ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

13.08.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorii Arad, la data de 09.03.2020, sub nr. x/2020, condamnata A. a solicitat, în temeiul art. 466 C. proc. pen., redeschiderea procesului penal în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Arad și, în condițiile art. 469 alin. (7) C. proc. pen., desființarea sentinței penale definitive nr. 989 din 23.05.2017, pronunțată în cauză, anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza acesteia și revocarea unui eventual mandat european de arestare emis în cauză, urmată de rejudecarea cauzei.

În argumentarea cererii, condamnata a arătat, în esență, că, în condițiile în care, fiind născută în Franța, a locuit cea mai mare parte a vieții în această țară, din anul 2011 a revenit doar ocazional în țară, ultima dată, în anul 2016. La data de 06.03.2020, a aflat, întâmplător, că prin Sentința penală nr. 989 din 23.05.2017, pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare, a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare cu executare.

Aceasta în condițiile în care nu a avut cunoștință despre existența vreunui dosar penal declanșat împotriva sa sau despre faptul că a fost trimisă în judecată pentru vreo infracțiune, nefiind încunoștințată de către organele de anchetă sau de instanța de judecată în vreun fel, nesemnând nici o citație și nefiind înștiințată pe vreo altă cale despre procesul penal aflat pe rolul instanței arădene.

În vederea soluționării cauzei, s-a procedat la atașarea dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Arad.

Prin Sentința penală nr. 541 din 24.03.2020, Judecătoria Arad a recalificat cererea condamnatei A. de redeschidere a procesului penal în cazul judecății în lipsă, formulată în temeiul art. 466 C. proc. pen., în apel împotriva Sentinței penale nr. 989 din 23.05.2017, pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. x/2016, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de Apel Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Arad a reținut, în esență, că din interpretarea dispozițiilor art. 466 C. proc. pen. rezultă că, indiferent dacă persoana condamnată nu a fost citată la proces și nu a avut cunoștință despre acesta ori a avut cunoștință de proces, dar a lipsit în mod justificat, legea impune ca, după comunicarea oficială a sentinței, persoana condamnată în lipsă să declare apel împotriva acesteia. Altfel spus, legea procesual penală acordă prevalență exercitării căii ordinare de atac a apelului, cererea de rejudecare a cauzei, care are caracter subsidiar, neputând fi admisă, în principiu, în cazul în care după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, persoana condamnată nu a declarat apel împotriva acesteia.

Raportat la aceste considerații teoretice, reținând, pe de o parte, că după ce a luat cunoștință de hotărârea de condamnare la data de 06.03.2020, A. a formulat cerere de redeschidere a procesului penal în care a fost pronunțată aceasta, la data de 09.03.2020, și că din actele dosarului rezultă că hotărârea a fost comunicată la aceeași adresă la care a și fost citată condamnata, care susține însă că nu mai locuiește de mulți ani de zile la respectiva adresă, deci nelegala sa citare (implicit, nelegala comunicare a hotărârii), iar pe de altă parte, că instanța nu este ținută de calificarea juridică dată cererii de către condamnată, Judecătoria Arad, în considerarea principiului prevalenței căii ordinare de atac, a procedat la recalificarea ca apel a demersului judiciar al părții, procedând conform dispozitivului redat anterior.

Ca efect al acestei hotărâri, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, la data de 21.04.2020, sub nr. x/2020.

Prin Decizia penală nr. 678/A din 14.07.2020, în baza art. 50 C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Totodată, constatând intervenit conflict negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Dispozițiile art. 466 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., potrivit cărora nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul, au fost edictate de legiuitor pentru a împiedica condamnatul să aleagă între cererea de redeschidere a procesului penal și apel, acesta fiind obligat, de fiecare dată, să alegă calea de atac a apelului, dacă are o asemenea posibilitate.

Pentru aceasta, hotărârea trebuie însă comunicată condamnatului potrivit legii, adică potrivit art. 407 C. proc. pen., pentru ca partea să ia cunoștință de aceasta și să formuleze apel împotriva ei.

În speță însă, hotărârea de condamnare a fost afișată la ușa instanței, în condițiile în care, pe tot parcursul procesului penal, condamnata a fost citată în aceeași manieră, din actele dosarului rezultând că aceasta era plecată în străinătate.

În acest context, procedând la recalificarea cererii condamnatei ca apel, Judecătoria Arad a interpretat eronat dispozițiile art. 466 alin. (2) C. proc. pen., neoferind condamnatei posibilitatea de a fi judecată, în prezența sa, în primă instanță, și de a opta pentru procedura simplificată a recunoașterii vinovăției prev. de art. 375 C. proc. pen., procedură inadmisibilă în calea de atac a apelului.

Or, dacă legiuitorul ar fi dorit să adauge, ca și condiție pentru rejudecarea unei persoane care a fost judecată în lipsă, obligația ca aceasta să declare mai întâi apel împotriva hotărârii de condamnare, ar fi prevăzut în mod expres acest lucru. Legiuitorul nu a procedat însă așa și nici nu o putea face, pentru că altfel ar fi anulat orice posibilitate de redeschidere a procesului pentru o persoană judecată în lipsă.

Oricum, acceptând interpretarea Judecătoriei Arad în sensul că în cauză nu ar fi îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de redeschidere a procesului penal, această instanță trebuia să se pronunțe asupra acestei chestiuni prin prisma dispozițiilor art. 466 alin. (2) C. proc. pen., care reglementează exigențele de admisibilitate a cererii, iar nu condițiile de declinare a acesteia în urma unei recalificări a demersului procesual al condamnatului.

În fine, Curtea de Apel Timișoara a notat că niciun text de lege din C. proc. pen. nu permitea Judecătoriei Arad să recalifice cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnata A. și, în pofida opoziției apărătorului ales al părții, să o trimită spre soluționare Curții de Apel Timișoara.

****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 06.08.2020, formând obiectul dosarului nr. x/2020, cu termen de judecată la data de 13 august 2020.

Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Prezentul incident procedural este determinat de dezacordul dintre Judecătoria Arad și Curtea de Apel Timișoara cu privire la calificarea obiectului cererii formulate de condamnata A., chestiune a cărei clarificare prealabilă condiționează și determinarea competenței de soluționare a acesteia pe calea regulatorului de competență.

În acest context, Înalta Curte constată că, prin cererea adresată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, la data de 09.03.2020, condamnata A., prin apărător ales, a solicitat, în temeiul art. 466 C. proc. pen., redeschiderea procesului penal în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Arad și, în condițiile art. 469 alin. (7) C. proc. pen., desființarea sentinței penale definitive nr. 989 din 23.05.2017 pronunțată în cauză, anularea mandatului de executare a pedepsei și revocarea unui eventual mandat european de arestare, emise în baza acesteia, urmată de rejudecarea cauzei, invocând ca argument în acest sens faptul că întregul proces penal (urmărire penală și judecată) s-a desfășurat în lipsa sa, în condițiile în care nu a fost în vreun fel încunoștințată despre derularea acestuia.

Mai constată că, raportat la argumentele de fapt și temeiul de drept invocat în susținerea acestui demers judiciar întreprins prin apărător ales, dar și la finalitatea urmărită prin demararea lui, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii - rejudecarea cauzei în primă instanță, în prezența condamnatei, și pronunțarea unei soluții după audierea ei - manifestarea de voință a condamnatei A. tinde, cel puțin aparent, la urmarea procedurii redeschiderii procesului penal prev. de art. 466 C. proc. pen.

Această constatare este confirmată de apărătorul ales al condamnatei, care a și formulat cererea și care, în mod constant, atât în fața Judecătoriei Arad, cât și în fața Curții de Apel Timișoara, a susținut că demersul judiciar al părții constituie o cerere de redeschidere a procesului penal.

În acest context, luând act și de poziția exprimată de apărătorul ales al condamnatei în sensul că obiectul solicitării formulate îl constituie o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 466 C. proc. pen. - conduită procesuală care se încadrează în exercițiul normal al principiului disponibilității, aplicabil, în anumite cazuri, și în materie penală - Înalta Curte constată că stabilirea competenței de soluționare a cauzei pendinte este circumscrisă exclusiv acestui temei de drept.

Ca urmare, constatând că, potrivit art. 467 alin. (1) C. proc. pen., competența de soluționare a cererii de redeschidere a procesului penal revine instanței care a judecat cauza în primă instanță, care, în speță, este Judecătoria Arad, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) Cod procedură, va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnata A. în favoarea instanței anterior menționate, căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.