ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 19.09.2024, sub nr. dosar x/2022, persoana condamnată A. , a solicitat, în temeiul art. 466 C. proc. pen., redeschiderea procesului penal cu privire la dosarul penal nr. x/2022 al Tribunalului Arad, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 281 din 07.06.2024, definitivă prin neexercitarea căii de atac.

În motivarea cererii, persoana condamnată a aratat, în esență, că prin rechizitoriul emis la data de 07.12.2022 de către Parchetul de lângă Tribunalul Arad s-a dispus trimiterea sa în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a) C. pen., înregistrat pe rolul Tribunalului Arad la data de 19.12.2022, sub nr. dosar x/2022

A susținut că, în faza urmăririi penale, toate actele din dosarul de urmărire penală nr. 490/P/2022 au fost efectuate în data de 19.09.2022, iar audierea sa a avut loc în lipsa unui avocat ales sau numit din oficiu, nefiindu-i asigurat dreptul la apărare și la asistență juridică și nefiind întrebat de organele de urmărire penală dacă, în cazul în care va fi găsit vinovat pentru săvârșirea faptei, este de acord cu prestarea unei munci neremunerate in folosul comunității.

Ulterior, prin încheierea penală nr. 222 din 29.06.2023 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul penal nr. x/2022, s-a constatat legalitatea sesizării instanței de judecată, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, fiind dispusă începerea judecății.

Prin sentința penală nr. 281 din 07.06.2024, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul penal nr. x/2022, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen.

Față de aceste împrejurări, persoana condamnată a arătat că judecata în primă instanță s-a desfășurat în lipsa acesteia, întrucât nu a participat la niciun termen de judecată pentru a-și exprima poziția procesuală, nu a fost audiată de către instanța de judecată pentru a-și exprima clar poziția față de prestarea muncii în folosul comunității și a altor măsuri și obligații de supraveghere care puteau fi impuse de către instanță și aduse la cunoștință persoanei condamnate dacă ar fi optat pentru judecata prin procedură simplificată, nu a luat personal la cunoștință despre condamnare și nici nu a declarat apel.

De asemenea, a subliniat că are și cetățenie turcă, fiind bulgar de etnie turcă, iar din iarna anului 2022 și până în prezent a locuit in Turcia, la domiciliul - resedinta din jud. Izmir, din cauza faptului că părinții lui locuiesc în Turcia, sunt bolnavi și au necesitat diferite spitalizări și îngrijiri, situație în care nu a intrat în posesia citațiilor emise pe adresa din Bulgaria și, prin urmare, nu a avut cunoștință despre desfășurarea procesului. În același sens, a mai adaugat și faptul că a fost citat, în afara țării, numai la adresa din Bulgaria și la adresa firmei din Germania pentru care a efectuat transporturi, iar aceste citații s-au întors de fiecare dată ca neconfirmate și neridicate.

Totodată, persoana condamnată a adus la cunoștința instanței și faptul că pe parcursul procesului penal nu a făcut nicio mențiune în sensul că ar solicita judecata în lipsă, nu și-a angajat un apărător ales și nu a desemnat niciun mandatar care să-i reprezinte interesele în fața instanței de judecată.

Ca atare, în data de 19.08.2024, când s-a prezentat la Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, autoritățile poliției de frontieră i-au adus la cunoștință că există pe numele său un mandat de arestare, fiind dat și în consemn la frontieră, situație în care s-a procedat la arestarea și predarea sa Penitenciarul Giurgiu, fiind înmatriculat cu nr. x/19.08.2024.

Față de situația de fapt expusă mai sus, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 466 – 469 C. proc. pen., persoana condamnată A. a solicitat anularea tuturor formelor de executare emise în baza hotărârii de condamnare, dispunerea judecării cauzei, redeschiderea procesului penal, în temeiul art. 6 din Convenția C.E.D.O. și cu trimitere la art. 7, 8, 13, 14 și art. 2 din protocolul 7 din Convenția C.E.D.O; suspendarea executării sentinței penale nr. 281 din 07.06.2024 a Tribunalului Arad și punerea sa de îndată în libertate.

Prin sentința penală nr. 494 din 16 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Arad, secția penală, a admis, în temeiul dispozițiilor art. 47 alin. (1) și (4) și art. 50 C. proc. pen. coroborat cu art. 38 alin. (2) C. proc. pen., excepția necompetenței materiale al Tribunalului Arad invocată din oficiu și în consecință, a declinat competența de soluționare a căii ordinare de atac a apelului formulată de către petentul A. împotriva sentinței penale nr. 281 din 07.06.2024, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, în favoarea Curții de Apel Timișoara spre competentă soluționare.

Tribunalul Arad a reținut că, prin minuta întâlnirii de practică neunitară aferentă trimestrului I al anului 2015, Curtea de Apel Timișoara a stabilit că instanța învestită cu o cerere de redeschidere a procesului penal, în condițiile prevăzute de art. 466 C. proc. pen., trebuie să o recalifice în apel, dacă este formulată în termen și anterior nu a fost exercitată o asemenea cale de atac.

În acest sens, Tribunalul Arad a emis o adresă către Penitenciarul Giurgiu unde era încarcerat numitul A. la data emiterii adresei, solicitând dovada comunicării mandatului de executare a pedepsei închisorii, precum și a hotărârii de condamnare.

Penitenciarul Giurgiu prin adresa nr. x/30.09.2024 a comunicat că, numitul A. a fost depus la data de 19.08.2024, fiind depistat în PTF Giurgiu Rutier, drept pentru care s-a emis procesul-verbal de încarcerare nr. x privind MEPI 374/14.08.2024, S.P. 281/07.06.2024, fără a trimite dovada comunicării hotărârii de condamnare .

De altfel, la solicitarea Penitenciarului Giurgiu, Tribunalul Arad a comunicat sentința penală nr. 281 din 07.07.2024, rămasă definitivă la data de 14.08.2024 prin neexercitarea căii de atac .

În aceste condiții, Tribunalul Arad a ajuns la concluzia că se impune recalificarea obiectului cauzei din "redeschiderea procesului penal" în "apel", fiind o cale ordinară de atac; petentul A. a fost de acord cu recalificarea obiectului cauzei în "apel", iar avocatul ales al inculpatului a lăsat la aprecierea instanței, având în vedere minuta întâlnirii de practică neunitară aferentă trimestrului I al anului 2015, prin care Curtea de Apel Timișoara a stabilit că instanța învestită cu o cerere de redeschidere a procesului penal, în condițiile prevăzute de art. 466 C. proc. pen., trebuie să o recalifice în apel, dacă este formulată în termen și anterior nu a fost exercitată o asemenea cale de atac.

Totodată, s-a avut în vedere o practică judiciară mai recentă, respectiv Hotărârea nr. 899/2024 din 28.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, prin care s-a reținut că, întrucât inculpatul se afla, la data formulării cererii de redeschidere a procesului penal în termenul de apel, judecătorul din primă instanță, în raport și cu motivele invocate în cerere care vizau neluarea la cunoștință a sentinței, trebuia să califice această cerere ca fiind o cerere de apel împotriva acelei sentinței și să dispună înaintarea ei la Curtea de Apel București spre competentă soluționare.

Prin decizia penală nr. 890/A din 8 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a constatat că, în cauză, condamnatul A. a formulat, în temeiul art. 466 C. proc. pen., cerere de redeschidere a procesului penal.

În temeiul art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 467 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul A. cu privire la dosarul nr. x/2022 în favoarea Tribunalului Arad.

În temeiul art. 51 C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În acest sens, analizând demersul condamnatului A., Curtea de Apel Timișoara a constatat greșita recalificare a cererii acestuia, pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 281 din 07.06.2024 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, în temeiul dispozițiilor art. 263 alin. (1) raportat la alin. (2) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți în formă calificată.

În temeiul dispozițiilor art. 263 alin. (2) teza finală C. pen. raportat la art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 66 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen., inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă accesorie.

În data de 19.09.2024, persoana condamnată A. a depus cererea înregistrată sub nr. x/2024 la Tribunalul Arad, prin care a solicitat, în temeiul art. 466 C. proc. pen., redeschiderea procesului penal cu privire la dosarul penal nr. x/2022 al Tribunalului Arad.

C. proc. pen. adoptat prin Legea nr. 135/2010 nu reglementează instituția recalificării unei cereri sau căi de atac. Prin urmare, Curtea de Apel se va raporta la dispozițiile existente în Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., act normativ care potrivit art. 2 alin. (2) este incident și în materie penală, în cazul unei lipse de reglementare. Astfel, s-a constatat că dispozițiile art. 152 din C. proc. civ. permit instanței de judecată calificarea căii de atac în condițiile în care se poate reține o eroare în denumirea cererii, iar art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. permit recalificarea căii de atac în ipoteza în care în hotărâre există o mențiune inexactă cu privire la calea de atac. În concluzie, în ipoteza în care din cuprinsul cererii nu există niciun element care să conducă la concluzia unei erori sau că alta a fost voința părții, instanța nu poate modifica opțiunea acesteia.

În cauză, condamnatul A. a formulat o cerere de redeschidere a procesului, beneficiind de asistența calificată a unui avocat și a indicat dispozițiile art. 466 alin. (2) C. proc. pen.. Din cerere nu rezultă că partea s-a aflat în vreo eroare, iar demersul său este fără niciun echivoc în sensul procedurii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate. Astfel, în motivarea cererii se precizează că judecata în primă instanță s-a desfășurat în lipsa acestuia întrucât nu a participat la nici un termen de judecată pentru a-și exprima poziția procesuală, nu a fost audiat de către instanța de judecată pentru a-și exprima clar poziția față de prestarea muncii în folosul comunității și a altor măsuri și obligații de supraveghere care puteau fi impuse de către instanță și aduse la cunoștință persoanei condamnate dacă ar fi optat pentru judecata prin procedură simplificată.

Prin urmare, instanța de apel a constatat greșită dispoziția Tribunalului Arad de recalificare a cererii de redeschidere a procesului ce a fost înregistrată sub nr. x/2024, în cerere de apel împotriva sentinței penale nr. 281/07.06.2024 pronunțată de aceeași instanță.

Totodată, Curtea de Apel a observat că între cele două căi de atac: apelul – reglementat de art. 408 și urm. C. proc. pen. și redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate – reglementată de art. 466 și urm. C. proc. pen., există diferențe nu doar de condiții de admisibilitate, ci și de termene de declarare, de competență materială și procedură de sesizare a instanței.

Astfel, dispozițiile art. 466 alin. (2) C. proc. pen., referindu-se la posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa, stipulează că se consideră "judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial de aceasta, respectiv deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța."

În interpretarea textului de lege menționat, trebuie pornit de la scopul reglementarii procedurii redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, și anume garantarea dreptului persoanei la un proces echitabil, cu respectarea, în principal, a dreptului său la apărare.

Apelul, reglementat de dispozițiile art. 408 și urm. C. proc. pen. este o cale ordinară de atac prin care instanța ierarhic superioară reexaminează cauza sub toate aspectele de drept și de fapt, efectuând un examen de legalitate și temeinicie a hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de fond, cale de atac ce poate fi formulată în termen de 10 zile de la comunicarea legală a hotărârii judecătorești.

Calificarea/recalificarea unei căi de atac nu poate fi efectuată după cum se apreciază de către instanța de judecată că partea ar avea mai multe șanse de a obține un rezultat favorabil, ci este obligatoriu să se aibă în vedere demersul procesual declanșat de aceasta.

Curtea de Apel a apreciat că odată sesizată instanța cu o cale de atac, în cunoștință de cauză a prevederilor legale, nu mai este posibilă o modificare a procedurii și obiectului cererii. Mai mult, în materia căilor de atac funcționează principiul disponibilității, instanța neputând aduce modificări voinței exprimată de parte în mod clar și fără echivoc, recalificarea de către instanța de fond a cererii de redeschidere a procesului penal în apel privându-l de un grad de jurisdicție.

Referitor la poziția procesuală avută de condamnat în fața Tribunalului Arad, s-a constatat că acesta este cetățean străin și și-a angajat un avocat, care a redactat cererea sa și l-a asistat în fața instanțelor de judecată. Este evident că persoana în cauză nu deține cunoștințe juridice, astfel că odată ce tribunalul a pus în discuție calificarea cererii într-un anumit mod, a fost de acord cu instanța de judecată; însă avocatul său ales a menționat că lasă la aprecierea judecătorului acest aspect. Or, voința părții exprimată în scris, în mod neechivoc, a fost cea a unei cereri de redeschidere a procesului, iar recalificarea nu a fost solicitată de aceasta.

În fața instanței de apel, avocatul ales al condamnatului a arătat că a înțeles să formuleze cerere de redeschidere a procesului întrucât are cunoștință de termenul de 10 zile în care se putea declara apel și risca o respingerea a acestuia ca tardiv formulată în cazul în care nu se admitea o repunere în termen.

În plus, Curtea de Apel a apreciat că nu poate fi avută în vedere practica judiciară indicată de tribunal întrucât, în situații similare, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența în raport cu voința exprimată de persoana condamnată. (încheierea nr. 369/20.06.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, încheierea nr. 293/13.08.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, încheierea penală nr. 1034/21.11.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016).

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Timișoara, reținând următoarele:

Prin sentința penală nr. 281 din 07.06.2024, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, în temeiul dispozițiilor art. 263 alin. (1) raportat la alin. (2) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți în formă calificată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, inculpatul A. nu a declarat apel, astfel că sentința de condamnare a fost considerată definitivă la data expirării termenului de apel, conform art. 551 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Conform datelor din dosarul cauzei, în baza sentinței menționate, definitivă prin neapelare, a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 374 din 14.08.2024 de către Tribunalul Arad, acesta fiind pus în executare la momentul în care condamnatul A., s-a prezentat la Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, în data de 19.08.2024, când autoritățile poliției de frontieră i-au adus la cunoștință că există un mandat de arestare pe numele său, fiind dat și în consemn la frontieră, situație în care s-a procedat la arestarea și predarea sa Penitenciarului Giurgiu, fiind înmatriculat cu nr. x din 19.08.2024.

La data de 19.09.2024, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, persoana condamnată A. a solicitat, redeschiderea procesului penal cu privire la dosarul penal nr. x/2022 al Tribunalului Arad, în temeiul art. 466 C. proc. pen., în care s-a pronunțat sentința penală nr. 281 din 07.06.2024, invocând că judecata în primă instanță s-a desfășurat în lipsa sa, întrucât nu a participat la nici un termen de judecată pentru a-și exprima poziția procesuală, nu a fost audiat de către instanța de judecată pentru a-și exprima clar poziția față de prestarea muncii în folosul comunității și a altor măsuri și obligații de supraveghere care puteau fi impuse de către instanță și aduse la cunoștință persoanei condamnate dacă ar fi optat pentru judecata prin procedură simplificată, nu a luat personal la cunoștință despre condamnare și nici nu a declarat apel.

A arătat că a fost citat, în afara țării, numai la adresa din Bulgaria și la adresa firmei din Germania pentru care a efectuat transporturi, iar aceste citații s-au întors de fiecare dată ca neconfirmate și neridicate.

Totodată, a adus la cunoștința instanței și că, pe parcursul procesului penal, nu a făcut nicio mențiune în sensul că ar solicita judecata în lipsă, nu și-a angajat un apărător ales și nu a desemnat niciun mandatar care să-i reprezinte interesele în fața instanței de judecată.

Examinând actele dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Arad, având în vedere susținerile persoanei condamnate, în raport cu dispozițiile legale care reglementează calea de atac a apelului, Înalta Curte constată că, în mod corect, Tribunalul Arad a recalificat obiectului cauzei în "apel".

Apelul - reglementat de art. 408 și urm. C. proc. pen. – reprezintă singura cale ordinară de atac care devoluează fondul cauzei, în timp ce redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate – reglementată de art. 466 și urm. C. proc. pen. - reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, din natura juridică diferită decurgând atât reglementarea unei competențe materiale și a unei proceduri de judecare diferite, cât și condiții de admisibilitate și termene de declarare diferite.

Astfel, potrivit art. 410 alin. (1) C. proc. pen. termenul de declarare a apelului, pentru procuror, persoana vătămată și părți este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la data comunicării hotărârii, în cazurile prevăzute la art. 406 alin. (1), sau, după caz, de la data comunicării copiei minutei, în celelalte cazuri".

Conform art. 264 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 259 alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen., copia hotărârii se comunică inculpatului la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucrează; dacă inculpatul a indicat, printr-o declarație în cursul procesului penal, un alt loc pentru comunicarea actelor de procedură, atunci comunicarea hotărârii se face la locul indicat.

În speță, din actele dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Arad reiese că inculpatul A. a fost citat la adresele cunoscute în cauză, respectiv la adresa de domiciliu din Bulgaria, str. x localitatea Shumen și la o adresă din Germania, aparținând unei firme pentru care a efectuat transporturi conform precizărilor sale, însă aceste citații au fost restituite la dosar, de fiecare dată, ca neconfirmate și neridicate, motiv pentru care a fost citat și prin afișare la ușa instanței. O situație identică se regăsește și în cazul comunicării hotărârii pronunțate în cauză față de inculpat, comunicările la cele două adrese menționate fiind restituite la dosar, neconfirmate și având atașate plicurile conținând sentința penală nr. 281 din 07.06.2024, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022.

Conform celor precizate de persoana condamnată, prin cererea de redeschidere a procesului penal, acesta are și cetățenie turcă, fiind bulgar de etnie turcă, iar din iarna anului 2022 și până în momentul arestării și încarcerării a locuit în Turcia, la domiciliul - resedinta din jud. Izmir, din cauza faptului că părinții lui locuiesc în Turcia, sunt bolnavi și au necesitat diferite spitalizări și îngrijiri, situație în care nu a intrat în posesia citațiilor emise pe adresa din Bulgaria și, prin urmare, nu a avut cunoștință despre desfășurarea procesului.

Acestea fiind datele speței, se conturează concluzia că inculpatul A. nu a avut cunoștință de hotărârea penală de condamnare pronunțată împotriva sa de către prima instanță de judecată, consecința fiind neexercitarea căii de atac a apelului

În acest context, Înalta Curte constată că sentința penală nr. 281 din 07.06.2024, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022 nu a fost comunicată inculpatului A. cu respectarea dispozițiilor legale privind comunicarea hotărârii, situație în care termenul de declarare a apelului nu a început să curgă față de inculpat.

Totodată, Înalta Curte constată că, deși cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 alin. (1) C. proc. pen. (care reglementează posibilitatea persoanei condamnate definitiv care a fost judecată în lipsă de a solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa), având în vedere motivele invocate de inculpat, circumscrise nu doar consecințelor neparticipării sale la niciun termen de judecată, ca urmare a nelegalității procedurii de citare a sa, dar și împrejurării că, neavând cunoștință de condamnare, nu a declarat apel, persoana condamnată urmărește, în concret, un examen de legalitate și temeinicie a hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de fond, examen ce este atributul instanței ierarhic superioare, care, în calea de atac ordinară a apelului, reexaminează cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Ca atare, Înalta Curte reține că cererea formulată de inculpat, prin apărător ales, la data de 19.09.2024, are natura juridică a unei cereri de "apel", competența de soluționare aparținând instanței ierarhic superioară Tribunalului Arad.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă a soluționa cauza privind pe persoana condamnată A. este Curtea de Apel Timișoara, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, în cuantum de 360 de RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe persoana condamnată A. în favoarea Curții de Apel Timișoara, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, în cuantum de 360 de RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2024.