ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 460/2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 25/PI din data de 12 martie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 64/PI din 20 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. x/2018, și a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prealabil, curtea de apel a reținut că prin Sentința penală nr. 189/P/2020 din data de 02 noiembrie 2020, Tribunalul Bihor a admis excepția de necompetență materială și, în baza art. 50 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004, a declinat competența de soluționare a cauzei privind contestația formulată de persoana condamnată A. cu privire la recunoașterea actului judiciar prin care i-au fost acordate contestatorului reduceri de pedeapsă ca urmare a muncii executate în penitenciar, în favoarea Curții de Apel Oradea.

S-a arătat că, pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihor a reținut, în esență, că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, persoana condamnată A. a solicitat recunoașterea pe cale principală a zilelor de muncă efectuate în perioada în care s-a aflat în detenție pe teritoriul statului belgian, evocând, deopotrivă, Decizia nr. 15/2015 a instanței supreme și art. 140 din Legea 302/2004.

Tribunalul Bihor a mai reținut că prin Sentința penală nr. 64/PI/20.07.2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2018, au fost recunoscute sentințele penale nr. 30038 și 30039 pronunțate de Curtea de Jurați din districtul administrativ Bruxelles la datele de 19.09.2015, respectiv 22.09.2015, definitive la data de 07.10.2015, precum și faptul că persoana condamnată A. se află în executarea pedepsei de 15 ani închisoare, urmare a recunoașterii sentințelor de condamnare mai sus menționate.

Așadar, făcând trimitere la art. 156 alin. (1) și art. 166 pct. 16 din Legea 302/2004, Tribunalul Bihor a apreciat că este necompetent material să soluționeze cauza având în vedere că persoana condamnată se află în executarea pedepsei recunoscute de Curtea de Apel Oradea, iar solicitarea contestatorului constă în recunoașterea zilelor de muncă executate în stare de detenție în Belgia, conform actelor judiciare emise de autoritățile Belgiene din care rezultă că a executat 385 zile în perioada 4/2017 - 10/2018 și 96 zile în perioada 10/2013 - 02/2014.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, la data de 09 noiembrie 2020, sub același număr de dosar, respectiv nr. x/2020

Examinând contestația la executare formulată de persoana condamnată A., Curtea de Apel Oradea a reținut, în esență, că, începând cu data de 17 decembrie 2017, Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu mai este aplicabilă ca urmare a modificării Legii nr. 302/2004 prin Legea nr. 263/2017, iar potrivit art. 141 alin. (9) din Legea nr. 302/2002 în forma actuală, trebuie să se deducă integral din pedeapsa aplicată perioada executată de persoana condamnată în statul emitent, numărul de zile deduse produse de amnistia sau grațierea acordată ulterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

În concret, a constatat că din adresa nr. x emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Bruxelles rezultă că, spre deosebire de legislația română, legislația belgiană nu ține seama la calculul duratei pedepsei de perioada care se consideră ca executată pe baza muncii prestate, fie că este remunerată sau neremunerată, precizându-se în mod expres că sistemul de extindere a termenelor de executare a pedepsei în caz de muncă, remunerată sau nu, nu este prevăzut de dreptul belgian.

Ca atare, s-a reținut că atât timp cât potrivit legislației statului emitent la calculul pedepsei nu se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, curtea de apel nu poate proceda la deducerea din pedeapsa aplicată contestatorului a numărului de zile ce ar putea fi considerate ca executate, conform art. 96 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 254/2003, ca urmare a prestării de către acesta pe durata detenției în Penitenciarele din Nivelles și Saint-Gilles din Belgia a unei munci remunerate.

Împotriva Sentinței penale nr. 25/PI din data de 12 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație persoana condamnată A., pin apărător ales, solicitând, în esență, recunoașterea zilelor de muncă lucrate pe teritoriul Belgiei în timpul detenției și acordarea, pe cale de consecință, a beneficiilor aferente.

În concret, apărarea a susținut că persoana condamnată a lucrat 29 de luni în perioada în care s-a aflat în penitenciarele Nivelles (04.07.2012 - 26.02.2014; decembrie 2016 - noiembrie 2018) și St. Gilles (08.07.2016 - decembrie 2016).

Astfel, având în vedere că se află încarcerat în Penitenciarul Oradea în vederea continuării executării pedepsei stabilite de autoritățile judiciare belgiene și recunoscută prin Sentința penală nr. 64/PI/20.07.2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2018, persoana condamnată, prin apărător ales, a solicitat recunoașterea, pe cale principală, a zilelor de muncă efectuate pe teritoriul Belgiei în perioada în care a fost în detenție.

În drept, contestatorul a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 96 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 25 martie 2021, sub nr. x/2020 și repartizată aleatoriu completului de judecată C10, cu prim termen de judecată fixat la data de 07 mai 2021.

Examinând contestația formulată de persoana condamnată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății are ca obiect condamnarea contestatorului la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, recunoscută de instanța română în cadrul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești de condamnare pronunțată de o instanță dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

În drept, contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., solicitând, în concret, reducerea pedepsei rezultante de 15 ani închisoare recunoscută prin Sentința penală nr. 64/PI/2018 din 20 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia nr. 261/A din data de 15 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin scăderea zilelor de muncă efectuate pe teritoriul Belgiei în perioada în care a fost încarcerat.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., "Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri(...) d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.".

Din interpretarea art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004, republicată, reiese că ulterior transferării persoanei condamnate, dacă statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a examinat hotărârea judecătorească străină și a dispus, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent, dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare aplicându-se în mod corespunzător.

În legătură cu această cerință de procedibilitate, se remarcă faptul că din relațiile furnizate la data de 23 februarie 2021 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Bruxelles, Biroul nr. 1, rezultă că persoanei condamnate nu i-au fost acordate reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România cu privire la perioada executată în statul de condamnare, autoritățile judiciare din statul emitent arătând în mod expres că sistemul de extindere a termenelor de executare a pedepsei în caz de muncă, remunerată sau neremunerată, nu este prevăzut de dreptul belgian.

Astfel, analizând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu pot fi subsumate unei cauze de micșorare a pedepsei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen. rap. la art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, ci pun în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea.

Înalta Curte subliniază că pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Contestația la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea și temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea.

Ca atare, cererea formulată de contestator, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanță poate fi învestită în cursul executării și constituie, în fapt, un apel deghizat.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința penală atacată este temeinică și legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 25/PI din data de 12 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deopotrivă, reținând culpa procesuală a contestatorului în formularea prezentei contestații, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 25/PI din data de 12 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă pe contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2021.

GGC-GR