ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 169/PI din data de 11 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 469 alin. (4) din C. proc. pen., s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul A., cu privire la dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 36/2021, definitivă prin neapelare la data de 05.03.2021.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, prin cererea înregistrată la data de 05.07.2021, persoana condamnată A. a solicitat redeschiderea procesului penal cu privire la dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 36/2021, definitivă prin neapelare la data de 05.03.2021.

În motivarea cererii, condamnatul a arătat că a fost judecat în lipsă de către Curtea de Apel Timișoara, în dosarul penal nr. x/2021

Analizând cererea petentului, Curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 36/PI pronunțată la data de 17.02.2021, de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind cererea de recunoaștere a hotărârilor judecătorești străine vizând persoana condamnată A., formulată de autoritățile judiciare din Italia.

S-a dispus recunoașterea hotărârii penale nr. 1444 din data de 18.11.2013 pronunțată de Tribunalul din Novara, definitivă la data de 14.06.2016, confirmată prin decizia Curții de Apel din Torino nr. 1999 din 30.03.2016, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 110, art. 624 alin. (1) nr. 2 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin dispozițiile art. 228 alin. (1) art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

S-a dispus recunoașterea hotărârii penale nr. 2692 din data de 26.10.2016 pronunțată de Tribunalul din Udine, definitivă la data de 08.09.2018, desființată parțial prin decizia nr. 645/2018 din data de 09.05.2018 a Curții de Apel din Trieste-Divizia Întâi Penală, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 4 din Legea nr. 110/1975, art. 624, art. 61 nr. 5, art. 625 NN 2-5-7 2 din C. pen. Italian, fapte incriminate de legea penală română prin dispozițiile art. 228 alin. (1) art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare, pedeapsă rezultată în urma contopirii pedepselor aplicate prin cele două hotărâri judecătorești de condamnare, conform deciziei de executare a pedepselor concurente nr. 675/2018 emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Udine la data de 25.02.2020.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată persoanei condamnate, perioada deja executată din data de 29.04.2020 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Analizând cererea de redeschidere a procesului penal, Curtea a notat că, potrivit art. 466 din C. proc. pen., obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.

S-a reținut că, prin sentința penală nr. 36/2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, nu s-a dispus o soluție de condamnare, ca astfel să se pună problema admisibilității unei cereri de redeschidere a procesului penal, ci prin această sentință s-a dispus recunoașterea unor hotărâri străine de condamnare și executarea pedepsei în România, iar art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede că, în situația în care persoana condamnată este deținută în străinătate, instanța judecă cererea de recunoaștere a hotărârii străine de condamnare, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate.

În opinia Curții, împrejurarea dacă persoana condamnată a fost judecată în lipsă, privește doar procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea de condamnare, iar aceasta a fost analizată de instanța română în procedura recunoașterii hotărârilor de condamnare străine, în raport de dispozițiile art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, s-a reținut că, în procedura de recunoaștere a hotărârilor străine de condamnare, statul emitent a informat Curtea că persoana condamnată deși nu a fost prezentă personal la proces, i s-a înmânat personal decizia, respectiv și-a ales domiciliul procesual ales la apărătorul din oficiu în cel de-al doilea proces, și nu a solicitat ulterior rejudecarea cauzei, deși a fost informat cu privire la acest drept, conform certificatului emis de autoritățile judiciare din Italia.

Față de cele de mai sus, Curtea a reținut că sentința penală prin care s-a recunoscut o hotărâre judecătorească străină de condamnare nu poate face obiectul cererii de redeschidere a procesului penal.

Împotriva sentinței penale nr. 169/PI din data de 11 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a formulat apel persoana condamnată A. care a solicitat desființarea hotărârii atacate și admiterea cererii de redeschidere a procesului penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 10, cu prim termen de judecată la 28 septembrie 2021.

Examinând apelul formulat de condamnatul A., prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Conform art. 466 alin. (1) din C. proc. pen. "persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa."

Totodată, se reține că, prin Decizia nr. 22/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că "obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanță sau în calea ordinară de atac este consecința rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestației în anulare ori revizuirii".

În considerentele deciziei menționate s-a reținut, în esență, că, raportat la modalitatea de reglementare a procedurii de redeschidere a procesului penal și la scopul în care a fost legiferată, respectiv garantarea dreptului la un proces echitabil, aceasta nu poate să vizeze decât hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta, pe această cale, nu atât soluția definitivă pronunțată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfășurare a judecății în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialității, nemijlocirii, reguli de bază ale judecății.

Rațiunea redeschiderii procesului penal constă în asigurarea eficacității dreptului persoanei acuzate de a participa la propriul proces penal, decurgând din obiectul și scopul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, în discuție fiind vorba despre un element esențial al contradictorialității procedurii, ca o componentă inerentă noțiunii de proces echitabil.

Potrivit C. proc. pen., printre condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri se numără: judecarea în lipsă a inculpatului, în sensul că nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta și a lipsit în mod justificat și nu a putut încunoștința instanța.

Analizând actele și lucrările cauzei, se constată că persoana condamnată A. a invocat faptul că a fost judecat în lipsă, în dosarul penal nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara, însă această împrejurare în sine nu este suficientă pentru admiterea cererii, fiind necesar, potrivit art. 466 alin. (2) din C. proc. pen., ca judecata în lipsă să fi avut loc din cauză că persoana condamnată nu a fost citată la proces și nu a avut cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.

Înalta Curte constată că obiectul cauzei nr. 109/59/2021 a Curții de Apel Timișoara, în care persoana condamnată pretinde că nu a fost citat, l-a constituit sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind cererea de recunoaștere a hotărârilor judecătorești străine vizând persoana condamnată A., formulată de autoritățile judiciare din Italia.

Cauza nr. 109/59/2021, aflată pe rolul Curții de Apel Timișoara, a fost soluționată prin sentința penală nr. 36/PI pronunțată la data de 17.02.2021, de aceeași instanță, prin care, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind cererea de recunoaștere a hotărârilor judecătorești străine vizând persoana condamnată A., formulată de autoritățile judiciare din Italia.

S-a dispus recunoașterea hotărârii penale nr. 1444 din data de 18.11.2013 pronunțată de Tribunalul din Novara, definitivă la data de 14.06.2016, confirmată prin decizia Curții de Apel din Torino nr. 1999 din 30.03.2016, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 110, art. 624 alin. (1) nr. 2 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin dispozițiile art. 228 alin. (1) art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

S-a dispus recunoașterea hotărârii penale nr. 2692 din data de 26.10.2016 pronunțată de Tribunalul din Udine, definitivă la data de 08.09.2018, desființată parțial prin decizia nr. 645/2018 din data de 09.05.2018 a Curții de Apel din Trieste-Divizia Întâi Penală, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 4 din Legea nr. 110/1975, art. 624, art. 61 nr. 5, art. 625 NN 2-5-7 2 din C. pen. Italian, fapte incriminate de legea penală română prin dispozițiile art. 228 alin. (1) art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare, pedeapsă rezultată în urma contopirii pedepselor aplicate prin cele două hotărâri judecătorești de condamnare, conform deciziei de executare a pedepselor concurente nr. 675/2018 emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Udine la data de 25.02.2020.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată persoanei condamnate, perioada deja executată din data de 29.04.2020 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În raport de obiectul cauzei în cadrul căreia persoana condamnată reclamă necitarea, Înalta Curte constată că procedura parcursă a presupus respectarea dispozițiilor art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform cărora instanța judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate.

Așadar, necitarea persoanei condamnate în cadrul procedurii de recunoaștere a hotărârii de condamnare pronunțată în alt stat membru al Uniunii Europene este impusă prin dispozițiile anterior menționate și, prin urmare, această critică nu poate forma obiectul unei cereri de redeschidere a procesului penal conform art. 466 din C. proc. pen., persoana condamnată A. neputând fi considerată judecată în lipsă în sensul acestor dispoziții legale.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că cererea de redeschidere a procesului penal poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, pentru că numai aceste hotărâri sunt susceptibile de a face obiectul unei astfel de cereri.

Or, față de obiectul cauzei nr. 109/59/2021 a Curții de Apel Timișoara, respectiv de recunoaștere a hotărârilor judecătorești străine vizând persoana condamnată A., formulată de autoritățile judiciare din Italia, procedura redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate nu este aplicabilă în speță.

Pentru argumentele anterior reținute, constatând legală și temeinică hotărârea apelată, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca, nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 169/PI din data de 11 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 169/PI din data de 11 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 627 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.