ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3177/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 11 mai 2007 la Tribunalul Călărași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.T. SRL Călărași a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Călărași, anularea Deciziei nr. 11 din 16 aprilie 2007 și admiterea contestației așa cum a fost formulată. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că împotriva deciziei de impunere din 2 februarie 2007 și a dispoziției din 2 februarie 2007, prin care s-au stabilit o serie de obligații fiscale nelegale, a formulat contestație care a fost soluționată în mod nelegal de către D.G.F.P. Călărași prin Decizia nr. 11 din 16 aprilie 2007 în sensul suspendării procedurii administrative în conformitate cu dispozițiile art. 184 C. proc.

fisc. Nelegalitatea deciziei ar decurge din faptul că autoritatea emitentă nu avea competența să se pronunțe cu privire la contestație, întrucât suma contestată depășea 500.000 lei, fapt care atrăgea competența autorității constituite la nivel central, conform art. 179 C. proc. fisc. Cu privire la fondul contestației, reclamanta arată că nu datorează sumele stabilite prin decizia de impunere din 2 februarie 2007 și prin dispoziția din 2 februarie 2007. Prin sentința civilă nr. 1792 din 20 iunie 2007 Tribunalul Călărași și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București în raport de valoarea obiectului litigiului. Prin sentința civilă nr. 13/2008 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă în parte, s-a anulat Decizia nr. 11 din 16 aprilie 2007 emisă de pârâtă și s-au respins celelalte capete de cerere ca prematur formulate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Călărași, arătând, în esență, că aparține tribunalului competența de soluționare a cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 179 alin. (1) C. proc. fisc. și cu dispozițiile Ordinului nr. 519/2005 al președintelui A.N.A.F., deoarece reclamanta a contestat în realitate suma aprobată la rambursare pretinzând că este prea mică (82.336 ron). Verificând cauza în funcție de recursul formulat și având în vedere dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Din actele dosarului rezultă că se contestă suma aprobată la rambursare, de care reclamanta este nemulțumită susținând că este prea mică (82.336 ron cu titlu de T.V.A.

aprobată spre rambursare de către D.G.F.P. Călărași, conform deciziei din 2 februarie 2007). Nu se contestă suma respinsă la rambursare (635.980 ron) sau suma solicitată la rambursare (718.316 ron). Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 179 alin. (1) C. proc. fisc. și pct. 5.4 lit. b) din Ordinul nr. 519/2005 emis de președintele A.N.A.F., cu referire la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal căruia i se va înainta cauza spre soluționare în urma admiterii recursului și casării sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Călărași împotriva sentinței civile nr. 13 din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Călărași, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2008.