ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 498/2019

Asupra cauzei penale,

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 237/PI din data de 13 august 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A., deținut în Penitenciarul Arad.

În acest sens, a reținut că prin Sentința penală nr. 107/A din 1 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2019, astfel cum a rămas definitivă prin decizia nr. 137/A din 16 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind cererea de recunoaștere a hotărârilor judecătorești străine vizând persoana condamnată A., formulată de autoritățile judiciare din Italia.

În temeiul art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea Hotărârii penale nr. 2340/15 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția IV Penală la data de 13 aprilie 2016 și rămasă definitivă la data de 31 mai 2016, prin care inculpatul A., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de participare la o asociație criminală prevăzută de art. 416 alin. (2) din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 367 din C. pen.

În temeiul art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea Hotărârii penale nr. 607/2012 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția I Penală la data de 13 februarie 2012 și rămasă definitivă la data de 29 septembrie 2016, prin care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 11 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată și participare la o asociație criminală prevăzute de art. 110, 624 și 625 alin. (2) și (5), art. 81, 61 alin. (2), (11)0 și 648, art. 56, 110, 624 și 625 alin. (2), art. 81, 61 alin. (2), (11)0 și 648, art. 110, 624 și 625 alin. (2) din C. pen. italian, fapte incriminate de legea penală română prin art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 5 ani, 9 luni și 23 de zile aplicate condamnatului A. prin Măsura de execuție pedepse concurente nr. 675/2016 SIEP emisă la data de 07 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii din Torino.

În temeiul art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 5 ani, 9 luni și 23 zile închisoare aplicată persoanei condamnate, următoarele perioade deja executate: 25 ianuarie 2005 - 24 iulie 2005, 7 ianuarie 2015 - 10 iulie 2015 și 13 ianuarie 2019 - 26 februarie 2019.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pentru a pronunța această sentință penală, instanța a constatat următoarele:

Prin Sesizarea nr. 890/II/5/2019 din data de 26 februarie 2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2019 la data de 26 februarie 2019, s-a solicitat admiterea cererii autorităților judiciare din Republica Italia privind recunoașterea Sentințelor penale nr. 2340/15 a Curții de Apel Torino, secția IV Penală, pronunțată la data de 13 aprilie 2016, definitivă la data de 31 mai 2016 și nr. 607/12 a Curții de Apel Torino, secția I Penală, pronunțată la data de 13 februarie 2012, definitivă la data de 29 septembrie 2016 și executarea în România a pedepsei rezultante de 5 ani, 9 luni și 23 de zile de închisoare, aplicată prin măsura de execuție de pedepse concurente împotriva unui condamnat în stare de libertate și ordin de execuție nr. 675/2016 SIEP, emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii Torino, numitului A., aflat pe teritoriul României.

Prin Adresa nr. x din 21 februarie 2019, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 25 februarie 2019, Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției, în baza art. 10 alin. (1) și art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, a înaintat adresa nr. MA 146-2017/FM-MAR a Ministerului Justiției din Republica Italia, din data de 31 ianuarie 2019, împreună cu certificatele emise de autoritățile judiciare italiene la data de 14 ianuarie 2019 (2 certificate), în baza art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană; sentințele de condamnare la care fac referire cele 2 certificate; notificarea persoanei condamnate (în limba statului solicitant); măsura de execuție de pedepse concurente împotriva unui condamnat în stare de libertate și ordin de execuție nr. 675/2016 SIEP, emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii Torino; corespondența emisă de autoritățile italiene la data de 11 februarie 2019, respectiv Adresa nr. x a Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino.

Instanța română care a recunoscut hotărârile a reținut că potrivit certificatului emis de autoritățile italiene cu privire la Sentința penală nr. 2340/15 a Curții de Apel din Torino, secția IV Penală, pronunțată la data de 13 aprilie 2016, definitivă la data de 31 mai 2016, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de participare la o organizație criminală (1 faptă), conform C. pen. italian.

De asemenea, a reținut că potrivit certificatului emis de autoritățile italiene cu privire la sentința penală nr. 607/2012 a Curții de Apel din Torino, secția I Penală, pronunțată la data de 13 februarie 2012, definitivă la data de 29 septembrie 2016, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 11 luni închisoare, pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat și participare la un grup infracțional organizat (5 fapte), conform C. pen. italian.

Din cuprinsul celor două certificate și a măsurii de execuție a pedepselor concurente nr. 675/2016 SIEP (specificată și în cuprinsul certificatelor), emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii Torino, s-a constatat că numitul A. urmează să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani, 9 luni și 23 de zile de închisoare. Totodată, prin adresa nr. x a Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino, din data de 11 februarie 2019, autoritățile judiciare italiene au comunicat că ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 675/2016 SIEP, emisă la data de 7 decembrie 2016, cuprinde și alte condamnări a căror recunoaștere nu a fost solicitată, întrucât acestea nu mai trebuie executate în urma aplicării amnistiei prevăzute în Republica Italia de Legea nr. 241/2006, precum și faptul că, în ambele certificate, la lit. i), au fost indicate pedepsele aplicate, fie în ce privește sentința la care se face referire, fie pedeapsa rezultantă din cumulul condamnărilor pentru fiecare sentință în parte, fiind specificate și perioadele deja executate.

Astfel, conform ordonanței de executare a pedepselor concurente nr. 675/2016 SIEP, emisă la data de 7 decembrie 2016, precum și a celor două certificate, din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2340/15 a Curții de Apel din Torino, secția IV Penală, pronunțată la data de 13 aprilie 2016, definitivă la data de 31 mai 2016, persoana condamnată nu a executat nicio zi de detenție, iar din pedeapsa de 5 ani și 11 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 607/2012 a Curții de Apel din Torino, secția I penală, pronunțată la data de 13 februarie 2012, definitivă la data de 29 septembrie 2016, acesteia i-au fost deja deduse o perioadă de 1 an și 4 zile de închisoare (constituită din diverse perioade de executare a pedepsei), precum și o perioadă de 1 an, 1 lună și 4 zile de închisoare, pentru amnistie, urmând ca aceasta să mai execute o pedeapsă cumulată de 5 ani, 9 luni și 23 de zile de închisoare.

Curtea a observat că prin contestația la executare deduse judecății, persoana condamnată a solicitat deducerea din pedeapsa cumulată de 5 ani, 9 luni și 23 de zile, a 963 de zile pe care susține că le-a executat în Italia. Solicitarea condamnatului s-a bazat pe Adresa Ministerului Justiției nr. 10058 din 21 februarie 2019 adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care a fost transmisă documentația necesară recunoașterii hotărârilor penale străine, în care se menționa că din informațiile Ministerului Justiției, persoana condamnată ar fi executat 963 de zile de închisoare, până la data de 4 iulie 2016.

Cu toate acestea, din analiza celor două certificate susmenționate emise că către autoritățile italiene în baza art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, Curtea a observat că din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2340/15 a Curții de Apel din Torino, secția IV penală, pronunțată la data de 13 aprilie 2016, definitivă la data de 31 mai 2016, persoana condamnată nu a executat nicio zi de detenție, iar din pedeapsa de 5 ani și 11 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 607/2012 a Curții de Apel din Torino, secția I penală, pronunțată la data de 13 februarie 2012, definitivă la data de 29 septembrie 2016, acesteia i-au fost deja deduse o perioadă de 1 an și 4 zile de închisoare (369 de zile prin însumarea perioadelor de executare a pedepsei între 25 ianuarie 2005 - 24 iulie 2005, 7 ianuarie 2015 - 10 aprilie 2015), precum și o perioadă de 1 an, 1 lună și 3 zile de închisoare, pentru amnistie .

S-a menționat că, din cuprinsul certificatelor emise de autoritățile judiciare italiene în vederea recunoașterii hotărârilor de condamnare, nu rezultă că ar trebui dedusă o perioadă de 963 de zile din pedeapsă, ci din cuprinsul certificatului emis de autoritățile italiene cu privire la Sentința penală nr. 607/2012 a Curții de Apel din Torino, secția I Penală, pronunțată la data de 13 februarie 2012, definitivă la data de 29 septembrie 2016, rezultă că i s-a dedus 369 de zile executate din pedeapsă, precum și o perioadă de 1 an, 1 lună și 3 zile de închisoare, pentru amnistie .

Mai mult, cele două pedepse indicate mai sus, respectiv 2 ani închisoare și 5 ani și 11 luni închisoare, au fost cumulate, conform Măsurii de execuție pedepse concurente nr. 675/2016 SIEP emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii din Torino, cu alte pedepse ce i-au fost aplicate condamnatului prin s.p. nr. 4673/2001 din data de 14 martie 2001 a Tribunalului din Torino - 4 luni închisoare și 103 euro amendă, Sentința penală nr. 384/2004 din data de 21 iunie 2004 a Tribunalului din Ivrea - 1 an și 8 luni închisoare și 400 euro amendă și Sentința penală nr. 2751/2006 din data de 22 mai 2006 a Tribunalului din Torino - 1 an închisoare și 500 euro amendă, rezultând o pedeapsă de 10 ani și 11 luni închisoare .

Din pedeapsa de 10 ani și 11 luni închisoare s-a solicitat autorităților române recunoașterea și executarea în România a unui rest de pedeapsă de 5 ani, 9 luni și 23 zile închisoare, condamnatul beneficiind de amnistia unei perioade de 3 ani închisoare și având deja executată o perioadă de 2 ani, o lună și 7 zile închisoare.

Instanța care a recunoscut cele două sentințe de condamnare pronunțate de instanțele italiene, este ținută de obiectul cererii formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Torino, autoritățile italiene solicitând expres executarea în România a pedepsei rezultante așa cum rezultă din Măsura de execuție pedepse concurente nr. 675/2016 SIEP emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii din Torino, iar pe calea contestației la executare nu se pot deduce perioade care nu apar a fi executate potrivit documentelor emise de autoritățile judiciare italiene.

Împotriva penale nr. 237/PI din data de 13 august 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția penală contestatorul A. a formulat contestație.

Examinând sentința atacată, Înalta Curte apreciază contestația ca fiind nefondată.

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauză, contestatorul A. a invocat incidența dispozițiilor art. 598 C. proc. pen., solicitând ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să se deducă din pedeapsa aplicată perioada de 986 zile pe care a executat-o în Italia.

Înalta Curte reține că prin Sentința penală nr. 107/A din 1 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2019 s-a dispus recunoașterea Hotărârii penale nr. 2340 din 15 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția IV Penală la data de 13 aprilie 2016 și rămasă definitivă la data de 31 mai 2016 și a Hotărârii penale nr. 607/2012 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția I penală la data de 13 februarie 2012 și rămasă definitivă la data de 29 septembrie 2016.

Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei, respectiv din cuprinsul celor două certificate, potrivit măsurii de execuție a pedepselor concurente nr. 675/2016 SIEP emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii Torino rezultă că persoana condamnată A. trebuie să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani, 9 luni și 23 de zile de închisoare.

Totodată, Înalta Curte reține că prin Sentința penală nr. 107/A din 1 aprilie 2019, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dedus din pedeapsa de 5 ani, 9 luni și 23 zile închisoare aplicată persoanei condamnate, următoarele perioade deja executate: 25 ianuarie 2005 - 24 iulie 2005, 7 ianuarie 2015 - 10 iulie 2015 și 13 ianuarie 2019 - 26 februarie 2019.

În același timp, în mod corect a reținut prima instanță că potrivit certificatelor emise că către autoritățile italiene în baza art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, persoanei condamnate i-au fost deja deduse o perioadă de 1 an și 4 zile de închisoare (369 de zile prin însumarea perioadelor de executare a pedepsei între 25 ianuarie 2005 - 24 iulie 2005, 7 ianuarie 2015 - 10 aprilie 2015), precum și o perioadă de 1 an, 1 lună și 3 zile de închisoare, pentru amnistie .

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 237/PI din data de 13 august 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 237/PI din data de 13 august 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM