ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 182/2022

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 98/PI din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 599 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, dispunându-se obligarea contestatorului la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și plata onorariului apărătorul desemnat din oficiu din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin adresa din 18 octombrie 2021, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a trimis Curții de apel Oradea contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 816 din 6 octombrie 2021, pronunțată de instanța supremă în dosarul nr. x/2021.

În cererea formulată, condamnatul a invocat cazul de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că există o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, care ar putea duce la o diminuare a pedepsei. Totodată, a solicitat să se anuleze pedeapsa și să se efectueze în cauză cercetarea judecătorească, pentru a se afla adevărul, susținând că în dosarul în care a fost condamnat de autoritățile judiciare din Belgia nu i s-a respectat dreptul la apărare și că există contradicții între declarațiile date de persoanele vătămate.

Astfel învestită, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 2019/247 pronunțată de Curtea de Apel din Bruxelles la data de 18 ianuarie 2019, definitivă la data de 19 februarie 2019, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la o pedeapsă privativă de libertate de 15 ani (echivalentul a 5475 zile) închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 375 C. pen. belgian și a infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 392 C. pen. belgian, cu referire la art. 399 din același cod (acuzațiile de la pct. B și D), respectiv a infracțiunii de viol, prevăzută de art. 375 C. pen. belgian, cu referire la art. 376 din același cod și a infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 392 C. pen. belgian, cu referire la art. 400 din același C. pen. (acuzațiile de la pct. A și C), infracțiuni care au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (2) C. pen. și lovirea sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. (acuzațiile de la pct. B și D), precum și a infracțiunii de viol în formă agravată, prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. e) C. pen. (acuzațiile de la pct. A și C).

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a adaptat pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. de către autoritățile judiciare din Belgia, în sensul reducerii acesteia la pedeapsa de 12 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de viol în formă agravată, prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. e) C. pen. român.

S-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate și s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 12 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 12 ani închisoare perioada executată de 669 de zile închisoare, calculată de autoritățile belgiene la data de 24 octombrie 2019 și perioada executată de la 24 octombrie 2019 la zi.

În considerentele hotărârii s-a reținut, în esență, că autoritățile judiciare din Belgia l-au condamnat pe A. pentru comiterea a patru infracțiuni, două infracțiuni de viol și două infracțiuni de vătămare corporală, reținând că, în noaptea de 22/23 decembrie 2017, acesta a sechestrat-o pe persoana vătămată B. și, după ce i-a administrat o substanță care cauzează inconștiența, a întreținut cu aceasta un raport sexual neconsimțit și că, în noaptea de 4/5 februarie 2017, a sechestrat-o pe persoana vătămată C., iar după ce i-a administrat o substanță care cauzează inconștiența, a întreținut cu aceasta un raport sexual neconsimțit. Totodată, s-a reținut că, în noaptea de 22/23 decembrie 2017, persoana condamnată A. i-a aplicat persoanei vătămate B. mai multe lovituri, cu intenție, care au avut drept rezultat o incapacitate de muncă a acesteia pe o perioadă mai lungă de 4 luni și că, în noaptea de 4/5 februarie 2017, i-a aplicat persoanei vătămate C. mai multe lovituri, care au avut drept consecință o incapacitate de muncă a acesteia.

Prin decizia penală nr. 43/A din 13 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinței penale nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, care a fost desființată, în parte, iar în rejudecare: s-a înlăturat dispoziția privind adaptarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. de către autoritățile judiciare din Belgia; s-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate și s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 15 ani închisoare; s-a dedus din pedeapsa recunoscută perioada executată de 669 zile închisoare, calculată de autoritățile belgiene la data de 24 octombrie 2019 și cea executată în continuare până la zi.

Persoana condamnată A. a formulat o contestație împotriva deciziei penale anterior menționate, cale de atac care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia penală nr. 159 din 5 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2020.

Condamnatul A. a formulat contestație și împotriva acestei ultime hotărâri, aceasta fiind respinsă prin decizia penală nr. 135 din 24 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2021.

Contestația formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 135 din 24 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători prin decizia penală nr. 345 din 18 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Ulterior, persoana condamnată a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aceasta făcând obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Oradea, soluționat prin sentința penală nr. 68/PI din 8 iulie 2021, prin care s-a respins, ca nefondată, contestația.

Prin decizia penală nr. 816 din 6 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de A. împotriva sentinței penale nr. 68/PI din 8 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2021.

După respingerea cererii astfel formulate, contestatorul a încercat obținerea aceluiași rezultat pe calea contestației la executare ce face obiectul cauzei de față, prin care a invocat cazul de contestație prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., apreciind că în speță există o cauză de micșorare a pedepsei.

În acest context, evaluând contestația la executare cu care a fost învestită, Curtea a reținut că aceasta este inadmisibilă, având în vedere faptul că în cuprinsul ei se invocă aceleași temeiuri legale, motive și apărări invocate anterior în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Oradea, soluționat prin sentința penală nr. 68/PI din 8 iulie 2021, definitivă prin decizia penală nr. 816 din 6 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.

Totodată, a constatat că motivele invocate de contestator nu se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., reținând că, raportat la natura și obiectul procedurii judiciare cu care a fost învestită Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019 - recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare belgiene și punerea în executare a acesteia în România, instanța nu putea pune în discuție temeinicia hotărârii străine și nici nu putea dispune rejudecarea cauzei în care a fost pronunțată aceasta. Scopul procedurii de transfer al executării pedepsei este cel al facilitării reabilitării sociale a persoanei condamnate, executarea condamnării în statul al cărui cetățean este persoana condamnată sporind șansele de reabilitare ale acesteia.

Pentru argumentele prezentate, constatând că există identitate de persoană, temei legal, motive și apărări, Curtea, în temeiul art. 599 alin. (5) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A.

****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A., arătând, în esență, că instanțele românești nu puteau pronunța, în lipsa sa, o hotărâre de punere în executare a hotărârii judecătorești pronunțate în Bruxelles pentru fapte nerecunoscute, în lipsa dosarului în care a fost cercetat de autoritățile judiciare străine și a unor probe certe de vinovăție în acest sens, motiv pentru care a solicitat anularea pedepsei de 15 ani închisoare și rejudecarea cauzei în care a fost condamnat în statul străin.

A mai arătat că organele judiciare străine i-ai încălcat dreptul la apărare, neîncuviințându-i rejudecarea cauzei, ci doar transferul în România, la solicitarea sa.

Deopotrivă, a susținut că în cauză există, în mod evident, nelămuriri cu privire la hotărârea pe care o execută și care impun o diminuare a pedepsei în executarea căreia se află, întrucât a fost judecat de două ori, în România și Belgia, pentru aceeași faptă, în țara natală chiar în lipsa rechizitoriului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 8 decembrie 2021, sub nr. x/2021, cu termen fixat la data de 8 februarie 2022.

Prin memoriul depus la data de 12 ianuarie 2022, contestatorul a invocat, suplimentar, următoarele aspecte: dosarul instrumentat de autoritățile belgiene a fost înscenat, iar acestea i-au încălcat dreptul la apărare; autoritățile belgiene nu au evaluat corect probele administrate în cauză, urmărind, prin acuzarea sa, pe nedrept, de săvârșirea unor fapte pe care nu le-a comis, scoaterea sa de pe teritoriul Belgiei; nu a declarat apel împotriva hotărârii de recunoaștere, cel exercitat în cauză neaparținându-i; a exercitat căi de atac împotriva hotărârilor Curții de Apel Oradea și Înaltei Curți de Casație și Justiție doar după ce a fost transferat în România; instanța care a recunoscut hotărârea de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare belgiene a judecat cauza, în mod nelegal, respectiv în lipsa sa și a dosarului de anchetă.

La termenul fixat, 8 februarie 2022, la solicitarea contestatorului condamnat, instanța a amânat cauza pentru a-i acorda posibilitatea de a-și pregăti apărarea.

La noul termenul acordat, 22 martie 2022, apărarea și reprezentantul Ministerului Public au formulat concluzii pe fondul cauzei, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

****

Analizând contestația formulată de condamnatul A. pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale cu relevanță în materie, Înalta Curte constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 2019/247, pronunțată de Curtea de Apel din Bruxelles la data de 18 ianuarie 2019, definitivă la data de 19 februarie 2019, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la o pedeapsă privativă de libertate de 15 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de viol și vătămare corporală prevăzute de art. 375 și art. 392 C. pen. belgian.

Totodată, s-a dispus adaptarea pedepsei în sensul reducerii acesteia la cuantumul de 12 ani închisoare (limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de viol în formă agravată, prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. e) C. pen. român) și transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării acesteia, deducându-se perioada executată de aceasta la zi.

II. Prin decizia penală nr. 43/A din 13 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinței penale nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, care a fost desființată, în parte, în sensul înlăturării dispoziției privind adaptarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. de către autoritățile judiciare din Belgia și s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 15 ani închisoare, deducându-se perioada executată la zi.

III. Condamnatul A. a formulat contestații împotriva executării sentinței penale nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, după cum urmează:

- contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care a susținut că există o nelămurire sau împiedicare în executarea pedepsei de 15 ani închisoare, arătând, în esență, că: pedeapsa, care este mult prea mare, i-a fost aplicată fără a exista probe care să susțină vinovăția sa, în realitate, fiind victima unei înscenări, motiv pentru care se impune anularea hotărârii de condamnare; autoritățile judiciare belgiene nu i-au respectat dreptul la apărare și i-au respins cererea de rejudecare a cauzei; a fost arestat și judecat fără probe, iar autoritățile judiciare străine nu au transmis instanței române rechizitoriul împreună cu tot dosarul în care a fost cercetat.

Contestația la executare a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința penală nr. 68/PI din 8 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul anterior menționat, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 816 din 6 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

- contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. ce face obiectul cauzei de față, prin care invocă nelămuriri sau împiedicări cu privire la hotărârea ce se execută, "care ar putea duce la o diminuare a pedepsei", solicitând anularea acesteia și rejudecarea cauzei, susținând, în esență, că în dosarul în care a fost condamnat de autoritățile judiciare din Belgia nu i s-a respectat dreptul la apărare, fiind condamnat în lipsa unor probe certe de vinovăție.

Contestația la executare a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentința penală ce face obiectul prezentei contestații, pentru argumentele prezentate în preambulul prezentelor considerente.

În acest context, evaluând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte notează următoarele:

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestația la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Cu atât mai mult, în procedura contestației la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii de condamnare pronunțată în statul străin, care a fost recunoscută prin hotărârea a cărei executare se contestă, această chestiune, care ține de fondul cauzei instrumentate și judecate de autoritățile judiciare străine, neputând face obiectul cenzurii instanțelor naționale nici în procedura specială de referință reglementată prin Legea nr. 302/2004, republicată, și, cu atât mai puțin, în procedura prev. de 598 C. proc. pen.

Ca urmare, în situația speței, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută sau împiedicarea la executare - cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat ca temei al prezentei contestații la executare, trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise exclusiv limitelor în care se execută hotărârea de recunoaștere, iar nu legalitatea și temeinicia soluției pe care o conține, care a intrat în puterea lucrului judecat, sau legalitatea și temeinicia hotărârii judiciare străine recunoscute.

În contextul considerațiilor teoretice expuse, evaluând motivele prezentei contestații la executare, Înalta Curte constată, concordant instanței de fond, că acestea sunt similare celor invocate de condamnatul A., în baza aceluiași temei legal - art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. - în contestația la executare anterioară formulată împotriva aceleiași hotărâri judecătorești (sentința penală nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019).

Acestea vizează, în esență, pe de o parte, modul pretins defectuos de efectuare a anchetei și de judecare a cauzei sale de către autoritățile judiciare belgiene, ca urmare a încălcării dreptului său la apărare, a pronunțării unei hotărâri de condamnare în lipsa unor probe certe de vinovăție, într-un dosar înscenat, și a respingerii cererii sale de rejudecare a cauzei, iar pe de altă parte, cuantumul nejustificat de mare al pedepsei ce i-a fost aplicată în statul străin, circumscriindu-se unor veritabile critici privind temeinicia și legalitatea hotărârii de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare belgiene, recunoscută de autoritățile judiciare române prin hotărârea contestată, în baza căreia se face executarea.

Or, aceleași împrejurări au făcut deja obiectul cenzurii în procedura judiciară similară demarată de condamnatul A. în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, instanța astfel învestită statuând că ele nu pot constitui motive de contestare a executării sentinței penale nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, considerente pentru care a respins, cu titlu definitiv, respectiva contestație la executare.

În acest context, constatând îndeplinite condițiile de identitate de persoană, temei legal, motive și apărări care caracterizează cele două contestații la executare, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., care atrage inadmisibilitatea celui din urmă demers judiciar al condamnatului A.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată temeinică și legală soluția primei instanțe, notând că, în prezenta contestație, condamnatul A. nu a formulat veritabile critici cu privire la aceasta, limitându-se la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond și la invocarea unor elemente noi de critică aduse hotărârii care a făcut obiectul contestației la executare, care, nefiind supuse cenzurii Curții de Apel Oradea, nu pot face obiectul analizei instanței supreme direct în calea de atac.

Ca urmare, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b), raportat la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 98/PI din data de 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 272 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 98/PI din data de 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2022.

Procesat de GGC - LM