ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 decembrie 2023

Deliberând asupra cererii de recurs în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 114/09.03.2023 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2022, în baza art. 263 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru trafic de migranți.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că fapta din prezentul dosar este comisă în stare de recidivă postcondamnatorie cu cea pentru care a fost condamnat inculpatul A. prin sentința nr. 3752/26.11.2019 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul cu nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 24.12.2019, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, cu suspendarea sub supraveghere a acesteia, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale de 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3752/26.11.2019 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 24.12.2019.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauză, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa complementară aplicată în cauză, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, partea neexecutată din pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., anterioară de 3 ani, aplicată prin sentința nr. 3752/26.11.2019 pronunțată în dosarul cu nr. x/2019 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 24.12.2019, dar nu mai mult de 5 ani, care se execută după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 72 C. pen., s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului a duratei reținerii din 02.06.2020.

În baza art. 112 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea a câte 600 euro de la fiecare inculpat, reprezentând echivalentul în bani al autoturismului folosit la comiterea infracțiunii de la fiecare inculpat.

Prin decizia penală nr. 572/A/15 iunie2023 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 114/09.03.2023 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2022.

S-a desființat în parte sentința penală nr. 114/09.03.2023 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2022, respectiv cu privire la pedeapsa complementară finală aplicată inculpatului A., și rejudecând, în temeiul art. 45 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală finală, pedeapsa complementară aplicată în cauză, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se va executa după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin deciziei.

Decizia penală nr. 572/A/15 iunie2023 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, secția Penală în dosarul nr. x/2022 a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de apel Timișoara la data de 19 iunie 2023, inculpatului A. la avocat B. la data de 26 iunie 2023 .

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație la data de 12 iulie 2023, prin avocat C., cu împuternicirea avocațială nr. x .

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de apel Timișoara la data de 20 iulie 2023 și inculpatului D..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 18 august 2023. Prin referatul întocmit în cauză, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 24 octombrie 2023.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs în casație, se constată că a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen... Recurentul a susținut că în speța de față instanța de apel nu are o motivare proprie a soluției de condamnare pentru această infracțiune, ci o reiterare a motivării instanței de fond. S-a arătat că inculpatul recurent a declarat atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței, că nu a avut cunoștință că acele persoane sunt migranți, că atunci când a plecat după aceste persoane era în timpul orelor de serviciu ca taximetrist, cursa i-a fost solicitată telefonic de un fost client care l-a sunat de pe numărul x, și aceasta a constat în preluarea unor persoane, 6 la număr, din zona localității Denta - jud. Timiș, pentru a fi aduse în Gara de Nord Timișoara. S-a mai susținut că nu rezultă din nicio probă că inculpatul știa că aceste persoane sunt străini fără acte legale, respectiv că inculpatul avea la cunoștință că prin aducerea acestora din zona localității Denta - jud. Timiș, în Gara de Nord în Timișoara, acestea urmau a fi transferate la granița cu Ungaria, iar declarațiile cetățenilor străini transportați de inculpat vizează înțelegerea pe care o aveau cu o altă persoană, nicidecum cu inculpatul A.. Recurentul a solicitat a se avea în vedere și declarațiile coinculpatului D. sau ale cetățenilor străini care au arătat că suma de 4500 Euro care li s-a pretins nu trebuia să o achite lui și lui D., ci unei terțe persoane care le promisese că îi va duce într-o țară occidentală. În final, inculpatul A. a susținut că nu a pretins nici o sumă de bani și nu a pretins niciun beneficiu material, astfel că nu există folosul material raportat la dispozițiile art. 263 alin. (2) lit. a) C. pen.

De asemenea, condamnatul recurent, prin apărător ales, a solicitat înlăturarea greșitei aplicări a legii sub considerentul aceluiași motiv de casare raportat la reținerea stării de recidivă postcondamnatorie privind săvârșire infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 3752/26.11.2019 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare. Prin raportare la intervenirea unei legi penale noi, Decizia Curții Constituționale nr. 176/24.03.2022 prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal sunt neconstituționale, s-a arătat că instanța de apel reia ad literam motivarea instanței de fond potrivit căreia, fapta inculpatului de contrabandă își găsește corespondentul în fapta prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal, concluzionând că nu operează dezincriminarea.

Prin încheierea din data de 24 octombrie 2023, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 572/A din 15 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în dosarul nr. x/2022 și a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 7.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., s-a constatat că a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., solicitându-se achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți în formă agravată, prevăzută de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a) C. pen., având în vedere că nu este întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de migranți în formă agravată, prin raportare la situația de fapt reținută prin decizia recurată, susținând că acesta nu a avut cunoștință că acele persoane sunt migranți, nu a pretins nici o sumă de bani și nu a pretins niciun beneficiu material. Recurentul a făcut trimitere la probatoriul administrat în dosar (declarațiile coinculpatului și ale cetățenilor străini cărora li s-au pretins banii).

Criticile referitoare la faptul că s-a reținut în mod greșit starea de recidivă postcondamnatorie privind săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 3752/26.11.2019 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare), infracțiune dezincriminată, conform susținerilor apărării, se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. - pedeapsa este în alte limite decât cele prevăzute de lege - în cadrul căruia se analizează acele nelegalități care au determinat ca pedeapsa aplicată să se situeze în afara limitei (minime sau maxime) pe care instanța ar fi putut să o aplice în raport de infracțiunea dedusă judecății, dar și de situația juridică a condamnatului, rezultată din elemente obiective reținute deja de instanța de apel.

Analizând recursul în casație formulat potrivit art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen... În această cale extraordinară de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., Înalta Curte reține că nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, situația de fapt reținută de instanța de apel neputând fi cenzurată (în acest sens și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, decizia penală nr. 478/RC din 11 decembrie 2019).

Pentru a analiza critica referitoare la condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv. Așadar, se constată că instanța de apel a reținut că vinovăția acestuia a fost stabilită cu caracter de certitudine în sensul că în data de 01.06.2020, a transportat cu autovehiculul marca x, cu numărul de înmatriculare x, trei persoane de origine afro-asiatică, care au trecut ilegal frontiera din Serbia în Romania, urmând să primească la destinație o sumă de bani pentru transport, conduită ce întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de "trafic de migranți" prevăzută de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (...) nu există niciun dubiu legat de faptul că a avut reprezentarea că este vorba de transportul unor migranți și că săvârșește o faptă ilicită. Astfel, relevant este locul de unde a preluat persoanele transportate (de pe marginea drumului, din vegetație), faptul că a ocolit porțiunea de drum unde știa că se efectuează controale de către poliția de frontieră și nu a oprit la semnalele luminoase și acustice ale autospecialei acesteia, fiind necesară urmărirea și blocarea în trafic.

Înalta Curte reamintește că instanța de casație nu are competența de a schimba situația de fapt reținută de către instanța de apel. Situația de fapt constatată de instanța de apel și redată mai sus, reține elementele de tipicitate din conținutul infracțiunii de trafic de migranți, incriminată de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a) C. pen., astfel încât criticile recurentului sunt nefondate.

Instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de curtea de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare. În opoziție cu limitele în care instanța are competența de a analiza criticile în calea de ataca a recursului în casație, recurentul a făcut trimitere la probatoriul administrat în dosar (declarațiile coinculpatului și ale cetățenilor străini cărora li s-au pretins banii), susținând că nu a avut cunoștință că acele persoane sunt migranți, nu a pretins nici o sumă de bani și nu a pretins niciun beneficiu material.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului pornesc de la contestarea situației de fapt, solicitându-se o reapreciere a probatoriului cu consecința reținerii unei alte baze factuale. Reținerea unei alte situații de fapt excede recursului în casație astfel încât, criticile recurentului vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea deciziei atacate cu dispozițiile legii. Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, al cărei scop este, așa cum s-a arătat și anterior, de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În continuare, se observă că recurentul a susținut că în mod greșit s-au aplicat dispozițiile legale privind starea de recidivă postcondamnatorie pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 176/24.03.2022 prin care s-a stabilit că prevederile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal sunt neconstituționale, instanța de apel reținând că fapta inculpatului de contrabandă își găsește corespondentul în fapta prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal, concluzionând astfel că nu operează dezincriminarea.

Înalta Curte amintește că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., caz de casare căruia pot fi circumscrise criticile referitoare la faptul că s-a reținut în mod greșit starea de recidivă postcondamnatorie, prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Se observă că prin sentința penală nr. 3752/26.11.2019 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 24.12.2019, inculpatul A. a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, cu suspendarea sub supraveghere a acesteia, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni. În plus, ulterior pronunțării acestei hotărâri, prin sentința penală nr. 1966/30.06.2022 a Judecătoriei Timișoara s-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului A. având ca obiect intervenirea unei legi penale noi, întrucât s-a apreciat ca fapta de deținere a unei cantități de 70.000 de țigarete își găsește corespondentul în norma generală de incriminare, constând în deținerea de bunuri în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut în mod corect starea de recidivă postcondamnatorie, infracțiunea de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a) C. pen., fiind comisă la data de 01.06.2020, în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 3752/26.11.2019 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 24.12.2019. Așadar, criticile recurentului inculpat A. privind aplicarea unei pedepse în afara limitelor legii în prezentul dosar în care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți în stare de recidivă postcondamnatorie, sunt nefondate.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 572/A din 15 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 572/A din 15 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 decembrie 2023.