ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3177/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3177/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 11 mai 2007 la
Tribunalul Călărași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC
C.T. SRL Călărași a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Călărași,
anularea Deciziei nr. 11 din 16 aprilie 2007 și admiterea contestației așa cum
a fost formulată.
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că împotriva deciziei de impunere din 2 februarie 2007 și a
dispoziției din 2 februarie 2007, prin care s-au stabilit o serie de obligații
fiscale nelegale, a formulat contestație care a fost soluționată în mod nelegal
de către D.G.F.P. Călărași prin Decizia nr. 11 din 16 aprilie 2007 în sensul
suspendării procedurii administrative în conformitate cu dispozițiile art. 184 C.
proc. fisc.
Nelegalitatea deciziei ar
decurge din faptul că autoritatea emitentă nu avea competența să se pronunțe cu
privire la contestație, întrucât suma contestată depășea 500.000 lei, fapt care
atrăgea competența autorității constituite la nivel central, conform art. 179 C.
proc. fisc.
Cu privire la fondul
contestației, reclamanta arată că nu datorează sumele stabilite prin decizia de
impunere din 2 februarie 2007 și prin dispoziția din 2 februarie 2007.
Prin sentința civilă nr. 1792
din 20 iunie 2007 Tribunalul Călărași și-a declinat competența în favoarea
Curții de Apel București în raport de valoarea obiectului litigiului.
Prin sentința civilă nr. 13/2008
a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea
a fost admisă în parte, s-a anulat Decizia nr. 11 din 16 aprilie 2007 emisă de
pârâtă și s-au respins celelalte capete de cerere ca prematur formulate.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs pârâta D.G.F.P. Călărași, arătând, în esență, că aparține
tribunalului competența de soluționare a cauzei, în conformitate cu
dispozițiile art. 179 alin. (1) C. proc. fisc. și cu dispozițiile Ordinului nr.
519/2005 al președintelui A.N.A.F., deoarece reclamanta a contestat în
realitate suma aprobată la rambursare pretinzând că este prea mică (82.336 ron).
Verificând cauza în funcție
de recursul formulat și având în vedere dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 3 C.
proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.
Din actele dosarului rezultă
că se contestă suma aprobată la rambursare, de care reclamanta este nemulțumită
susținând că este prea mică (82.336 ron cu titlu de T.V.A. aprobată spre
rambursare de către D.G.F.P. Călărași, conform deciziei din 2 februarie 2007).
Nu se contestă suma respinsă la rambursare (635.980 ron) sau suma solicitată la
rambursare (718.316 ron).
Ca urmare, în conformitate
cu dispozițiile art. 179 alin. (1) C. proc. fisc. și pct. 5.4 lit. b) din
Ordinul nr. 519/2005 emis de președintele A.N.A.F., cu referire la dispozițiile
art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine
Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal căruia i se
va înainta cauza spre soluționare în urma admiterii recursului și casării
sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.G.F.P.
Călărași împotriva sentinței civile nr. 13 din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și
trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Călărași, secția contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 septembrie 2008.