ÎCCJ, decizie (scj.ro #83230)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83230) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Calificarea contractului din perspectiva
interpretării sistematice și nu după denumirea dată de
părți
Contractul de transport. Trăsături definitorii.
Regim juridic
Potrivit art.977 și urm.Cod civil, calificarea juridică se face
după intenția comună a părților contractante, iar nu
după sensul literal al termenilor folosiți.
De asemenea art.982 Cod civil consacră principiul interpretării
sistematice stipulând că, clauzele convențiilor se interpretează
unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă prin
actul întreg.
Din examinarea clauzelor contractului
rezultă fără putință de tăgadă, că
părțile au avut intenția de a încheia un contract de transport
de mărfuri, iar împrejurarea că s-a dat contractului o altă
denumire nu poate produce efecte juridice cu privire la natura acestuia.
Contractul de transport se încadrează, în raport cu dispozițiile
art.1470 alin.2 în categoria locațiunii de lucrări, iar potrivit
art.1474 Cod civil este o locațiune de servicii.
În realitate, contractul de transport nu este numai de locațiune (o
închiriere) a mijlocului de transport ci mai ales o prestație de servicii
deoarece obiectul de activitate constă în deplasarea în spațiu a unor
persoane sau mărfuri.
De remarcat că în orice transport, cum este și cazul în
speță, găsim următoarele elemente ale locațiunii de
servicii: o prestație, o remunerație a serviciului prestat,
independența juridică a cărăușului.
(Înalta Curte de
Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.923
din 6 martie 2008)
Prin
acțiunea înregistrată la data de 22 octombrie 2004 reclamanta Regia
Autonomă Monitorul Oficial a chemat în judecată pârâta S.C. U.G. S.A.
solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie
obligată la plata sumei reprezentând contravaloarea transportului, a
taxelor și comisioanelor vamale, prejudiciul creat acesteia prin
nerespectarea clauzelor contractului dintre părți.
În susținerea pretențiilor reclamanta a arătat că prin
contractul încheiat pârâta s-a obligat să presteze servicii de transport,
încărcare-descărcare a bunurilor proprietatea beneficiarului în
condiții de siguranță, cu mijloace de transport și
personalul transportatorului și cu asigurarea de către acesta a
cablurilor, cârligelor și celorlalte materiale necesare deplasării în
bune condiții a bunurilor stabilite.
La data de 2 aprilie 2004, cu ocazia efectuării unui transport,
șoferul a efectuat o manevră greșită de întoarcere, urmare
căruia utilajele au fost răsturnate și la impactul cu solul au
fost avariate.
Tribunalul București –prin sentința nr.4808 din 9 iunie 2006 a admis
acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 28.951.547.625 lei ce
va fi actualizată la momentul executării reprezentând contravaloare
utilaje degradate la transport și taxe vamale.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că
argumentul invocat de pârâtă că nu a cunoscut tipul utilajelor ce
urmau a fi transportate este nedovedit având în vedere comenzile ferme emise de
reclamantă din 30 martie 2004, 31 martie 2004 și 1 aprilie 2004,
astfel încât conform art.415 pct.1 Cod comercial a fost precizată natura,
greutatea și măsura lucrului transportat.
Împotriva acestei soluții a promovat apel pârâta motivat de faptul că
instanța a interpretat greșit contractul de transport schimbându-i
natura în contract de prestări servicii.
Curtea de Apel București –Secția a V-a Comercială prin decizia
nr.11 din 12 ianuarie 2007, a admis apelul, a schimbat în tot sentința
criticată și a admis excepția prescripției dreptului la
acțiune, respingând cererea ca fiind prescrisă.
În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut
că obiectul contractului încheiat între părți la data de 17
februarie 2004 constă în prestarea de servicii de transport,
încărcarea, descărcarea bunurilor (art.1 din contract) fiind evident
că prestația principală pe care părțile au avut-o în
vedere a fost aceea de transport, celelalte având caracter accesoriu și adiacente
transportului.
Au fost înlăturate susținerile intimatei în sensul că am fi în
prezența unui contract de prestări servicii întrucât denumirea
dată de părți contractului nu determină regimul juridic
aplicabil acestuia, calificarea juridică a contractului făcându-se
prin interpretarea clauzelor contractuale conform regulilor înscrise în art.977
și urm. Cod civil.
S-a mai reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile
art.956 Cod comercial potrivit cărora în acțiunile contra
cărăușilor derivând din contractul de transport, termenul de
prescripție este de 6 luni și, în caz de pierdere parțială
sau avarie curge de la data predării mărfurilor în primirea
destinatarului.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta criticile vizând aspecte
de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod
procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.977 și urm.Cod civil, calificarea juridică se face
după intenția comună a părților contractante, iar nu
după sensul literal al termenilor folosiți.
De asemenea art.982 Cod civil consacră principiul interpretării
sistematice stipulând că, clauzele convențiilor se interpretează
unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă prin
actul întreg.
Din examinarea clauzelor contractului rezultă fără
putință de tăgadă, că părțile au avut
intenția de a încheia un contract de transport de mărfuri, iar
împrejurarea că s-a dat contractului o altă denumire nu poate produce
efecte juridice cu privire la natura acestuia.
Astfel contractul de transport este acel contract prin care
cărăușul denumit și transportator, se obligă
față de expeditor (călător) să transporte de la un loc
la altul persoane, mărfuri, bagaje, un bun material denumit generic
încărcătură, cu ajutorul unui mijloc de transport în schimbul
unui preț pe care să le dea destinatarului.
Contractul de transport se încadrează, în raport cu
dispozițiile art.1470 alin.2 în categoria locațiunii de lucrări,
iar potrivit art.1474 Cod civil este o locațiune de servicii.
În realitate, contractul de transport nu este numai de locațiune (o
închiriere) a mijlocului de transport ci mai ales o prestație de servicii
deoarece obiectul de activitate constă în deplasarea în spațiu a unor
persoane sau mărfuri.
De remarcat că în orice transport, cum este și cazul în
speță, găsim următoarele elemente ale locațiunii de
servicii: o prestație, o remunerație a serviciului prestat,
independența juridică a cărăușului.
Cărăușul, prin urmare, își oferă serviciile sale
și un vehicol propriu expeditorului, în vederea transportării unui
lucru la o destinație indicată de expeditor.
Remunerarea pe care o primește cărăușul include și
prețul închirierii vehicolului, nu numai a serviciului în sine.
Dacă aceste caracteristici sunt reunite convenția este un contract de
transport, orice denumire i-ar da părțile.