SA Arad, în valoare de 600.000 dolari S.U.A., astfel că a cerut

obligarea pârâtei la restituirea componentelor sau plata acestora.

Tribunalul Arad, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 628 din 17 mai 2005, a

respins acțiunea, reținând în esență că reclamanta nu a făcut dovada posesiei

asupra bunurilor revendicate, conform art. 1909 C. civ., pe temeiul căruia și-a

formulat acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta a declarat apel la 21 iulie 2005.

Prin decizia nr. 66 din 28

februarie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins apelul ca tardiv, fiind respinsă cererea de repunere în termen

formulată de apelanta reclamantă.

S-a reținut nerespectarea

termenului de apel de 15 zile, hotărârea atacată fiind comunicată la 23 iunie

2005, iar apelul a fost depus la poștă la 21 iulie 2005.

Cererea de repunere în

termen formulată de apelantă a fost respinsă, pe motiv că dovezile depuse, adeverința

medicală, atestă că, la data de 27 iunie 2005, administratorul apelantei a fost

diagnosticat cu hernie de disc lombară și s-a recomandat repaos la pat timp de

30 zile, însă sentința fiind comunicată la 23 iunie 2005, a avut timp să

declare apelul.

Că, este culpa apelantei de

a nu fi asigurat prezența unor persoane la sediul firmei care să primească

corespondența.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta a declarat recurs prin care a criticat respingerea cererii de

repunere în termenul de apel, în temeiul art. 103 C. proc. civ., întrucât, în

adevăr, s-a comunicat hotărârea primei instanțe la 23 iunie 2005, prin afișare,

însă, așa cum rezultă din adeverința medicală, diagnosticarea administratorului

cu hernie de disc și repaosul de 30 zile a intervenit anterior, la 20 iunie

2005, deci a fost imposibil să ia cunoștință de hotărârea primei instanțe în

termenul legal de apel.

Intimata nu a depus

întâmpinare.

În examinarea recursului se

rețin următoarele:

Este necontestat faptul că

reclamanta nu a respectat termenul de apel de 15 zile, prevăzut de art. 284 alin.

(1) C. proc. civ., întrucât față de data comunicării sentinței tribunalului, 23

iunie 2005, a declarat apelul la 21 iulie 2005.

Potrivit art. 103 alin. (1) C.

proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act

de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea

dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de   voința ei.

În speță, apelanta a cerut

repunerea în termenul de apel, invocând o situație mai presus de voința sa, și

anume, că administratorul societății, fiind imobilizat la pat timp de 30 zile,

începând cu 20 iunie 2005, nu a putut să ia cunoștință de sentința instanței de

fond, comunicată la 23 iunie 2005, prin afișare și nici să declare apel în

termen.

Se reține că respingerea

cererii de repunere în termenul de apel este criticabilă.

Dispozițiile art. 103 C.

proc. civ., sus citat, prevăd că partea trebuie să dovedească faptul că a fost

împiedicată să-și exercite dreptul printr-o împrejurare mai presus de voința sa,

dar, din modul de redactare, rezultă că această împrejurare nu are caracter

insurmontabil, de neînlăturat, condiție cerută în cazul forței majore.

În speță, pentru stabilirea

adevărului și pronunțarea unor hotărâri temeinice și legale, se impunea

admiterea cererii de repunere în termen, apelanta făcând dovada, cu adeverința

medicală, că de la 20 iunie 2005, iar nu 27 iunie 2005 cum reține instanța de

apel, administratorul a fost mobilizat la pat timp de 30 zile, astfel că, la

data comunicării sentinței tribunalului, 23 iunie 2005 s-a aflat în această

împrejurare, care a determinat depășirea termenului de 15 zile, apelul fiind

depus la 21 iulie 2005, cu respectarea termenului de 15 zile de la încetarea

împiedicării, prevăzut de art. 103 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, recursul urmează

să fie admis iar decizia atacată va fi modificată în sensul admiterii cererii

reclamantei de repunere în termenul de apel și trimiterea cauzei la aceiași

instanță pentru rejudecarea apelului împotriva sentinței Tribunalului Arad nr. 628

din 10 mai 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC R.T.I. SRL București împotriva civile deciziei civile nr. 66 din

28 februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care o modifică în sensul că admite cererea de repunere în

termen și trimite cauza la aceeași instanță de apel spre rejudecarea apelului

reclamantei împotriva sentinței nr. 628 din 10 mai 2005 a Tribunalului Arad.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2006.