ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 713/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 88/IP din data de 5 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația contra executării Sentinței penale nr. 107/PI din 1 aprilie 2019, a Curții de Apel Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 137/A din 16 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de persoana condamnată A., născut la 19 aprilie 1978, deținut în Penitenciarul Arad.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Timișoara, secția penală a reținut că prin decizia penală nr. 62/CO pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la data de 15 aprilie 2020 în Dosar nr. x/2019 în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. s-a admis contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 81 din 24 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2019.

A desființat sentința penală atacată și, rejudecând, în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Arad.

A trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță, Curții de Apel Timișoara, dosarul urmând a fi repartizat aleatoriu.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus plata sumei de 313 RON din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 81 din data de 24 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul Arad, în baza art. 599 alin. (5) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă contestația contra executării Sentinței penale nr. 107/PI din 1 aprilie 2019, a Curții de Apel Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 137/A din 16 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de persoana condamnată A., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat persoana condamnată să plătească statului suma de 413 RON cheltuieli judiciare.

În baza art. 272 C. proc. pen., a dispus virarea sumei de 313 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Arad.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arad a constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 350 din 25 februarie 2020 a Judecătoriei Arad, s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de persoana condamnată A., în favoarea Tribunalului Arad.

Prin cererea formulată persoana condamnată A. a solicitat deducerea în totalitate a perioadei executată în Italia întrucât prin sentința de recunoaștere pronunțată de Curtea de Apel Timișoara nu s-au dedus toate perioadele executate în Italia. A precizat că toată perioada care trebuia să-i fie dedusă este de 963 zile iar prin Sentința penală nr. 607/2012 a Curții de Apel din Torino dovedește că a executat în Italia un total de 963 zile.

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei s-a reținut că petentul se află în executarea pedepsei de 5 ani, 9 luni închisoare și 23 de zile, pedeapsă aplicată prin Sentința penală nr. 107/PI din 1 aprilie 2019 a Curții de Apel Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 137/A din 16 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâri în baza cărora s-a emis Mandatul de executare a pedepsei nr. 109/PI/2019 din 16 aprilie 2019.

De asemenea, s-a constatat că prin Sentința penală nr. 107/PI din 1 aprilie 2019 a Curții de Apel Timișoara în baza căreia a fost emis mandatul de executare mai sus menționat, s-a dispus recunoașterea hotărârii judecătorești străine vizând persoana condamnată A., formulată de autoritățile judiciare din Italia iar printre infracțiunile pentru care s-a dispus recunoașterea hotărârii se găsește și infracțiunea de participare la o asociație criminală prev. de art. 416 alin. (2) C. pen. italian reținându-se că aceasta corespunde infracțiunii prev. de art. 367 C. pen., respectiv constituirea unui grup infracțional organizat, iar prin Sentința penală nr. 237/PI din 13 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul A., prin care acesta a solicitat deducerea din pedeapsa rezultantă de 5 ani 9 luni și 23 zile, a 986 zile închisoare executate în Italia precum și recunoașterea și deducerea amnistiei dispuse de autoritățile italiene pe o perioadă de 3 ani.

S-a mai constatat că în contestația la executare formulată în cauză, persoana condamnată a invocat aceleași motive - deducerea duratei executate în Italia, aceleași apărări - hotărârile pronunțate de instanțele italiene și recunoscute de Curtea de Apel Timișoara, același temei legal - art. 598 C. proc. pen., care au fost invocate și analizate în cuprinsul Sentinței penale nr. 237/PI din 13 august 2019 a Curții de Apel Timișoara.

Împotriva acestor dispoziții a formulat contestație persoana condamnată A., cu precizarea că motivele le va arăta în fața instanței, când a susținut că prin sentința penală pronunțată la data de 01 aprilie 2019 de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/2019 nu s-a dedus întreaga perioadă pe care deja a executat-o în străinătate.

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 107/PI din 1 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 137/A din 16 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza căreia a fost emis Mandatul de executare a pedepsei nr. 109/PI/2019 din 16 aprilie 2019 s-a dispus recunoașterea hotărârii judecătorești străine vizând persoana condamnată A., formulată de autoritățile judiciare din Italia.

Având în vedere faptul că persoana condamnată critică împrejurarea că prin sentința penală mai sus menționată a Curții de Apel Timișoara, nu s-a dedus întreaga durată pe care a executat-o într-un penitenciar din Italia, Curtea a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale, pe care, analizând-o cu prioritate, a reținut:

Potrivit art. 598 C. proc. pen. alin. (1):

"Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei."

Potrivit art. 2 din același text legal "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție."

Față de textele legale indicate și constatând că, de fapt, persoana condamnată A. a înțeles să conteste Mandatul de executare a pedepsei nr. 109/PI/2019 din 16 aprilie 2019 emis de Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/2019, Curtea a apreciat că revine Curții de Apel Timișoara, competența de soluționare a cauzei.

Prin urmare, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 81 din 24 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2019.

În consecință, a desființat sentința penală apelată și, rejudecând: în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Arad și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță, Curții de Apel Timișoara, dosarul urmând a fi repartizat aleatoriu.

Dosarul a fost înregistrat la data de 15 aprilie 2020 pe rolul Curții de Apel Timișoara sub număr unic de Dosar x/2020

Prin cererea formulată, persoana condamnată A. a solicitat deducerea în totalitate a perioadei deja executată în Italia întrucât prin sentința de recunoaștere a hotărârilor străine pronunțată de Curtea de Apel Timișoara nu s-au dedus toate perioadele executate în Italia. A arătat că toată perioada care trebuia să îi fie dedusă este de 963 zile iar prin Sentința penală nr. 607/2012 a Curții de Apel din Torino dovedește că a executat în Italia un număr total de 963 zile.

Analizând contestația la executare din prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, instanța a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Petentul se află în executarea pedepsei de 5 ani, 9 luni închisoare și 23 de zile, pedeapsă aplicată prin Sentința penală nr. 107/PI din 1 aprilie 2019, a Curții de Apel Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 137/A din 16 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâri în baza cărora s-a emis Mandatul de executare a pedepsei nr. 109/PI/2019 din 16 aprilie 2019.

Prin Sentința penală nr. 107/PI din 1 aprilie 2019 a Curții de Apel Timișoara în baza căreia a fost emis Mandatul de executare mai sus menționat, s-a dispus în temeiul art. 155 din Legea nr. 302/2004, recunoașterea Hotărârii penale nr. 2340/15 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția IV penală la data de 13 aprilie 2016 și rămasă definitivă la data de 31 mai 2016, prin care numitul A., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de participare la o asociație criminală prevăzută de art. 416 alin. (2) din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 367 C. pen.

În temeiul art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea Hotărârii penale nr. 607/2012 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția I Penală la data de 13 februarie 2012 și rămasă definitivă la data de 29 septembrie 2016, prin care inculpatul A., a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 11 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată și participare la o asociație criminală prevăzute de art. 110, 624 și 625 alin. (2) și (5), art. 81, 61 alin. (2), 648, art. 56, 110, 624 și 625 alin. (2), art. 81, 61 alin. (2), și 648, art. 110, 624 și 625 alin. (2) din C. pen. italian, fapte incriminată de legea penală română prin art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 5 ani, 9 luni și 23 de zile aplicate condamnatului A. prin Măsura de execuție pedepse concurente nr. 675/2016 SIEP emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii din Torino.

În temeiul art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 5 ani, 9 luni și 23 zile închisoare aplicată persoanei condamnate A. următoarele perioade deja executate: 25 ianuarie 2005 - 24 iulie 2005, 7 ianuarie 2015 - 10 iulie 2015 și 13 ianuarie 2019 - 26 februarie 2019 și emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a hotărâri.

Prin Sentința penală nr. 237/PI din 13 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia nr. 498 din 10 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul A., prin care acesta a solicitat deducerea din pedeapsa rezultantă de 5 ani 9 luni și 23 zile, a 986 zile închisoare executate în Italia precum și recunoașterea și deducerea amnistiei dispuse de autoritățile italiene pe o perioadă de 3 ani.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a constatat că prin contestația la executare deduse judecății, persoana condamnată a solicitat deducerea din pedeapsa cumulată de 5 ani, 9 luni și 23 de zile, a 963 de zile pe care susține că le-a executat în Italia. Solicitarea condamnatului se bazează pe Adresa Ministerului Justiției nr. x din 21 februarie 2019 adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care a fost transmisă documentația necesară recunoașterii hotărârilor penale străine, în care se menționa că din informațiile Ministerului Justiției, persoana condamnată ar fi executat 963 de zile de închisoare, până la data de 4 iulie 2016.

Cu toate acestea, din analiza celor două certificate sus-menționate emise că către autoritățile italiene în baza art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, Curtea observat că din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2340/15 a Curții de Apel din Torino, secția IV penală, pronunțată la data de 13 aprilie 2016, definitivă la data de 31 mai 2016, persoana condamnată nu a executat nicio zi de detenție, iar din pedeapsa de 5 ani și 11 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 607/2012 a Curții de Apel din Torino, secția I penală, pronunțată la data de 13 februarie 2012, definitivă la data de 29 septembrie 2016, acesteia i-au fost deja deduse o perioadă de 1 an și 4 zile de închisoare (369 de zile prin însumarea perioadelor de executare a pedepsei între 25 ianuarie 2005 - 24 iulie 2005, 7 ianuarie 2015 - 10 aprilie 2015), precum și o perioadă de 1 an, 1 lună și 3 zile de închisoare, pentru amnistie .

Prin urmare, din cuprinsul certificatelor emise de autoritățile judiciare italiene în vederea recunoașterii hotărârilor de condamnare, nu rezultă că ar trebui dedusă o perioadă de 963 de zile din pedeapsă, ci din cuprinsul certificatului emis de autoritățile italiene cu privire la Sentința penală nr. 607/2012 a Curții de Apel din Torino, secția I penală, pronunțată la data de 13 februarie 2012, definitivă la data de 29 septembrie 2016, rezultă că i s-a dedus 369 de zile executate din pedeapsă, precum și o perioadă de 1 an, 1 lună și 3 zile de închisoare, pentru amnistie .

Mai mult, cele două pedepse indicate mai sus, respectiv 2 ani închisoare și 5 ani și 11 luni închisoare, au fost cumulate, conform Măsurii de execuție pedepse concurente nr. 675/2016 SIEP emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii din Torino, cu alte pedepse ce i-au fost aplicate condamnatului prin Sentința penală nr. 4673/2001 din data de 14 martie 2001 a Tribunalului din Torino - 4 luni închisoare și 103 euro amendă, Sentința penală nr. 384/2004 din data de 21 iunie 2004 a Tribunalului din Ivrea - 1 an și 8 luni închisoare și 400 euro amendă și Sentința penală nr. 2751/2006 din data de 22 mai 2006 a Tribunalului din Torino - 1 an închisoare și 500 euro amendă, rezultând o pedeapsă de 10 ani și 11 luni închisoare .

Din pedeapsa de 10 ani și 11 luni închisoare s-a solicitat autorităților române recunoașterea și executarea în România a unui rest de pedeapsă de 5 ani, 9 luni și 23 zile închisoare, condamnatul beneficiind de amnistia unei perioade de 3 ani închisoare și având deja executată o perioadă de 2 ani, o lună și 7 zile închisoare.

Instanța care a recunoscut cele două sentințe de condamnare pronunțate de instanțele italiene, este ținută de obiectul cererii formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Torino, autoritățile italiene solicitând expres executarea în România a pedepsei rezultante așa cum rezultă din Măsura de execuție pedepse concurente nr. 675/2016 SIEP emisă la data de 7 decembrie 2016 de către Procuratura Generală a Republicii din Torino, iar pe calea contestației la executare nu se pot deduce perioade care nu apar a fi executate potrivit documentelor emise de autoritățile judiciare italiene.

Pentru toate aceste considerente, a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul A., deținut în Penitenciarul Arad.

Curtea a constatat că în contestația la executare ce face obiectul cauzei de față, persoana condamnată a invocat aceleași motive - deducerea duratei de 963 de zile executate în Italia, aceleași apărări - hotărârile pronunțate de instanțele italiene și recunoscute de Curtea de Apel Timișoara, același temei legal - art. 598 C. proc. pen., care au fost invocate și analizate în cuprinsul sentinței penale nr. 237/PI din 13 august 2019 a Curții de Apel Timișoara.

Potrivit art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări. Astfel, s-a apreciat că, în prezenta contestație la executare aceste cerințe sunt îndeplinite.

Împotriva Sentinței penale nr. 88/IP din data de 5 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală a formulat contestație condamnatul A.

În susținerea contestației, a solicitat deducerea în totalitate a perioadei deja executată în Italia apreciind că există omisiuni, respectiv perioada de 963 zile.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că instanța competentă este Curtea de Apel Timișoara, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

De asemenea, art. 2 al aceluiași articol prevede că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În susținerea contestației, condamnatul A. a solicitat deducerea în totalitate a perioadei deja executată în Italia.

Înalta Curte reamintește faptul că instanța competentă să judece contestația la executare se stabilește raportat la cazul de contestație care permite evaluarea motivului invocat, cu consimțământul petentului în ce privește reformarea temeiului de drept, după explicarea limitelor obiectului judecății.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de contestator prin cererea scrisă adresată instanței se circumscriu cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. Astfel, jurisprudența instanței supreme a statuat că este admisibilă o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în cazul în care, după transferarea persoanei în vederea executării pedepsei închisorii în România, aceasta invocă o cauză de micșorare a pedepsei (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Încheierea nr. 728 din 13 mai 2011).

Se constată că la momentul formulării contestației la executare, condamnatul A. se afla încarcerat la Penitenciarul Timișoara.

Astfel, în raport de dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. și văzând faptul că instanța competentă să judece contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în prezenta cauză este Judecătoria Timișoara, Înalta Curte va trimite cauza având ca obiect contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. la Judecătoria Timișoara, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 88/IP din data de 5 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Desființează sentința penală contestată și, rejudecând:

Trimite cauza având ca obiect contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. la Judecătoria Timișoara, spre competentă soluționare.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulate de contestatorul A. rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 313 RON pentru contestatorul condamnat A., rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM