ÎCCJ, Decizia nr. 96/2020

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 32 din data de 04.04.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul Arad, în temeiul art. 4251 alin 7, pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 261 din 05.03.2019 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul menționat de mai sus.

S-a reținut, în esență, că, potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierile prin care s-a pronunțat una din soluțiile prevăzute de alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2. lit. a), c), d) și alin. (71) C. proc. pen., sunt definitive.

Prin Decizia penală nr. 661/A din 13.06.2019, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 32/04.04.2019 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la plata sumei de 100 de RON cheltuieli judiciare către stat în apel.

Împotriva Deciziei penale nr. 661/A din 13.06.2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a formulat recurs petentul A., la data de 02.07.2019 (data ștampilei Curții de Apel Timișoara).

Prin Încheierea penală nr. 293/RC din data de 12 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, secția penală a Înaltei Curți a respins cererea de recurs în casație formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 661/A din data de 13 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că hotărârea recurată, respectiv Decizia penală nr. 661/A din 13.06.2019, este pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, ca instanță de apel, dar împotriva unei încheieri pronunțate în soluționarea unei contestații (Încheierea penală nr. 32/04.04.2019 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2019), care nu este supusă nici unei căi de atac, fiind definitivă. La rândul ei, contestația a fost formulată împotriva încheierii penale nr. 261 din 05.03.2019 pronunțată de Judecătoria Arad, care, potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen., este definitivă.

În considerarea argumentelor de fapt și de drept anterior evocate, Înalta Curte a constatat că hotărârea recurată nu se încadrează între cele prevăzute de disp. art. 434 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva Încheierii penale nr. 293/RC din data de 12 septembrie 2019, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/2019 a formulat recurentul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat la data de 27 aprilie 2020. Prin rezoluția președintelui de complet din data de 16 aprilie 2020 cauza a fost suspendată de drept, ca urmarea a prelungirii stării de urgență pe teritoriul României, iar ulterior, prin rezoluția din data de 18 mai 2020 a fost stabilit termen la data de 29 iunie 2020.

În ședința publică din data de 29 iunie 2020, instanța a pus în discuție, din oficiu, admisibilitatea recursului, punctele de vedere exprimate de participanții la proces fiind menționate în practicaua prezentei decizii.

Examinând actele dosarului și încheierea recurată din perspectiva prioritară a admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată inadmisibilitatea recursului promovat de către recurentul A., în considerarea următoarelor argumente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în materie penală sunt reglementate expres de normele de procedură, regula generală a dublului grad de jurisdicție cunoscând o serie de excepții limitativ instituite de lege, când hotărârea primei instanțe este definitivă la data pronunțării ei.

Încheierea prin care judecătorul de filtru analizează cererea de recurs în casație este, prin însăși voința legiuitorului, rezultatul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare a recursului în casație, părțile ce pot formula recurs în casație, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate face recurs în casație și are caracter definitiv la data pronunțării sale. O atare încheiere nu poate fi supusă, la rândul său, unei noi cenzuri într-o a doua jurisdicție deoarece s-ar nesocoti natura juridică atribuită în mod expres de legiuitor căii extraordinare de atac a recursului în casație.

Din analiza lucrărilor dosarului rezultă că, în cauză, recurentul A. a formulat recurs împotriva unei Încheierii nr. 293/RC din data de 12.09.2019, definitive, pronunțată de Înalta Curte în procedura de filtru a recursului în casație.

În aceste condiții, recurentul nu mai are posibilitatea exercitării unui căi de atac, întrucât hotărârea pronunțată în soluționarea recursului în casație este una definitivă, la fel ca și încheierea împotriva căreia s-a formulat recursul în casație.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători urmează a respinge contestația formulată de recurentul A. împotriva Încheierii penale nr. 293/RC din data de 12 septembrie 2019, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Încheierii penale nr. 293/RC din data de 12 septembrie 2019, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2020.

GGC - NN