ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra apelului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 83/PI din 13 octombrie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a hotărât următoarele:
În baza art. 459 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinței penale nr. 83/PI din 25 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuentul A. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 964 RON, reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu B. (delegația nr. x/2021 emisă de Baroul Bihor) a rămas în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 24 iunie 2021, A. a formulat calea extraordinară de atac a revizuirii arătând că autoritățile judiciare române au admis cererea autorităților judiciare belgiene de transfer al executării pedepsei în România în lipsa acordului său, în condițiile în care nu a semnat niciun document în acest sens.
Totodată, A. a solicitat să fie transferat în vederea executării pedepsei în Belgia și a arătat că se constituie parte civilă împotriva Statului Român, respectiv a Ministerului Justiției, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru condițiile de detenție.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28 septembrie 2021, A. și-a precizat calea extraordinară de atac formulată în sensul că este o cerere de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În motivarea cererii revizuentul a susținut că a fost condamnat de autoritățile judiciare belgiene în baza noului C. pen., deși a comis infracțiunile pe durata în care era în vigoare vechiul C. pen., potrivit căruia pedeapsa pentru infracțiunea de omor era de 20 de ani. De asemenea, a precizat că în mod neîntemeiat în favoarea sa nu s-a reținut scuza provocării, deși a acționat pe fondul geloziei.
A mai arătat revizuentul că a fost transferat în vederea executării pedepsei în România fără acordul său și că potrivit legislației belgiene, pentru fiecare 4 luni executate, se consideră executat un an de închisoare, iar după primii 10 ani de închisoare executați ar fi putut formula prima cerere de liberare condiționată.
Revizuentul a mai solicitat să fie trimisă cauza spre rejudecare și să se dispună transferul executării pedepsei în Belgia.
Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe la data de 13 octombrie 2021, A. a adus noi precizări cererii de revizuire formulate arătând că a exercitat calea extraordinară de atac împotriva Sentinței penale nr. 83/PI din 25 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2019, învederând că soluția instanței este eronată deoarece trebuia să fi fost respinsă cererea de transfer formulată de autoritățile belgiene deoarece nu exista acordul său pentru extrădare, iar legea penală mai favorabilă a fost aplicată în mod greșit.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Curtea a reținut următoarele:
Revizuirea este calea extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau violările cu caracter continuu ale drepturilor garantate de Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori încălcările dispozițiilor constituționale în cazul în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate ulterior rămânerii definitive a hotărârii.
Judecata revizuirii presupune o primă etapă, reglementată prin art. 459 C. proc. pen., în care instanța sesizată cu soluționarea acestei căi extraordinare de atac examinează admisibilitatea în principiu a cererii.
Astfel, în această procedură, se verifică dacă hotărârea atacată este una prin care s-a soluționat fondul acțiunii penale și al acțiunii civile, respectiv una prin care s-a soluționat acțiunea penală prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei și, după caz, acțiunea civilă, prin admiterea sau respingerea acesteia.
De asemenea, se verifică dacă persoana care a formulat cererea de revizuire este una dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen.
Potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. pen., tot în această etapă, instanța examinează dacă cererea a fost formulată în termenele prevăzute de art. 457 C. proc. pen., dacă cererea de revizuire a fost redactată în scris și este indicat cazul de revizuire pe care se întemeiază și mijloacele de probă în dovedirea acestuia și dacă aceste fapte și mijloace de probă nu au fost prezentate printr-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv.
Curtea a constatat că cererea de revizuire formulată de A. vizează o hotărâre a Curții de Apel Oradea prin care s-a dispus recunoașterea a două hotărâri pronunțate de autoritățile judiciare din Belgia, prin care revizuentul a fost condamnat la două pedepse cu închisoarea și s-a dispus transferarea sa în vederea executării pedepsei privative de libertate în România, deci nu o hotărâre prin care s-a rezolvat acțiunea penală.
Astfel, prin Sentința penală nr. 83/PI din 25 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2019 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 34/A din 06 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea apelului ca tardiv) a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de autoritățile judiciare din Belgia de transferare a persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România și în consecință, în baza art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a următoarelor hotărâri penale: 1. Decizia penală nr. C/598/2018 din data de 29.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Antwerpen, definitivă la data de 09.07.2018, prin care s-a dispus condamnarea lui A. la o pedeapsă de 30 ani închisoare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat, prevăzută de art. 392 - 394 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 188 - 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. român și lipsire de libertate, prevăzută de art. 434 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 205 din C. pen. român; 2. Sentința penală nr. 5325 din data de 12.11.2010 pronunțată de Tribunalul de primă instanță Antwerpen, definitivă la data de 22.12.2010, prin care s-a dispus condamnarea lui A. la o pedeapsă de 15 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 461 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 228 din C. pen. român cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român.
În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată s-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepselor de 30 ani închisoare în regim de detenție și de 15 luni închisoare și s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România.
S-a constatat că persoana condamnată A. se află deținută în Penitenciarul Turnhout - Belgia.
S-a dedus din pedepsele de mai sus, durata reținerii, durata arestului preventiv și perioada executată de la data de 27.05.2015 până la zi.
În temeiul prevederilor art. 555 C. proc. pen. s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepselor de 30 ani închisoare în regim de detenție și de 15 luni închisoare pe numele persoanei condamnate A., astfel cum au fost recunoscute și puse în executare pe teritoriul României conform prevederilor prezentei hotărâri.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 272 alin. (1) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu C., conform delegației nr. 4071 din 23.09.2019 emisă de Baroul Bihor, în cuantum de 1012 RON se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bihor.
Prin Sentința penală nr. 89/PI din 01 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2019 a fost admisă contestația la executare formulată de către Compartimentul executări penale din cadrul Curții de Apel Oradea împotriva Sentinței penale nr. 83/PI/2019 din 25 septembrie 2019 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2019, privind condamnatul A.
S-a constatat că prin Sentința penală nr. 83/PI/2019 din 25 septembrie 2019 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2019 au fost recunoscute pedepsele de 30 de ani închisoare în regim de detenție și 15 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost adaptată pedeapsa de 30 de ani închisoare în regim de detenție în sensul că A. va executa pe teritoriul României pedeapsa de 25 de ani închisoare în regim de detenție.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2019 din 15 octombrie 2019, emis pe numele condamnatului A. și formele de executare efectuate în baza Sentinței penale nr. 83/PI/2019 din 25 septembrie 2019 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de 25 de ani închisoare în regim de detenție și pentru pedeapsa de 15 luni închisoare în regim de detenție.
Prin Decizia penală nr. 833 din 11 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2020 a fost admisă contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Sentinței penale nr. 89/PI din 02 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2019, care a fost desființată în parte și, rejudecând, s-au adaptat pedepsele recunoscute prin Sentința penală nr. 83/PI din 25 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în sensul că persoana condamnată A. va executa pedeapsa de 30 de ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată din 27.05.2015 la zi și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit dispozițiilor hotărârii.
Prin aceeași decizie s-a respins ca tardivă contestația formulată de A. împotriva Sentinței penale nr. 89/PI din 01 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2019.
Curtea a notat că potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 din lege și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.
Din interpretare coroborată a dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 302/2004 și cele ale art. 139 din aceeași lege, prima instanță a concluzionat că statului de executare i se recunoaște doar posibilitatea de a dispune asupra aspectelor de țin de executarea pedepsei după transferul condamnatului, deoarece în procedura de recunoaștere reglementată de Legea nr. 302/2004, statul de executare nu are competența de a se pronunța asupra legalității și temeiniciei soluției de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea hotărârii recunoscute cu normele interne, adaptându-le atunci când este cazul. Cu atât mai mult, statului de executare nu-i sunt recunoscute prerogative suplimentare de repunere în discuție într-o procedură de revizuire a temeiniciei hotărârii de condamnare.
Totodată, Curtea a reținut că, potrivit art. 19 din Decizia-cadru a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, statul emitent decide în exclusivitate cu privire la cererile de revizuire a hotărârii judecătorești prin care se aplică pedeapsa ce urmează a fi executată.
În aceste condiții, prima instanță a apreciat, pe de o parte, că hotărârea atacată cu calea de atac a revizuirii nu este una dintre cele prin care instanțele române s-au pronunțat cu privire la acțiunea penală, iar, pe de altă parte, că soluționarea cererii de revizuire a hotărârilor pronunțate de autoritățile judiciare din Belgia nu este de competența organelor judiciare române.
În plus, Curtea a apreciat că motivele de revizuire invocate de A. referitoare la faptul că autoritățile judiciare din Belgia nu au aplicat în mod temeinic legea penală mai favorabilă, respectiv că, în mod eronat, nu a fost reținută în favoarea sa scuza provocării, nu se circumscriu cazului prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de petent în motivarea căii extraordinare de atac declarate, aceste aspecte vizând în realitate o critică a modalității de individualizare a pedepsei.
În ceea ce privește susținerea revizuentului în sensul că nu și-a dat acordul în vederea transferării sale pentru continuarea executării pedepsei în România, Curtea a reținut că, potrivit art. 167 alin. (1) lit. d) consimțământul persoanei condamnate nu este necesar atunci când aceasta este cetățean român și trăiește pe teritoriul României. Acest motiv, nu se încadrează în vreunul dintre cazurile prevăzut de art. 453 C. proc. pen. pentru revizuirea unei hotărâri definitive.
Referitor la solicitarea inculpatului de obligare a Ministerului Justiției la plata unor daune ca urmare a condițiilor de detenție, Curtea a considerat că această solicitare nu poate forma obiectul unei cereri de revizuire, condamnatul având posibilitate fie de a se adresa judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, fie de a formula o acțiune în pretenții, întemeiate pe art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Împotriva Sentinței penale nr. 83/PI din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, a formulat apel, în termen legal, revizuentul A., solicitând reținerea incidenței dispozițiilor art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecința reducerii limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu o treime, în acord cu prevederile art. 76 C. pen., și dispunerea transferării în Belgia, în vederea executării pedepsei.
Examinând apelul formulat prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar și în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile indicate de art. 452 C. proc. pen. și numai în cazurile prevăzute de art. 453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă ori numai cu privire la o parte dintre fapte și făptuitori, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a acțiunii penale, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt și de drept, pe care le conțin hotărârile judecătorești.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de A. nu îndeplinește condițiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile prevăzute în art. 396 alin. (1) C. proc. pen., respectiv de condamnarea, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetare a procesului penal.
În procedura de recunoaștere reglementată de Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reamintește că statul de executare nu are nicio competență de a statua asupra legalității ori temeiniciei soluției de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne (adaptându-le, atunci când este cazul, la exigențele legii interne), cu atât mai mult aceluiași stat de executare nu îi pot fi recunoscute, în procedura de revizuire, prerogative suplimentare de repunere în discuție a fondului soluției. Așadar, soluționarea cererii de revizuire a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare belgiene nu este de competența organelor judiciare române.
Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva unei hotărâri, respectiv Sentința penală nr. 83/PI din 25 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2019, având ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de autoritățile judiciare din Belgia de transferare a persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România. Prin această sentință, în baza art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a următoarelor hotărâri penale: 1. Decizia penală nr. C/598/2018 din data de 29.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Antwerpen, definitivă la data de 09.07.2018, prin care s-a dispus condamnarea lui A. la o pedeapsă de 30 ani închisoare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat, prevăzută de art. 392 - 394 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 188 - 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. român și lipsire de libertate, prevăzută de art. 434 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 205 din C. pen. român; 2. Sentința penală nr. 5325 din data de 12.11.2010 pronunțată de Tribunalul de primă instanță Antwerpen, definitivă la data de 22.12.2010, prin care s-a dispus condamnarea lui A. la o pedeapsă de 15 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 461 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 228 din C. pen. român cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român.
Prin urmare, fiind vorba de o cauză ce are ca obiect recunoașterea hotărârii pronunțate de autoritățile belgiene și executarea sancțiunii aplicate, Înalta Curte apreciază că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile judecătorești care nu au fost pronunțate de către o instanță din România, chiar dacă au fost recunoscute de aceasta, deoarece nu instanța română a rezolvat fondul cauzei, ci, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit art. 19 alin. (2) din Decizia-cadru a Consiliului din 27 noiembrie 2008, statul emitent este cel care decide în exclusivitate cu privire la cererile de revizuire a hotărârii judecătorești prin care se aplică pedeapsa ce urmează a fi executată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 83/PI din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 83/PI din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.
Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.