ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 816/2021

Deliberând asupra contestației penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 68/PI/2021 din data de 08 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 599 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 597 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A., încarcerat în Penitenciarul Oradea.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 313 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, avocat B. (delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2731 din 25.06.2021 emisă de Baroul Bihor) să se plătească din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la instanță, A. a formulat contestație la executare împotriva Deciziei nr. 159 din 05 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2020 și a Deciziei penale nr. 135 din 24 mai 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2021.

În drept, contestatorul A. a invocat prin contestația la executare temeiul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. - când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Prezent la instanță, prin intermediul videoconferinței, la termenul de judecată din data de 02 iulie 2021, contestatorul A. a arătat că este nemulțumit de hotărârea pe care o execută în prezent, respectiv sentința prin care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare de către autoritățile judiciare belgiene și care a fost recunoscută de autoritățile judiciare române și a precizat că pedeapsa este mult prea mare, precum și faptul că a fost condamnat la această pedeapsă fără a exista probe care să susțină vinovăția sa și consideră că, de fapt, a fost victima unor interese politice, iar dosarul din Belgia în care a fost condamnat este un scenariu.

Prin memoriul înregistrat la instanță la data de 06 iulie 2021, contestatorul A. a reiterat aspectele arătate în scris în cererea de contestație, precum și pe cele susținute oral în fața instanței de judecată la termenul de judecată din data de 02 iulie 2021.

Contestatorul a mai arătat că pe tot parcursul anchetei și-a susținut neimplicarea cu privire la cele două acuzații ce i-au fost aduse, că nu i s-a acordat dreptul la apărare decât în mod formal, că nu i-au fost administrate probele propuse și, deși a solicitat rejudecarea dosarului, această cerere a fost respinsă de către autoritățile judiciare străine, precum și faptul că arestarea sa este ilegală și fără probe și că nu a fost transmis autorităților judiciare române rechizitoriul împreună cu tot dosarul în care a fost cercetat.

Din actele și lucrările dosarului, curtea a constatat că, prin Sentința penală nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2019, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de autoritățile judiciare belgiene de transferare a persoanei condamnate A. pentru continuarea executării într-un penitenciar din România și, în baza art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale nr. 2019/247 pronunțate de Curtea de Apel din Bruxelles la data de 18 ianuarie 2019, definitivă la data de 19 februarie 2019, prin care s-a dispus condamnarea persoanei condamnate A., încarcerat în Penitenciarul Leuze - en - C., Belgia, la o pedeapsă privativă de libertate de 15 ani (echivalentul a 5475 zile) închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzute de art. 375 C. pen. belgian și a infracțiunii de vătămare corporală, prevăzute de art. 392 C. pen. belgian, cu referire la art. 399 din același cod (acuzațiile de la pct. B și D), respectiv a infracțiunii de viol, prevăzute de art. 375 C. pen. belgian, cu referire la art. 376 din același cod și a infracțiunii de vătămare corporală, prevăzute de art. 392 C. pen. belgian, cu referire la art. 400 din același C. pen. (acuzațiile de la pct. A și C), infracțiuni care au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul infracțiunii de viol, prevăzute de art. 218 alin. (1) și (2) C. pen. și a infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen. (acuzațiile de la pct. B și D), precum și a infracțiunii de viol în formă agravată, prevăzute de art. 218 alin. (3) lit. e) C. pen. (acuzațiile de la pct. A și C).

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a adaptat pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. de către autoritățile judiciare din Belgia, în sensul reducerii acesteia la pedeapsa de 12 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de viol în formă agravată, prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. e) C. pen. român. S-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. și s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 12 ani închisoare, din pedeapsa de 12 ani închisoare deducându-se perioada executată de 669 de zile închisoare, calculată de autoritățile belgiene la data de 24.10.2019 și în continuare perioada executată de la 24.10.2019 la zi.

În temeiul prevederilor art. 555 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A., la data rămânerii definitive a sentinței.

Prin Decizia penală nr. 43/A din 13 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Sentinței penale nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, care a fost desființată în parte în sensul că s-a înlăturat dispoziția privind adaptarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. de către autoritățile judiciare din Belgia, s-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. și s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 15 ani închisoare.

De asemenea, s-a dedus din pedeapsa recunoscută perioada executată de 669 de zile închisoare, calculată de autoritățile belgiene la 24 octombrie 2019, și cea executată în continuare până la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva aceleași sentințe.

Prin Decizia nr. 159 din 05 octombrie 2020 - Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva Deciziei penale nr. 43/A din 13 februarie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019.

Prin Decizia penală nr. 135 din 24 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 159 din 05 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.

Prin Sentința penală nr. 103/PI/2020 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 459 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 5/PI/2020 din 30.01.2020 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2019 formulată de revizuentul condamnat A..

Prin Decizia penală nr. 32/A din 29 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 103/PI din data de 26 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Oradea.

Curtea, analizând contestația la executare, pe baza actelor și lucrărilor cauzei, a constatat următoarele:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauză, contestatorul A. nu a invocat în mod real niciun motiv de contestație la executare din cele arătate mai sus și prevăzut de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Susținerile contestatorului relative la faptul că este nevinovat, respectiv la faptul că a fost condamnat fără a exista probe, că nu este de acord cu pedeapsa de 15 ani închisoare, întrucât tot dosarul în care s-a pronunțat sentința de condamnare de către autoritățile belgiene, hotărâre recunoscută prin Sentința penală nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020 a Curții de Apel Oradea și modificată prin Decizia penală nr. 43/A din 13 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-au bazat pe "un suport și un scenariu politic" și s-a apreciat că nu constituie un temei de admisibilitate a contestației la executare formulate în cauză, ci o chestiune legată de fondul cauzei dedus judecății în fața autorităților judiciare străine, aceasta neputând constitui obiect de analiză nici măcar în cadrul procedurii de recunoaștere și punere în executare a hotărârii străine de condamnare.

S-a apreciat că nici aspectele invocate de contestator referitoare la modul de instrumentare a dosarului de către autoritățile judiciare străine, la faptul că pedeapsa pe care o execută este prea mare, nu se încadrează în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

De asemenea, instanța de fond a precizat că prin contestația la executare nu sunt relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută ori piedici în calea punerii ei în executare și nici nu au intervenit modificări, în sensul micșorării cuantumului pedepsei ce se execută.

Curtea a reținut că, în faza de executare a pedepsei, persoana condamnată poate să conteste hotărârea de condamnare și pedeapsa pe care o execută, dar numai pentru motivele legale strict prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.

În fapt, instanța a considerat că este pusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată recunoașterea pedepsei aplicate contestatorului de autoritățile judiciare belgiene.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul A., solicitând admiterea contestației, apreciind că pedeapsa pe care o execută este prea mare, iar pe de altă parte că a fost condamnat fără a exista probe în susținerea vinovăției sale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 16 iulie 2021, sub nr. x/2021.

Examinând contestația formulată de condamnatul A. prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele motive:

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele ivite în cursul executării hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să fie vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

Din perspectiva dreptului la un proces echitabil, se impune respectarea principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia, pe calea contestației la executare nu se poate solicita reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa.

Înalta Curte amintește că pe calea unei contestații la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

În speță, contestatorul condamnat A. a solicitat diminuarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată de către autoritățile judiciare din Belgia, ca urmare a adaptării acesteia, precum și a altor aspecte ce țin de netemeinicie în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat și că nu există probe în susținerea vinovăției sale.

În cauză, critica contestatorului condamnat A. privește pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare belgiene, prin Sentința penală nr. 2019/247 pronunțată de Curtea de Apel din Bruxelles la data de 18 ianuarie 2019, definitivă la data de 19 februarie 2019, pentru comiterea infracțiunilor de viol și vătămare corporală, care a fost recunoscută prin Sentința penală nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 43/A din 13 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, apreciind că se impune diminuarea pedepsei prin adaptare. Totodată, a susținut că vinovăția sa nu este dovedită.

Amintim că infracțiunile pentru care a fost judecat condamnatul constituie în legislația română viol calificat, viol și lovire și alte violențe, infracțiuni pentru ca pedepsele prevăzute de lege sunt 12, 10 și 5 ani închisoare, situație ce a exclus adaptarea pedepsei rezultante de 15 ani închisoare, aplicată de autoritățile judiciare belgiene, la momentul recunoașterii hotărârii de condamnare, decizia din apel nr. 43/A din 13 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conținând argumentele ce au condus la această soluție - faptele pentru care a fost condamnat, prin Sentința penală nr. 2019/247 pronunțată la data de 18 ianuarie 2019 de Curtea de Apel din Bruxelles, cetățeanul român A. au corespondent în legislația română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (2) C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani, și lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. și sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani (acuzațiile de la pct. B și D), precum și ale infracțiunii de viol în formă agravată, prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. e) C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 5 ani la 12 ani (acuzațiile de la pct. A și C), săvârșite în concurs, conform art. 38 C. pen. (...) privința persoanei condamnate sunt incidente și dispozițiile art. 77 lit. b) C. pen., respectiv săvârșirea infracțiunii prin cruzimi, circumstanță agravantă ce are ca efect, conform art. 78 alin. (1) C. pen., posibilitatea adăugării la maximul special prevăzut pentru infracțiunea reglementată de art. 218 alin. (3) lit. e) C. pen. a unui spor de 2 ani, rezultând, astfel, o pedeapsă de cel mult 14 ani închisoare.

În aceste condiții, se observă că, potrivit legii române, persoanei condamnate A. i s-ar putea aplica, conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, la care se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv de maxim 5 ani închisoare (1/3 din 15 ani închisoare), rezultând o pedeapsă finală de până la 19 ani închisoare.-

Indiferent de jurisprudența dezvoltată în jurul admisibilității contestației la executare în situația adaptării pedepsei în cursul executări, față de persoana condamnată, nu ar fi fost incidentă instituția, aspect deja evaluat în calea de atac a apelului.

În procedura contestației la executare, care nu are natura juridică a unei căi de atac, nu se poate modifica pe fond o hotărâre rămasă definitivă și nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei ori la reevaluarea vinovăției, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că motivele pe care se fundamentează prezenta contestație nu se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susținerile contestatorului nu vizează modificări ce au intervenit ulterior pronunțării hotărârii de recunoaștere și transfer, care să aibă drept consecință micșorarea cuantumului pedepsei ce se execută, după cum nu se circumscrie niciunui alt caz dintre cele prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată.

În temeiul art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A., împotriva Sentinței penale nr. 68/PI/2021 din data de 08 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2021.

GGC - GV