ÎCCJ, Secția penală

S-a constatat că, în privința inculpatei A., legea penală mai favorabilă este C. pen. (1969) și Legea nr. 656 din 07 decembrie 2002, republicată. 1.1. În baza art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și a art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la luare de mită (fapta din octombrie - noiembrie 2009, instigat fiind coinculpatul B.). În baza art. 65 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată. 1.

În baza art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și a art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la luare de mită (fapta din octombrie - noiembrie 2009, instigat fiind coinculpatul C.). În baza art. 65 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată. 1.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor (fapta din octombrie - decembrie 2009, infracțiunea predicat - luare de mită săvârșită de B.). În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată. 1.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor (fapta din octombrie - decembrie 2009, infracțiunea predicat - luare de mită săvârșită de coinculpatul C.). În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată. 1.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor (fapta din februarie 2010, infracțiunea predicat - delapidare săvârșită de coinculpatul D.). În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată. 1.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor (fapta din octombrie - decembrie 2009, infracțiunea predicat - evaziune fiscală săvârșită de persoana condamnată E.). În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată. 1.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor (fapta din perioada 30.10 - 18.11.2009 privind suma de 305.118 RON). În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei A. și s-a dispus ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare sporită la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969). În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală rezultantă a fost executată sau considerată ca executată. 2. S-a constatat că în privința inculpatului B. succesiunea de legi în timp nu a produs modificări în favoarea sau defavoarea acestuia. În baza art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată. 3. S-a constatat că în privința inculpatului C. legea penală mai favorabilă este C. pen. (1969). În baza art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și a art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul C. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În baza art. 65 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată. În baza art. 86 1 alin. (1) și (2) C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen..(1969). În baza art. 86 3 C. pen. (1969), s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Tulcea conform programului stabilit de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. (1969) privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. 4. S-a constatat că în privința inculpatei F. legea penală mai favorabilă este C. pen. (1969) și Legea nr. 656 din 7 decembrie 2002 republicată. 4.1. În baza art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la delapidare (fapta din februarie 2010, instigat coinculpatul D.). În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată. 4.2. În baza art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la spălarea banilor (fapta din februarie 2010, infracțiunea predicat - delapidare săvârșită de coinculpatul D.). În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată. 4.3. În baza art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnată inculpata F. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la spălare a banilor (fapta din octombrie - decembrie 2009, infracțiunea predicat - evaziune fiscală săvârșită de persoana condamnată E.). În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei F. și dispune ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969). În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală rezultantă a fost executată sau considerată ca executată. 5. S-a constatat că în privința inculpatului D. legea penală mai favorabilă este C. pen. (1969). În baza art. 215 1 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la delapidare. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată. În baza art. 86 1 alin. (1) și (2) C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen..(1969). În baza art. 86 3 C. pen. (1969), s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Constanța conform programului stabilit de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. (1969) privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. 6. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen. B. În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1349 și urm. C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. H. S.A. și obligă în solidar pe inculpații D. și F. la plata sumei de suma de 119.000 RON către aceasta. C. A fost menținută măsura asigurătorie instituită asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatei F. instituită prin ordonanța nr. 121/P/2015 din 16.03.2017. În baza art. 254 alin. (3) C. pen. (1969), s-a confiscat de la inculpata A. sumele de 691.029,63 RON și 918.864 RON ce au făcut obiectul luării de mită. În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002, republicată, s-a confiscat de la inculpata A. suma de 305.118 RON. A fost menținută măsura asigurătorie instituită asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatei A., măsura dispusă prin ordonanța nr. 121/P/2015 din 16.03.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție. În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 15.000 RON, pe inculpata F. la plata sumei de 13.000 RON și pe fiecare dintre inculpații B., C. și D. la plata sumei de 12.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei privind pe inculpatul G., au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații D., A., F., B. și C.. Prin decizia nr. 232/A din data de 11 iulie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017 s-au decis, următoarele: I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpații D., A., F., B. și C. împotriva sentinței penale nr. 45 din 02 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017. A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și rejudecând: În baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României și Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a încetat procesul penal față de inculpatul C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. În baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României și Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a încetat procesul penal față de inculpata A., sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de instigare la luare de mită, prevăzute de art. 47 din C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., și a cinci infracțiuni de spălare a banilor, prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. În baza art. 396 alin. (1), (6) și (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României și Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a încetat procesul penal față de inculpatul B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. În baza art. 396 alin. (1), (6) și (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României și Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a încetat procesul penal față de inculpatul D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. În baza art. 396 alin. (1), (6) și (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României și Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a încetat procesul penal față de inculpata F., sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de instigare la delapidare, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., și a două infracțiuni de spălare a banilor, prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. A fost menținută dispoziția de obligare în solidar a inculpaților D. și F. la plata sumei de 119.000 RON, către partea civilă S.C. H. S.A. către aceasta. A fost menținută dispoziția de confiscare specială de la inculpata A. a sumelor de 691.029,63 RON, 918.864 RON și 305.118 RON. Au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse în cauză prin ordonanțele nr. 121/P/2015 din 16 martie 2017 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, astfel cum acestea au fost menținute prin sentința penală nr. 45 din 02 martie 2021 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017, cu privire la bunurile mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatelor A. și F.. A fost modificat temeiul de drept al obligării inculpaților D., F. și B. la plata cheltuielilor judiciare către stat în primă instanță, reținând incidența art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen. A fost înlăturată obligarea inculpaților A. și C., în baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat în primă instanță. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate, în măsura în care nu sunt contrare prezentei. II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva aceleiași sentințe penale. Conform dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 129/2019, s-a decis ca hotărârea judecătorească definitivă privind infracțiunile de spălare a banilor să se comunice Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații D., A., F., B. și C., au rămas în sarcina acestuia. În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile parțiale cuvenite avocaților desemnați din oficiu pentru inculpații D., A., F., B., C. și G., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 340 RON, au rămas în sarcina statului și s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație, la data de 08 august 2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal a inculpaților A., F., B. și C.. În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea, în parte, a deciziei penale nr. 232/11.07.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, în ceea ce privește soluțiile de încetare a procesului penal privindu-i pe inculpații A., F., B. și C., iar în urma rejudecării, înlăturarea greșitei aplicări a legii și condamnarea inculpaților: A. pentru 2 infracțiuni de instigare la luare de mită prev. de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și 5 infracțiuni de spălarea banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969); B. pentru luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000; C. pentru luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și F. pentru 2 infracțiuni instigare la spălarea banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969), menținând toate actele de procedură îndeplinite de instanța de apel până la momentul dezbaterilor. S-a apreciat, în esență, că în cauză este incident cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - întrucât, în mod greșit, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen. față de inculpații A., F., B. și C., întrucât s-a împlinit termenul general de prescripție a răspunderii penale. Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casație formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, după cum urmează: inculpaților D. și G. la data de 14 august 2023, A. la data de 18 august 2023, F. la data de 22 august 2023, B. și C. la data 17 august 2023; părții civile S.C. H. S.A. la 16 august 2023. Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție au fost depuse concluzii scrise, după cum urmează: Inculpatul B., prin apărător ales, la data de 22 august 2023 (prin plic, dosar ICCJ), a solicitat respingerea recursului în casație ca nefondat. Inculpata A., prin apărător ales, la data de 28 august 2023 (prin mail, dosar ICCJ), a solicitat respingerea recursului în casație ca nefondat. Inculpata F., prin apărători aleși, la data de 29 august 2023 (prin mail, dosar ICCJ), a solicitat respingerea recursului în casație ca inadmisibil. Inculpatul D., prin apărător ales, la data de 23 august 2023 (prin mail, dosar ICCJ), a formulat o cerere prin care a solicitat să se constate că, având în vedere că prin recursul în casație nu se critică soluția cu privire la inculpatul D., în aplicarea dispozițiilor art. 442 și art. 443 C. proc. pen. nu se justifică participarea acestui inculpat la soluționarea recursului în casație și, prin urmare s-a solicitat dispunerea în consecință. Numita I. contabil autorizat a depus un memoriu și interogatoriu din dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Tulcea. Prin încheierea din 08 noiembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2023, s-au dispus următoarele: În temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen. s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei nr. 232/A din data de 11 iulie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017, s-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la completul C8, în compunere de 3 judecători și s-a fixat termen de judecată, în ședință publică, la data de 22 noiembrie 2023, cu citarea părților și încunoștințarea apărătorilor aleși. Pentru a dispune astfel, în esență, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată în cauză îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434 - 438 C. proc. pen. Examinând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 232/A din data de 11 iulie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017 în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea din 08 noiembrie 2023, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege. Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen. În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare. În cauza de față, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când (în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal). Cazul de casare evocat este incident atunci când, în raport de actele și lucrările existente la dosar la data pronunțării hotărârii definitive, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal. În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat prin decizia penală nr. 232/A din data de 11 iulie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpaților: C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. A., sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de instigare la luare de mită, prevăzute de art. 47 din C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., și a cinci infracțiuni de spălare a banilor, prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 5 din C. pen. B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. F., sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de instigare la delapidare, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., și a două infracțiuni de spălare a banilor, prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 5 din C. pen. Cu privire la invocarea de parchet a hotărârii pronunțată de Curtea Europeană de Justiție, Marea Cameră, la data de 24 iulie 2023, în cauza C-107/23 se reamintește că, dată fiind natura juridică a recursului în casație, aceea de cale extraordinară de atac de anulare, al cărei scop este, potrivit art. 433 din C. proc. pen. acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, constatarea nelegalității deciziei date în apel sub aspectul intervenirii cauzei de încetare, nu poate fi raportată decât la fondul legislativ existent la momentul pronunțării hotărârii recurate. Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existența cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate atât sub aspect factual, cât și legislativ. Astfel, în cazul prescripției răspunderii penale, analiza de legalitate se limitează la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, în raport cu încadrarea juridică a faptelor și legea penală mai favorabilă, stabilite, cu caracter definitiv, de instanța de apel, având în vedere eventuala incidență a unor cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului acestui termen în raport de cadrul normativ și interpretativ existent la data pronunțării deciziei. Or, hotărârea Curții Europene de Justiție, Marea Cameră, în cauza C-107/23, a fost pronunțată la data de 24 iulie 2023, ulterior deciziei atacate din data de 11 iulie 2023, așadar, legalitatea soluției de încetare nu poate fi analizată în raport de această decizie. Astfel, la momentul pronunțării deciziei atacate, în raport de calificarea în dreptul național a instituției prescripției ca fiind o instituție de drept substanțial, chestiune asupra căreia a statuat cu caracter obligatoriu instanța supremă prin decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, atrăgea incidența principiului legii penale mai favorabile, iar elementele de interpretare oferite prin Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție, Marea Cameră, la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, cât și prin Hotărârea din 5 decembrie 2017, în cauza C-42/17, nu ofereau argumente pentru o eventuală înlăturare a jurisprudenței obligatorii menționate. În acest sens, este relevantă statuarea din cuprinsul paragrafului 209 din hotărârea pronunțată la data de 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion, în cuprinsul căreia Curtea precizează expres că, în cauzele în care s-a dispus sesizarea prealabilă, sunt antamate cerințele care decurg din articolul 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind dreptul la un proces echitabil, situație în care nu poate fi opus un standard național de protecție a drepturilor fundamentale care să implice un risc sistemic de impunitate, instanța națională având obligația de a se asigura că infracțiunile ce intră în domeniul dreptului Uniunii fac obiectul unor sancțiuni penale care au un caracter efectiv și disuasiv. Curtea a subliniat, însă, că, în drept, ipoteza este distinctă de situația în care instanța națională ajunge să considere că obligația de a lăsa neaplicate dispozițiile naționale în cauză se lovește de principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este consacrat la articolul 49 din Cartă, situație în care nu este ținută să se conformeze acestei obligații (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 decembrie 2017, M. A. S. și M. B., C-42/17, EU:C:2017:936, punctul 61). Or, în speță în raport de deciziile obligatorii amintite, era incidentă tocmai ipoteza avută în vedere de Curtea de Justiție la pronunțarea Hotărârii din 5 decembrie 2017, M. A. S. și M. B., C-42/17, (Taricco 2), prin care s-a statuat în sensul că "Articolul 325 alin. (1) și (2) TFUE trebuie interpretat în sensul că impune instanței naționale ca, în cadrul unei proceduri penale având ca obiect infracțiuni privind taxa pe valoarea adăugată, să lase neaplicate dispoziții interne în materie de prescripție care intră sub incidența dreptului material național și care se opun aplicării unor sancțiuni penale efective și disuasive într-un număr considerabil de cazuri de fraudă gravă aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene sau care prevăd termene de prescripție mai scurte pentru cazurile de fraudă gravă aducând atingere intereselor respective decât pentru cele aducând atingere intereselor financiare ale statului membru în cauză, cu excepția cazului în care o astfel de neaplicare determină o încălcare a principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislații care impune condiții de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii." Înalta Curte reține totodată că primează principiul securității raporturilor juridice și cel al autorității de lucru judecat, atât în ordinea juridică europeană, cât și în sistemele juridice naționale, Curtea de Justiție a Uniunii Europene statuând constant asupra necesității ca hotărârile judecătorești definitive să nu mai poată fi puse în discuție (Hotărârea din 30 septembrie 2003, Kobler, în cauza C-224/01), cu excepția situației în care normele de procedură interne aplicabile autorizează reexaminarea (Hotărârea din 13 ianuarie 2004, Kuhne & Heitz, în cauza C-453/00 și Hotărârea din 10 iulie 2014, Impresa Pizzarotti & C. Spa, în cauza C-213/13). În concluzie, analiza privind cazul de recurs în casație se raportează, potrivit legii procesual penale române, la regulile de drept existente la data pronunțării deciziei în apel, instanța nefiind abilitată să reexamineze pe această cale hotărârea atacată prin prisma compatibilității acesteia cu interpretarea dreptului Uniunii reținută de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ulterior datei la care aceasta a rămas definitivă. Mai mult, solicitarea reprezentantului Ministerului Public, în sensul că la soluționarea recursului în casație să fie avută în vedere Hotărârea C-107/24.07.2023 a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră), Înalta Curte constată că aceasta nu este incidentă în cauza de față, domeniul de aplicare al acesteia fiind distinct. Astfel, dacă hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, invocată de parchet, are în vedere protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene prin raportare la frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii - fraudă gravă în domeniul TVA-ului, în cauza de față inculpații au fost cercetați, după cum urmează: C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. A., sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de instigare la luare de mită, prevăzute de art. 47 din C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., și a cinci infracțiuni de spălare a banilor, prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 5 din C. pen. B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. F., sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de instigare la delapidare, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., și a două infracțiuni de spălare a banilor, prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 5 din C. pen., infracțiuni care nu au legătură cu infracțiuni de fraudă care au adus atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. Ca urmare, Înalta Curte constată că, așa cum au fost formulate, criticile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție sunt neîntemeiate, iar decizia atacată este legală și prin urmare, recursul în casație formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1) din C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 232/A din data de 11 iulie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție vor rămâne în sarcina statului.