ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 238/2019

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 32/PI/2019 din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 101/PI/2017 din data de 04.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a constatat că prin Sentința penală nr. 38/P/2019 din data de 07 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor, invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 rap. la art. 598 alin. (2) cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Curții de Apel Oradea.

În baza art. 272 C. proc. pen., s-a dispus virarea din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul Bihor a sumei de 65 RON reprezentând onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu.

Tribunalul Bihor a reținut că petentul-condamnat A. a formulat contestație la executare, arătând, în esență, că pedeapsa pe care o execută este mai mare decât maximul prevăzut de textul de lege care reglementează infracțiunea pentru care a fost condamnat. La ședința de judecată din data de 07.03.2019, petentul, prin avocatul ales, și-a calificat cererea ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Tribunalul Bihor a reținut că, întrucât instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută [Sentința penală nr. 101/P.I./2007 din data de 04.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. x/2017, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 248/A/09.10.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată] este Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 50 rap. la art. 598 alin. (2) cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea acestei instanțe.

Curtea de apel a constatat că prin contestația formulată în termen legal, contestatorul condamnat A. a solicitat desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, în sensul reducerii pedepsei la limita maximă de 12 ani și 6 luni închisoare.

Curtea de apel a reținut că n motivarea contestației s-au invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., arătându-se că, potrivit legii române, în reglementarea tentativei, limitele sunt la jumătate și când este vorba de pedeapsa detenției pe viață, atunci pedeapsa este de la 10 la 20 de ani, doar în situația în care instanța s-a orientat spre detenția pe viață, însă întrucât contestatorului nu i s-a dat pedeapsa cu detențiunea pe viață, înseamnă că se aplică înjumătățirea cuantumului legal de la 15 la 25, adică de la 7,5 la 12,5, acestea fiind limitele de pedeapsă în care legea română poate să pedepsească pe acest condamnat.

În final, s-a arătat că nu solicită o reindividualizare a pedepsei, ci reducerea de la 15 ani la 12,5 ani, întrucât acesta este maximul care i se poate da condamnatului A., conform legii române.

Examinând contestația la executare formulată de către contestatorul condamnat A., Curtea de Apel Oradea a apreciat că în cauză există autoritate de lucru judecat.

Astfel, a constatat că prin Sentința penală nr. 101/P.I./2007 din data de 04.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. x/2017, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 248/A/09.10.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de autoritățile judiciare austriece de transferare a persoanei condamnate A., pentru continuarea executării pedepsei de 15 ani închisoare în regim de detenție, aplicate de autoritățile judiciare austriece, într-un penitenciar din România.

În baza art. 155 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale nr. 4 Hv 129/132 din data de 27.01.2014 pronunțată de Tribunalul Landului Graz din Republica Austria, definitivă prin Decizia penală nr. 10 Bs 123/14k din data de 21.05.2014 pronunțată de Tribunalul Superior al Landului Graz din Republica Austria, prin care persoana condamnată A. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 15, raportat la art. 75 din C. pen. austriac.

S-a dedus din pedeapsa de 15 ani închisoare în regim de detenție durata arestului preventiv, precum și perioada executată de la 08 martie 2013 la zi.

Instanța Supremă a reținut că persoanei condamnate A. i s-a aplicat pedeapsa de 15 ani pentru tentativă de omor cu premeditare, faptă incriminată de legea penală română la art. 32 rap. la art. 189 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., infracțiune pentru care maximul special este de 20 de ani, în forma tentativei, astfel că pedeapsa aplicată de către autoritățile austriece este compatibilă ca durată și natură cu legislația română.

Aceeași instanță a stabilit că, în situația în care pedeapsa aplicată de către autoritățile judiciare străine nu este compatibilă cu legislația română, atunci se adaptează pedeapsa la cea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea.

Revenind la speță, Curtea de apel a constatat că petentul A. a criticat modul de adaptare a pedepsei aplicate inițial de către autoritățile judiciare austriece sub aspectul duratei acesteia, cauza fiind soluționată definitiv prin Decizia penală nr. 248/A/09.10.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Întrucât obiectul contestației la executare este identic cu dosarul soluționat anterior, potrivit Legii nr. 302/2004 și nu au intervenit modificări sau alte elemente noi de natură a reexamina pe fond chestiunea supusă dezbaterii, Curtea de Apel Oradea a respins contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 101/PI/2017 din data de 04.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva Sentinței penale nr. 32/PI/2019 din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație A.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 15 aprilie 2019, fiind acordat termen aleatoriu la data de 07 mai 2019.

În dezbateri, apărătorul desemnat din oficiu contestatorului condamnat a susținut că instanța națională trebuia să adapteze pedeapsa în sensul că aceasta este de la 15 la 25 de ani pentru fapta în forma consumată, iar în forma tentativei este de la 7 ani și 6 luni. Apărarea a susținut că potrivit C. pen. austriac nu există pedeapsă pentru tentativă la infracțiunea de omor, nefiind prevăzută nici pedeapsa detențiunii pe viață pentru această infracțiune.

Examinând contestația prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În speța de față, condamnatul a invocat incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., solicitând ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să se adapteze pedeapsa aplicată în străinătate potrivit legii române.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se în cadrează în cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., care cuprinde situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În cauză, criticile privind legalitatea pedepsei au fost examinate în cadrul apelului declarat de persoana condamnată împotriva hotărârii de recunoaștere și punere în executare a Sentinței penale nr. 4 Hv 129/132 din data de 27.01.2014 pronunțată de Tribunalul Landului Graz din Republica Austria, definitivă prin Decizia penală nr. 10 Bs 123/14k din data de 21.05.2014 pronunțată de Tribunalul Superior al Landului Graz din Republica Austria. S-a reținut că persoanei condamnate A. i s-a aplicat pedeapsa de 15 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor cu premeditare, faptă incriminată de legea penală română la art. 32 rap. la art. 189 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., infracțiune pentru care maximul special al pedepsei este de 20 ani închisoare, în forma tentativei, astfel că pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare austriece este compatibilă ca durată și natură cu legislația română (Decizia penală nr. 248/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017).

Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de A. împotriva Sentinței penale nr. 32/PI/2019 din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 32/PI/2019 din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A. în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2019.

Procesat de GGC - GV