ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 275 din data de 23 august 2021 pronunțată de Tribunalul Arad, în Dosarul nr. x/2019, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, în regim de detenție, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., pe o durată de 3 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

În baza art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen., art. 159 și art. 231 alin. (2) cu aplicarea art. 5 C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), c), d) și e) și alin. (2) lit. b) C. pen. (parte vătămată SC B. SRL Hunedoara); pentru infracțiunile de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), c), d) și e) și alin. (2) lit. b) C. pen. (părți vătămate SC C. SRL Arad, D., SC E. SRL Timiș, F., G., H. și I.), precum și pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), c) și d) și alin. (2) lit. b) C. pen. (parte vătămată I.).

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii din 20 august 2019, durata arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 21 august 2019 până la 30 martie 2020.

În baza art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul J., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., pe o durată de 2 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

În baza art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat (parte vătămată G.).

În baza art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen., art. 159 și art. 231 alin. (2) și art. 5 C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului J., pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), c), d) și e) și alin. (2) lit. b) C. pen. (parte vătămată SC B. SRL Hunedoara); pentru infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), c), d) și e) și alin. (2) lit. b) C. pen. (parte vătămată SC C. SRL Arad) și pentru infracțiunile prevăzute de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) C. pen. (părți vătămate D., SC E. SRL jud. Timiș și H.).

În baza art. 97 alin. (1) C. pen. s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1701 din 2 iulie 2020 a Judecătoriei Timișoara, fiind descontopită pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare și repuse în individualitatea lor pedepsele componente de: 1 an și 3 luni închisoare; 9 luni închisoare; 9 luni închisoare și a fost înlăturat sporul de 6 luni închisoare.

Au fost contopite pedepsele aplicate prin sentință cu pedepsele reindividualizate anterior în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 23 de luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse), rezultând de executat pedeapsa de 4 ani și 11 luni închisoare.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 267 din 24 iunie 2016 a Tribunalului Timiș, definitivă prin Decizia penală nr. 1029 din 20 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara și s-a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin sentință, urmând ca inculpatul J. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 7 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 C. pen., i s-a aplicat inculpatului J. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., pe o durată de 2 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului J. durată reținerii din 27 iulie 2018 și din 20 august 2019, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 21 august 2019 până la 18 noiembrie 2019.

În baza art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul K., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., pe o durată de 3 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

În baza art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen., art. 159 și art. 231 alin. (2) și art. 5 C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului K., pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), c), d) și e) și alin. (2) lit. b) C. pen. (parte vătămată SC B. SRL Hunedoara); pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), c), d) și e) și alin. (2) lit. b) C. pen. (parte vătămată SC C. SRL Arad); pentru infracțiunile de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) C. pen. (părți vătămate D., SC E. SRL jud. Timiș, G., H. și I.), precum și pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), c) și d) și alin. (2) lit. b) C. pen. (parte vătămată I.).

În baza art. 88 alin. (3) C. pen. s-a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei de 1 an și 1 lună închisoare aplicată inculpatului K. prin Sentința penală nr. 1293 din 20 iunie 2018 a Judecătoriei Arad, fiind descontopită și repuse în individualitatea lor pedepsele de: 9 luni închisoare; 3 luni închisoare; 9 luni închisoare și înlăturat sporul de 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată cu pedepsele reindividualizate anterior, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 7 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse), urmând ca inculpatul K. să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 7 luni închisoare, în regim de detenție și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului K. durata reținerii din 27 iulie 2018 și durata arestării preventive de la 17.08.2020 la 19.08. 2020.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, inculpații A., J., L. și K.

Prin Decizia penală nr. 1459/A din 29 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în Dosarul nr. x/2019, printre altele, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și de inculpații A., J. și K. împotriva Sentinței penale nr. 275 din 23 august 2021, pronunțată de Tribunalul Arad, s-a desființat, în parte, sentința penală atacată și:

În baza art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 94 alin. (4) C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei 8 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul J. prin Sentința penală nr. 267 din 24 iunie 2016 a Tribunalului Timiș, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1029 din 20 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara și s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 4 ani și 11 luni închisoare la care s-au adăugat 2 luni și 20 de zile reprezentând 1/3 din pedeapsa de 8 luni închisoare, inculpatul J. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani, 1 lună și 20 zile, în regim de detenție.

S-a înlăturat revocarea aplicării pedepsei de 1 an și 1 lună închisoare stabilită inculpatului K. prin Sentința penală nr. 1293 din 20 iunie 2018 a Judecătoriei Arad, iar în baza 89 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea amânării aplicării pedepsei de 1 an și 1 lună închisoare și s-a dispus aplicarea acesteia pe seama inculpatului K., fiind, totodată, menținut modul de contopire a pedepselor principale și pedeapsa rezultantă de 4 ani și 7 luni închisoare față de același inculpat, fiindu-i aplicată, în baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că sub aspectul dovedirii faptei de furt calificat, săvârșită în data de 21/22.07.2018 în dauna persoanei vătămate G. de către inculpații A., M., K. și J. se confirmă aceeași stare de fapt și probatoriu ca cea reținută de Tribunal, punctând în acest sens următoarele aspecte:

Din Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 10.09.2018 întocmit de Institutul Național de Criminalistică - Serviciul Expertize Fizico- Chimice, rezultă că, urmele de vopsea de culoare verde de pe o șurubelniță ridicată cu ocazia percheziției autoturismului inculpatului K., din data de 27.07.2018, prezintă aceleași elemente chimice cu vopseaua de pe lada metalică pe care autorii au forțat-o în locuința persoanei vătămate G. din loc. Hălmăgel, jud. Arad.

La data de 20.08.2019 organele de cercetare penală au efectuat mai multe percheziții la locuințele inculpaților, ocazie cu care, la locuința inculpatului A. a fost găsită și ridicată o sticluță de parfum bărbătesc marca x, pe care partea vătămată G. l-a recunoscut ca fiind cel sustras de către autori din locuința sa. .

Din declarația martorei N. rezultă că a observat lângă locuința persoanei vătămate H. doi bărbați cu o înălțime de 1,70, 1,80 m îmbrăcați în negru. La poliția din Brad a recunoscut pe o planșă dintr-un grup pe inculpatul K., după statură. În dimineața zilei următoare a aflat că a fost spartă locuința lui H. și G.

Sub aspectul dovedirii faptei de furt calificat, săvârșită în data de 21/22.07.2018 în dauna persoanei vătămate H. din loc. Hălmăgel de către inculpații A., M., K. și J., Curtea a reținut aceeași stare de fapt și probatoriu ca Tribunalul, punctând în acest sens următoarele aspecte:

Din declarațiile martorilor N., O., P. și Q., rezultă că autoturismul x, combi, de culoare închisă, a fost văzut în data de 21.07.2018, în jurul orei 21:30 în timp ce se deplasa pe strada principală din loc. Hălmăgel, jud. Arad, iar în dreptul locuinței persoanei vătămate H. au fost văzute două persoane de sex masculin, îmbrăcate sport, străine de zonă .

Sub aspectul acuzațiilor aduse în cauză privind constituirea unui grup infracțional organizat, Curtea a reținut că, în perioada martie 2018 - martie 2019, inculpații A., M., K. și J. au constituit/inițiat un grup infracțional organizat, la care au aderat/sprijinit inculpații L., R., S., T., Curtea a reținut că inculpatul A. este liderul grupului, având rol activ și în săvârșirea infracțiunilor scop ale grupului, fiind implicat activ în faza de execuție a activităților infracționale, organizând și coordonând modul de acțiune. Acest inculpat a participat la comiterea a nenumărate fapte, ce s-au întins pe o perioadă lungă de timp, ce au intrat în scopul grupului, pentru care însă s-a încetat procesul penal, ca urmare a împăcării părților.

Inculpatul K. a păstrat strânse legături cu inculpații A., M. și J. Acest inculpat a participat la comiterea a nenumărate fapte, ce s-au întins pe o perioadă lungă de timp, ce au intrat în scopul grupului, pentru care însă s-a încetat procesul penal, ca urmare a împăcării părților.

În urma percheziției din data de 27.07.2018 efectuate la autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x aparținând inculpatului K., au fost descoperite mai multe bunuri destinate comiterii de infracțiuni de furt prin efracție/escaladare, respectiv instrumente de spargere (dispozitive artizanale folosite pentru forțarea găurii yalei, șurubelnițe), scară telescopică, articole de îmbrăcăminte ce urmau a fi purtate la comiterea spargerilor (geacă neagră, mănuși, șepci, guler de schi destinat mascării feței, pantofi sport), rucsaci, lanternă. De asemenea, în autoturism au fost descoperite trei telefoane mobile marca x, telefoane având aceeași marcă fiind găsite, unul în interiorul locuinței acestuia din mun. Timișoara, str. x, jud. Timiș și unul în fața blocului unde locuiește.

Inculpatul J. a păstrat strânse legături cu inculpații A., M. și K.. Acest inculpat a participat la comiterea mai multor fapte, ce s-au întins pe o perioadă lungă de timp, ce au intrat în scopul grupului, pentru parte din ele însă s-a încetat procesul penal, ca urmare a împăcării părților.

În urma percheziției din data de 27.07.2018 efectuate la autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x aparținând inculpatului J. au fost găsite instrumente de spargere (rangă, baros, țeavă metalică, cap burghiu, clește), alături de articole de îmbrăcăminte ce urmau a fi purtate la comiterea spargerilor (bluză neagră, patru perechi de încălțăminte sport, o pereche de mănuși), lanternă de mici dimensiuni, rucsac.

În urma percheziției din data de 20.08.2019 efectuate la autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x aparținând inculpatului J., în portbagaj a fost găsită o trusă din piele de culoare maro ce conține mai multe dispozitive pentru descuiat yale, tip șperaclu și dispozitive de descuiat lacăte.

Totodată în data de 14.04.2019, inculpații A., K. și L. au fost depistați de către organele de poliție pe str. x din mun. Brad, jud. Hunedoara, în timp ce se deplasau cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x (înmatriculat pe teritoriul statului italian), condus de către inculpatul A.. La controlul autoturismului au fost descoperite în interior o rangă, un levier, baros, două topoare, cagule, mănuși și o pereche de încălțăminte sport de culoare negru cu alb, marca x. În conformitate cu Raportul de constatare criminalistică nr. x din 24.04.2019, urmele de încălțăminte ridicate de la fața locului au fost probabil create de încălțămintea sport marca x ridicată de la A.. Față de cele anterioare se observă că inculpatul L. avea reprezentarea existenței unui grup ce avea ca scop săvârșirea de infracțiuni, pe care în mod intenționat l-a sprijinit să funcționeze atât prin protejarea/transportul bunurilor necesare realizării infracțiuni scop, cât și pentru ascunderea acestora, iar pe de altă parte prin participarea la săvârșirea unei din infracțiunile scop ale grupului.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului A. din loc. Dumbrăvița, str. x, jud. Timiș, au fost descoperite 8 telefoane mobile - 5 dintre telefoane erau active, fiind folosite efectiv și exclusiv de către inculpatul A., toate telefoanele fiind marca x, care se achiziționează cu cartele preplătite și un telefon mobil, prevăzut cu cartelă, nu a fost activat. În autoturismul inculpatului A. a fost descoperit un telefon mobil, defect. S-a constatat că în agenda telefoanelor mobile folosite, inculpatul A. nu are salvate numere de telefon (în cazul a două telefoane) sau are salvate un număr redus de contacte (4, 9 și 10 contacte), majoritatea contactelor fiind salvate fără nume, sau cu alăturări de majuscule de genul x. Numărul de telefon x atașat majusculelor J. aparține inculpatului J., membrii grupării adresându-i-se acestuia cu apelativul J.. Numărul de telefon x, atașat majusculelor SK, este posibil să aparțină inculpatului K., acesta având porecla K.; S-a stabilit, în timpul cercetărilor, că membrii grupării infracționale se adresează unul altuia, folosind nume de cod, A., J., K.- "K.". Numărul de telefon x (utilizat în telefonul mobil x), numărul de telefon x (salvat în memoria telefonului inculpatului A. cu inițialele SK) și nr. de telefon x (folosit în telefonul marca x, utilizat de către inculpatul A. cu nr. x), fac parte din același lot, fiind activate concomitent, în data de 25.05.2019, ora 18:09.

La locuința numitului A. (tatăl inculpatului A.) din loc. U., jud. Hunedoara, a fost descoperit un telefon marca x, fără numere de telefon salvate în agendă, în memoria căruia, la data de 08.07.2019, ora 23:33, se află salvat un mesaj primit de la nr. x cu următorul conținut: "Sunt K. spuni sa ma suni dau dami un nr. de a lui te rog frumos" (mesajul a fost primit de la inculpatul K., zis "K.". Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului M. din municipiul Timișoara, str. x, jud. Timiș au fost descoperite două telefoane mobile, un telefon marca x și un telefon marca x. În telefonul mobil marca x, model dual SIM, a fost introdusă cartela cu numărul de telefon x, precum și un număr de 9 cartele aparținând operatorului V. În agenda telefonului mobil marca x nu se află salvate numere de telefon. De asemenea, cu ocazia perchezițiilor domiciliare din data de 27.07.2018, în autoturismul inculpatului K. au fost descoperite trei telefoane mobile marca x, telefoane având aceeași marcă fiind găsite, unul în interiorul locuinței acestuia din mun. Timișoara, str. x, jud. Timiș și unul în fața blocului unde locuiește. Concluzia care se desprinde din aspectele rezultate în urma perchezițiilor domiciliare efectuate în data de 27.07.2018 și 20.08.2019, a perchezițiilor informatice și a traficelor privind terminalele mobile și numerele de telefon folosite de către inculpați, este aceea că, membrii grupării infracționale au folosit pentru a comunica între ei mai multe telefoane mobile cu numere de telefon prepay (de obicei marca x), care se comercializează la pachet, telefon și cartelă, și pot fi achiziționate de la orice punct de vânzare, fără înregistrarea cumpărătorului (cu ocazia percheziției domiciliare la locuința inculpatului A. au fost descoperite un număr de 5 telefoane active).

În opinia Curții, cele anterioare reliefează, o dată în plus existența unei structuri infracționale organizate de sine stătătoare și în afara participației ocazionale la săvârșirea infracțiunilor contra patrimoniului.

Curtea, în continuare, a reținut că atât în actul de sesizare cât și în sentința apelată este indicată forma participației penale a fiecărui inculpat în parte. În cazul coautoratului inculpaților acțiunea acestora este indicată suficient pentru a fi încadrată în tipicitatea infracțiunilor săvârșite; descrierea în amănunțime a fiecărui demers infracțional al inculpaților fiind greu/imposibil de realizat atâta timp cât aceste infracțiuni nu au fost unele flagrante, la care să asiste nemijlocit organele de urmărire penală.

În cauză, s-a apreciat că probatoriul reliefează că după înființarea grupului infracțional, membrii acestuia săvârșeau infracțiunile de furt în funcție de informațiile primite și pe care nu le dețineau la momentul constituirii grupului. Infracțiunile au privit persoane vătămate diferite, din locații diferite și au fost săvârșite la intervale semnificative de timp, în cazul unora din ele. Simpla hotărâre a membrilor care au fondat grupul de a se asocia în vederea săvârșirii de infracțiuni de furt fără alte elemente concrete nu poate duce la concluzia că viitoarele fapte săvârșite constituie o singură infracțiune de furt calificat în formă continuată. Este de reținut că infracțiunea prevăzută de art. 367 C. pen. este o infracțiune distinctă de infracțiunea/infracțiunile scop; infracțiunea prevăzută de art. 367 C. pen. presupunând o anumită durată de timp pentru săvârșirea ei, iar infracțiunea/infracțiunile scop chiar dacă nu exclude, nu impune în mod imperativ o anumită durată de timp pentru săvârșirea acesteia/acestora.

Ca urmare, nu se poate reține că încă de la prima faptă inculpații au avut reprezentarea actelor și faptelor viitoare, pentru a se reține o singură infracțiune scop în formă continuată a grupului infracțional, dar acest aspect nu împiedică nașterea grupului infracțional organizat încă dinaintea primei fapte de furt cu care a fost sesizată instanța în prezenta cauză.

Curtea a mai reținut că inculpații în cazul cărora s-a dispus încetarea procesului penal pentru unele din infracțiunile cu care a fost sesizată instanța de fond nu pot critica în apel această soluție, atâta timp cât în fața instanței de fond au fost de acord cu această încetare; soluție la care inculpații nu au renunțat nici în apel, în ipoteza în care nu pot beneficia de achitare pentru aceste fapte.

Astfel, s-a avut în vedere art. 18 C. proc. pen. care prevede că, în caz de amnistie, de prescripție, de retragere a plângerii prealabile, de existență a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunțării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. Potrivit art. 159 C. pen., împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres; împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă; împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.

Așadar, în opinia instanței de apel, manifestarea de voință a împăcării presupune un acord de voință al persoanei vătămate și a inculpatului, la care nici una din părți nu mai poate renunța în viitor. Prin realizarea împăcării în cazurile prevăzute de lege intervine un caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale determinată de lipsa de obiect a acțiunii penale (care este tragerea la răspundere penală a infractorului, potrivit art. 14 alin. (1) C. proc. pen.).

Ca urmare, momentul în care a intervenit împăcarea părților procesul penal nu mai poate continua pentru a se putea stabili existența unuia din cazurile de achitare de la art. 16 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen., întrucât numai în cazurile expres prevăzute de art. 18 C. proc. pen. inculpatul poate cere continuarea procesului și achitarea sa.

Sub acest aspect, s-a reținut că manifestarea de voință a inculpatului exprimată în fața primei instanțe, de împăcare cu persoana vătămată îmbracă forma unui act juridic bilateral. Ca o consecință a principiului forței obligatorii a actului juridic, în general, principiul irevocabilității efectelor acestuia presupune ca actului să nu i se poată pune capăt prin manifestarea de voință, în sens contrar, numai a uneia dintre părți. Irevocabilitatea decurge din principiul forței obligatorii a actului juridic, fiind o consecință și, în același timp, o garanție a acestui principiu. Prin urmare, rațiunile care servesc ca justificare existenței principiului forței obligatorii sunt, în același timp, și rațiuni pe care se întemeiază irevocabilitatea actului juridic.

Curtea a făcut referire și la considerente ale Deciziei nr. 5/2017 din 20 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"Caracterul irevocabil al consimțământului valabil exprimat de inculpat la momentul încheierii acordului de recunoaștere se desprinde și din rațiunea instituirii procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii introdusă în procesul penal român odată cu Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor (art. 3201 alin. (1) din C. proc. pen. anterior), reluată în C. proc. pen. nou [art. 374 alin. (4) din actul normativ arătat], din ansamblul acestei proceduri desprinzându-se concluzia irevocabilității recunoașterii, irevocabilitate care, de asemenea, nu este strict reglementată, ci opțiunea inculpatului are rolul procesual prealabil obligatoriu, prin ea stabilindu-se cadrul procesual pentru activitățile ce vor urma."

În acest context, Curtea a apreciat că, în apel inculpații nu mai pot repune în discuție soluția de încetare a procesului dispusă față de aceștia în lipsa invocării unui caz de nulitate relativă sau absolută care să le fi viciat consimțământul de încetare a procesului; și drept consecință nu se vor mai analiza criticile privind neachitarea acestora, pentru infracțiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului.

Curtea a mai reținut că chiar dacă pentru parte din infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații s-a încetat procesul prin împăcarea părților, actele materiale ale acestor infracțiuni, care au fost dovedite în cauză, sunt avute în vedere la dovedirea existenței infracțiunii de grup organizat infracțional; întinderea în timp și modul de operare în săvârșirea acestor infracțiuni reflectând o dată în plus existența grupului.

Împotriva Deciziei penale nr. 1459/A din 29 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, au declarat recurs în casație, printre alții, inculpații J. (la 31.01.2022, prin apărător ales), A. (la 07.01.2022, prin apărător ales) și K. (la 28.01.2022, prin apărător ales).

I. În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, inculpatul J. a indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, precum și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Prin motivele de recurs în casație, inculpatul J. a susținut, în esență, că instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală de condamnare, întrucât faptele săvârșite de inculpat nu sunt prevăzute de legea penală, fiind aplicabile dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., iar pentru o parte dintre acestea, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal și nu soluția de achitare, fiind incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Făcând referire la probatoriul administrat în cauză, respectiv la declarațiile persoanelor vătămate și a martorilor audiați, precum și la concluziile Raportului de expertiză criminalistică nr. x/10.09.2018, prin care s-a stabilit că urmele de vopsea de culoare verde de pe o șurubelniță ridicată cu ocazia percheziției autoturismului numitului K. prezintă aceleași elemente chimice cu vopseaua de pe lada metalică pe care autorii au forțat-o în locuința persoanei vătămate G., sau împrejurarea că, la locuința inculpatului A. a fost găsită și ridicată, cu ocazia percheziției, o sticluță de parfum bărbătesc marca x, cu privire la care persoana vătămată G. a declarat că este aceeași marcă și model cu parfumul sustras de către autori din locuința sa, în opinia inculpatului J., aceste aspecte nu dovedesc implicarea sa în săvârșirea infracțiunii de furt.

A mai susținut că instanța de apel nu a arătat care ar fi probele în baza cărora a dispus condamnarea inculpatului J. pentru această faptă, făcându-se referire doar la împrejurarea că, în agenda telefoanelor mobile folosite cu ocazia comiterii furturilor, inculpatul A. ar fi avut salvat un contact numit J., aferent numărului de telefon x, și că, din investigațiile organelor de urmărire penală ar rezulta că inculpatul J. ar fi cunoscut sub apelativul "J.", neexistând probe cu privire la faptul că inculpatul ar fi poreclit "J.", niciunul dintre inculpați sau martorii audiați nesusținând acest aspect, fiind simple supoziții ale organelor de urmărire penală, ce au fost preluate, fără nicio justificare, de către instanțele de fond și de apel.

În opinia inculpatului J., chiar dacă hotărârile pronunțate de către prima instanță și de instanța de apel nu mai pot fi criticate sub aspectul modului în care acestea au înțeles să interpreteze probele administrate în cauză, această împrejurare presupune doar a accepta ca dovedit faptul că inculpatul s-ar fi aflat împreună cu inculpații A., M., K., în data de 21/22.07.2018, în localitatea Halmagel, jud. Arad, însă acest fapt nu este de natură a dovedi vreo implicare efectivă a inculpatului, câtă vreme nu s-a reținut în sarcina acestuia vreuna dintre acțiunile descrise în actul de acuzare, ce intra în conținutul laturii obiective a infracțiunii, context în care simpla plasare a inculpatului, din punct de vedere temporal, la locul comiterii faptei, nu este suficientă pentru a îndeplini condițiile de tipicitate ale infracțiunii reținute în sarcina sa, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

În acest context, inculpatul J. a susținut că, în mod greșit, instanțele de fond și de apel au dispus încetarea procesului penal cu privire la această infracțiune, fiind obligatorie analizarea prioritară a motivelor și cauzelor ce conduc la achitarea inculpatului, drept pentru care a apreciat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

În opinia inculpatului J., după pronunțarea hotărârii în fond, nu exista o altă posibilitate de a solicita continuarea procesului penal și achitarea sa decât prin declararea apelului, motiv pentru care a apreciat că, în principal, se impune admiterea recursului în casație și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru a se pronunța asupra solicitării de achitare cu privire la infracțiunea de tentativă la furt calificat având ca persoană vătămată SC B. SRL Hunedoara, iar în subsidiar, desființarea hotărârii recurate și, în rejudecare, achitarea inculpatului cu privire la aceeași infracțiune, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În opinia inculpatului J., sunt de esența infracțiunii, constituind condiții sine qua non de tipicitate a acesteia, atât caracterul structurat, numărul de membri, durata de existență, cât și modul coordonat de acțiune al membrilor grupării, or, în contextul în care instanțele de fond și de apel nu au stabilit existența unei rezoluții infracționale comune unice a autorilor, nu se poate reține ca fiind suficient dovedită apartenența inculpatului J. la structura unui grup infracțional organizat, motiv pentru care se impune achitarea, întrucât fapta, astfel cum este descrisă în hotărârea de condamnare, nu este prevăzută de legea penală.

II. În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, inculpatul A. a indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin motivele de recurs în casație, inculpatul A., în esență, a apreciat că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin decizia recurată este nelegală, solicitând reducerea acesteia la pedeapsa de 2 ani închisoare, motivat de faptul că, fiindu-i reținute prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 drept cauză de reducere a pedepsei, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă de la 1 la 5 ani prevăzute de art. 367 C. pen., pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, care, fiind reduse la jumătate, a rezultat pedeapsa maximă, de 2 ani și 6 luni închisoare, fără a se ține cont de faptul că, pe fondul cauzei, inculpatul, fiind condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă trebuia aplicată la această pedeapsă.

Având în vedere că apelul declarat de Ministerul Public nu l-a vizat pe inculpat și faptul că, prin decizia recurată, s-au aplicat dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, inculpatul A. a apreciat că i-a fost agravată situația în propria cale de atac, fiind încălcat principiul non reformatio in pejus.

III. În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, inculpatul K. a indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin motivele de recurs în casație, inculpatul K. a susținut, în esență, că starea de fapt reținută prin hotărârea recurată nu se suprapune pe tipicitatea infracțiunii, așa cum este prevăzută de art. 367 C. pen., întrucât, raportat la elementul material al infracțiunii, legiuitorul incriminează fapta persoanei care inițiază, constituie un grup infracțional organizat, aderă sau sprijină, sub orice formă, un astfel de grup.

În susținerea cazului de recurs în casație invocat, inculpatul a făcut referire la Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în considerentele căreia s-a reținut că, prin acțiunea de a se asocia se înțelege intrarea în asociație chiar în momentul constituirii acesteia, în acest fel luând naștere pluralitatea constituită de făptuitori, o grupare de persoane care este supusă unei anumite discipline interne, unor anumite reguli privind ierarhia, rolurile membrilor și planurile de activitate, realizându-se, prin consensul mai multor persoane, un nucleu autonom, în scopul de a ființa în timp și de a pregăti, organiza și duce la îndeplinire săvârșirea de infracțiuni. Prin acțiunea de a iniția constituirea unei asocieri se înțelege efectuarea de acte menite să determine și să pregătească constituirea asocierii, aceasta putând fi săvârșită de o singură persoană sau mai multe, fiecare având calitatea de autori ai infracțiunii, indiferent dacă s-a ajuns sau nu la constituirea asocierii și indiferent dacă persoana sau persoanele care au inițiat constituirea au intrat sau nu în asociere, iar prin aderarea la o asociere se înțelege intrarea în asociere ca membru al acesteia.

În opinia inculpatului, analiza infracțiunii prevăzute de art. 367 C. pen. nu se poate efectua doar prin raportare la infracțiunile de furt, în condițiile în care, pentru o parte dintre acestea s-a dispus încetarea procesului penal, context în care nu au fost probate elementele de tipicitate ale infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat în sensul cerut de lege; nu s-a dovedit existența unei grupări de persoane care este supusă unei anumite discipline interne, a unor anumite reguli privind ierarhia, rolurile membrilor și planurile de activitate, realizându-se, prin consensul mai multor persoane, un nucleu autonom, în scopul de a ființa în timp și de a pregăti, organiza și duce la îndeplinire săvârșirea de infracțiuni, ci doar o participare ocazională la comiterea infracțiunilor, întrucât fapta a fost comisă doar de 2 persoane, iar pentru întrunirea condițiilor de tipicitate legea impune un minim de 3 persoane.

Prin încheierea nr. 209/RC din 03.05.2022, Înalta Curte, judecătorul de filtru, a admis, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de inculpații J., K. și A. împotriva Deciziei penale nr. 1459/A din 29 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, având în vedere că motivele invocate se circumscriu în conținut cazurilor de recurs în casație invocate, în limitele precizate prin încheierea anterior menționată.

În acest sens, s-a reținut că motivele invocate de recurentul inculpat J. se circumscriu, doar în parte, în conținut dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Din modul în care recurentul inculpat a formulat criticile împotriva deciziei penale recurate rezultă că se circumscriu acestui caz de recurs în casație doar chestiunile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat din perspectiva realizării unei corespondențe depline între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, datorită împrejurării că faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, recursul în casație fiind admisibil în principiu numai sub acest aspect.

Analiza conținutului mijloacelor de probă administrate în cauză pe care instanțele inferioare și-au fundamentat soluția, a fiabilității acestora ori a eventualelor contradicții între ceea ce rezultă din probe, cu referire la declarațiile persoanelor vătămate și ale martorilor audiați în cauză și concluziile raportului de expertiză de criminalistică, pe de o parte, și starea de fapt reținută de instanță, pe de altă parte, ori chestiuni privind lipsa de vinovăție, prin raportare la expunerea unei versiuni proprii a situației de fapt, excedează limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Acest din urmă temei legal permite verificarea hotărârii exclusiv în drept, din perspectiva concordanței între starea de fapt reținută de instanțe și conținutul normei de incriminare valorificate la încadrarea juridică, nicidecum reaprecierea elementelor de fapt reținute, cu autoritate de lucru judecat, prin hotărârea penală definitivă.

Analizând recursurile în casație formulate de inculpații A., K. și J. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În fine, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, recursurile în casație formulate de recurenții J. și K. au fost admise în principiu sub aspectul cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", suplimentar pentru recurentul J. și sub aspectul cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. - în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, iar pentru recurentul A. sub aspectul cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare menționat, privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința lor a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna și exclusiv, la starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probator.

Înalta Curte subliniază că, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de recurs este îndrituită să examineze cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație. Așadar, alte motive decât cele cuprinse în cererea de recurs în casație și care nu au făcut obiectul examinării în procedura de admitere în principiu, conform art. 440 din C. proc. pen. nu pot fi analizate de Înalta Curte. Aceeași concluzie rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., care stabilesc că motivarea căii de atac trebuie să se facă în chiar cuprinsul cererii de declarare a recursului, prin urmare motivarea, precizarea sau completarea cererii de recurs în casație se poate realiza numai în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de lege. În consecință, completările aduse cererilor de recurs în casație în afara termenului de exercitare a căii de atac nu pot fi avute în vedere de către instanța de control judiciar, întrucât au fost făcute cu încălcarea termenului prevăzut de lege în care puteau fi formulate.

Analizând în aceste coordonate criticile formulate de recurenții inculpați J. și K. care se circumscriu laturii obiective a infracțiunilor pentru care au formulat calea extraordinară de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat

Situația de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că în cursul lunii martie 2018, recurenții J. și K. au constituit împreună cu inculpații A. și M. un grup infracțional organizat, ce a acționat în perioada martie 2018 - martie 2019, având drept scop săvârșirea de infracțiuni de furt, scop care a și fost realizat.

Astfel, s-a reținut că elementele definitorii ale grupului infracțional organizat se caracterizează prin - structura rețelei - constituită din nouă persoane, pe plan vertical, la nivel decizional fiind situat inculpatul A., iar pe plan orizontal, la nivel de execuție, se aflau inculpații M., J., K., L., R., X., S. și T.

În ceea ce privește continuitatea în timp a grupului, instanța de apel a avut în vedere că aceasta este dată, în principal, de perioada întinsă în care s-a desfășurat activitatea infracțională - perioada martie 2018 - martie 2019.

Invocând incidența motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenții J. și K. au criticat decizia din apel, arătând în esență că nu sunt întrunite cerințele esențiale privind existența grupului infracțional organizat.

Criticile privind lipsa probelor nu se subsumează limitelor devolutive ale recursului în casație și nu pot fi analizate în această cale de atac, presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului administrat.

Criticile recurenților sunt neîntemeiate.

Potrivit dispozițiilor art. 367 din C. pen. "(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni."

Așadar, condițiile de existență a pluralității constituite sunt existența unui grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni, cu alte cuvinte, nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Textul în discuție reprezintă o transpunere a dispozițiilor art. 2 lit. c) din Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, care definesc noțiunea de "grup structurat" ca fiind "grupul care nu s-a constituit la întâmplare pentru a comite neapărat o infracțiune și care nu deține neapărat un anumit rol de continuitate sau de structură elaborată pentru membrii săi", rolul său fiind acela de a distinge pluralitatea constituită de cea ocazională (participația penală).

De altfel, elementele folosite de legiuitor sunt cele care în mod tradițional în doctrină sunt prezentate ca aspecte de diferențiere între pluralitatea ocazională (caracter ocazional, lipsa unui program, lipsa unei repartizări a atribuțiilor) și cea constituită, aceasta din urmă fiind definită ca o grupare de cel puțin trei persoane, cu un anumit program în care să intre săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni, care are o anumită organizare, o structură ierarhică, o concepție unică de conducere care asigură coeziunea și stabilitatea grupului.

Nu se poate reține existența grupului infracțional organizat în cazul în care principala caracteristică a modului de acționare este sporadicitatea și nu se poate stabili o conexiune între acțiunile celor implicați.

Or, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că inculpații nu au acționat sporadic, ci au comis periodic și coordonat mai multe infracțiuni de furt calificat, din locuințe și societăți comerciale în perioada martie 2018 - martie 2019.

Recurenții inculpați au contestat existența unei anumite configurări concrete a grupului ca element de tipicitate obiectivă, poziția apărării limitându-se, practic, la a critica pretinsa omisiune a instanței de apel de a evidenția neechivoc, în decizia sa, structura grupului. Înalta Curte constată că această critică reflectă valorificarea limitată și selectivă a considerentelor deciziei penale atacate, prin accentuarea numai a chestiuni