ÎCCJ, decizie (scj.ro #83230)

Calificarea contractului din perspectiva interpretării sistematice și nu după denumirea dată de părți Contractul de transport. Trăsături definitorii. Regim juridic Potrivit art.977 și urm.Cod civil, calificarea juridică se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor folosiți. De asemenea art.982 Cod civil consacră principiul interpretării sistematice stipulând că, clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă prin actul întreg. Din examinarea clauzelor contractului rezultă fără putință de tăgadă, că părțile au avut intenția de a încheia un contract de transport de mărfuri, iar împrejurarea că s-a dat contractului o altă denumire nu poate produce efecte juridice cu privire la natura acestuia.

Contractul de transport se încadrează, în raport cu dispozițiile art.1470 alin.2 în categoria locațiunii de lucrări, iar potrivit art.1474 Cod civil este o locațiune de servicii. În realitate, contractul de transport nu este numai de locațiune (o închiriere) a mijlocului de transport ci mai ales o prestație de servicii deoarece obiectul de activitate constă în deplasarea în spațiu a unor persoane sau mărfuri. De remarcat că în orice transport, cum este și cazul în speță, găsim următoarele elemente ale locațiunii de servicii: o prestație, o remunerație a serviciului prestat, independența juridică a cărăușului. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.923 din 6 martie 2008) Prin acțiunea înregistrată la data de 22 octombrie 2004 reclamanta Regia Autonomă Monitorul Oficial a chemat în judecată pârâta S.C.

U.G. S.A. solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei reprezentând contravaloarea transportului, a taxelor și comisioanelor vamale, prejudiciul creat acesteia prin nerespectarea clauzelor contractului dintre părți. În susținerea pretențiilor reclamanta a arătat că prin contractul încheiat pârâta s-a obligat să presteze servicii de transport, încărcare-descărcare a bunurilor proprietatea beneficiarului în condiții de siguranță, cu mijloace de transport și personalul transportatorului și cu asigurarea de către acesta a cablurilor, cârligelor și celorlalte materiale necesare deplasării în bune condiții a bunurilor stabilite. La data de 2 aprilie 2004, cu ocazia efectuării unui transport, șoferul a efectuat o manevră greșită de întoarcere, urmare căruia utilajele au fost răsturnate și la impactul cu solul au fost avariate.

Tribunalul București –prin sentința nr.4808 din 9 iunie 2006 a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 28.951.547.625 lei ce va fi actualizată la momentul executării reprezentând contravaloare utilaje degradate la transport și taxe vamale. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că argumentul invocat de pârâtă că nu a cunoscut tipul utilajelor ce urmau a fi transportate este nedovedit având în vedere comenzile ferme emise de reclamantă din 30 martie 2004, 31 martie 2004 și 1 aprilie 2004, astfel încât conform art.415 pct.1 Cod comercial a fost precizată natura, greutatea și măsura lucrului transportat. Împotriva acestei soluții a promovat apel pârâta motivat de faptul că instanța a interpretat greșit contractul de transport schimbându-i natura în contract de prestări servicii.

Curtea de Apel București –Secția a V-a Comercială prin decizia nr.11 din 12 ianuarie 2007, a admis apelul, a schimbat în tot sentința criticată și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, respingând cererea ca fiind prescrisă. În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că obiectul contractului încheiat între părți la data de 17 februarie 2004 constă în prestarea de servicii de transport, încărcarea, descărcarea bunurilor (art.1 din contract) fiind evident că prestația principală pe care părțile au avut-o în vedere a fost aceea de transport, celelalte având caracter accesoriu și adiacente transportului.

Au fost înlăturate susținerile intimatei în sensul că am fi în prezența unui contract de prestări servicii întrucât denumirea dată de părți contractului nu determină regimul juridic aplicabil acestuia, calificarea juridică a contractului făcându-se prin interpretarea clauzelor contractuale conform regulilor înscrise în art.977 și urm. Cod civil. S-a mai reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.956 Cod comercial potrivit cărora în acțiunile contra cărăușilor derivând din contractul de transport, termenul de prescripție este de 6 luni și, în caz de pierdere parțială sau avarie curge de la data predării mărfurilor în primirea destinatarului. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.

Recursul este nefondat. Potrivit art.977 și urm.Cod civil, calificarea juridică se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor folosiți. De asemenea art.982 Cod civil consacră principiul interpretării sistematice stipulând că, clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă prin actul întreg. Din examinarea clauzelor contractului rezultă fără putință de tăgadă, că părțile au avut intenția de a încheia un contract de transport de mărfuri, iar împrejurarea că s-a dat contractului o altă denumire nu poate produce efecte juridice cu privire la natura acestuia.

Astfel contractul de transport este acel contract prin care cărăușul denumit și transportator, se obligă față de expeditor (călător) să transporte de la un loc la altul persoane, mărfuri, bagaje, un bun material denumit generic încărcătură, cu ajutorul unui mijloc de transport în schimbul unui preț pe care să le dea destinatarului. Contractul de transport se încadrează, în raport cu dispozițiile art.1470 alin.2 în categoria locațiunii de lucrări, iar potrivit art.1474 Cod civil este o locațiune de servicii. În realitate, contractul de transport nu este numai de locațiune (o închiriere) a mijlocului de transport ci mai ales o prestație de servicii deoarece obiectul de activitate constă în deplasarea în spațiu a unor persoane sau mărfuri.

De remarcat că în orice transport, cum este și cazul în speță, găsim următoarele elemente ale locațiunii de servicii: o prestație, o remunerație a serviciului prestat, independența juridică a cărăușului. Cărăușul, prin urmare, își oferă serviciile sale și un vehicol propriu expeditorului, în vederea transportării unui lucru la o destinație indicată de expeditor. Remunerarea pe care o primește cărăușul include și prețul închirierii vehicolului, nu numai a serviciului în sine. Dacă aceste caracteristici sunt reunite convenția este un contract de transport, orice denumire i-ar da părțile.