ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 799/2021

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 148/CO din data de 17 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen., formulată de contestatorul A..

În baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 597 alin. (7) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 120 din 13.04.2021, pronunțată de Tribunalul Arad.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul a fost obligat la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus ca plata sumei de 313 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu, să fie plătită din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș.

Pentru a dispune s-au reținut, în esență următoarele:

Condamnatul A. se află în executarea unei pedepse de 5 ani și 2089 zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 321/03.12.2019 a Tribunalului Arad, definitivă la data de 10.12.2019 prin neexercitarea căii de atac. La data de 10.12.2019 Tribunalul Arad a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 476/2019.

Petentul condamnat A., în temeiul art. 595 C. proc. pen. a solicitat aplicarea legii penale noi cu privire la Sentința penală nr. 321/03.12.2019 a Tribunalului Arad, definitivă la data de 10.12.2019 prin neexercitarea căii de atac.

Prin Sentința penală nr. 120 din 13 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 595 alin. (2) C. proc. pen. a fost respinsă ce neîntemeiată cererea având ca obiect intervenirea unei legi penale noi, formulată de petentul A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul A. la plata către stat a sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

Împotriva Sentinței penale nr. 120 din 13 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2021, condamnatul a formulat contestație, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Pentru termenul de judecată din 17 iunie 2021 contestatorul A. a depus la dosar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen.

Referindu-se în concret la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate privind aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen. unei pedepse rămase definitive sub imperiul C. pen. vechi, în stare de recidivă postexecutorie Curtea de Apel Timișoara a constatat că nu poate fi sesizată Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției, întrucât nu sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile cerute de lege.

S-a reținut că primele două condiții prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată sunt îndeplinite respectiv: faptul că s-a invocat neconstituționalitatea unui text de lege, a unui articol din C. pen., care este în vigoare; de asemenea Curtea Constituțională nu a mai pronunțat o decizie în sensul admiterii în legătură cu această excepție de neconstituționalitate.

Instanța însă a apreciat că nu este îndeplinită o a treia condiție esențială, și anume legătura strânsă dintre conținutul excepției de neconstituționalitate și soluționarea dosarului.

Astfel, în opinia Curții de Apel Timișoara cererea vizează interpretarea și aplicarea legii, aspecte ce intră în competența instanțelor de judecată, iar nu a Curții Constituționale.

În sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a identificat două condiții pentru stabilirea legăturii excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, condiții care trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014).

În ceea ce privește cererea privind excepția de neconstituționalitate privind aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen. unei pedepse rămase definitive sub imperiul C. pen. vechi, în stare de recidivă postexecutorie, instanța a constatat că este o problemă de interpretare și aplicare a legii și nu o problemă de neconstituționalitate, astfel că nu intră în sfera de atribuții a Curții Constituționale.

S-a mai arătat că cererea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă din perspectiva faptului că interpretarea legii se efectuează de către instanța de judecată, mai mult decât atât, excepția de neconstituționalitate nu a fost motivată și nu s-au indicat textele din Constituția României, în raport cu care dispozițiile art. 43 alin. (5) C. pen. ar fi neconstituționale, motiv pentru care nu sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată.

Împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 148/CO din data de 17 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2021 de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen., condamnatul A. a formulat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, sub nr. x/2021 și s-a fixat termen de judecată la data de 29 septembrie 2021.

La termenul de judecată la data de 29 septembrie 2021, reprezentantul Ministerului Public a ridicat excepția tardivității căii de atac declarate.

Examinând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că recursul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 148/CO din data de 17 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen., este tardiv formulat.

În acest sens se reține că dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevăd că hotărârea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural, ce trebuie calculat potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că, în cuprinsul său, nu se socotește ora la care începe să curgă și nici ora la care se împlinește, și peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, respectiv constatarea tardivității acestuia.

Recurentul contestator A. a declarat recurs împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen., la data de 01 iulie 2021.

În raport cu aceste dispoziții, având în vedere că hotărârea Curții de Apel Timișoara, secția penală a fost pronunțată la data de 17 iunie 2021, iar recurentul contestator A. a declarat recurs la data de data de 01 iulie 2021, termenul de 48 de ore, în care acesta putea declara recurs expirase.

Așadar, raportat la dispozițiile legale anterior enunțate și având în vedere data pronunțării deciziei recurate, Înalta Curte constată că data la care a declarat recurs s-a făcut cu depășirea termenului în care se putea ataca dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Susținerile recurentului, potrivit cu care, la momentul pronunțării soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale se afla în stare de deținere și nu a avut cunoștință de soluția pronunțată în cauză, întrucât decizia i-a fost comunicată la locul de deținere abia la data de 01 iulie 2021, când a și exercitat calea de atac, nu pot fi primite.

Dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 potrivit cu care:

"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile", sunt de strictă interpretare.

În această materie legiuitorul nu a prevăzut posibilitate exercitării căii de atac de la comunicare, ci a stabilit un termen de 48 de ore de la pronunțare.

În numeroase decizii, printre care și Decizia nr. 546/2020, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 944 din 14.10.2020, Curtea Constituțională a statuat că:

"Natura imperativă a termenului de 48 de ore, în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanța de judecată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, are menirea de a da expresie principiului celerității și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu.

Din aceleași rațiuni legiuitorul a instituit și regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii instanței de judecată, cât și la soluționarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susține încălcarea dreptului de acces la instanță, la folosirea căilor de atac sau a dreptului la apărare. Curtea a mai observat că pregătirea, în condițiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligația părții interesate, care trebuie să manifeste diligență în acest sens".

Pentru aceste considerente nu se va mai proceda la examinarea pe fond a motivelor de recurs, Înalta Curte urmând a respinge ca tardiv, recursul formulat de recurentul condamnat A. împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 148/CO din data de 17 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul condamnat A. împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 148/CO din data de 17 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.

GGC-GR