ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 833/2020
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 833/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 89/PI/2020 din data de 1 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată de către Compartimentul executări penale din cadrul Curții de Apel Oradea împotriva Sentinței penale nr. 83/PI/2019 din 25 septembrie 2019 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea privind pe condamnatul A..
S-a constatat că, prin Sentința penală nr. 83/PI/2019 din 25 septembrie 2019, pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, au fost recunoscute pedepsele de 30 de ani închisoare în regim de detenție și 15 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a adaptat pedeapsa de 30 de ani închisoare în regim de detenție în sensul că, condamnatul A. va executa pe teritoriul României pedeapsa de 25 de ani închisoare în regim de detenție.
S-a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2019 din 15 octombrie 2019, emis pe numele condamnatului A. și formele de executare efectuate în baza Sentinței penale nr. 83/PI/2019 din 25 septembrie 2019, pronunțată de către Curtea de Apel Oradea.
S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de 25 de ani închisoare în regim de detenție și pentru pedeapsa de 15 luni închisoare în regim de detenție.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, la data de 22 noiembrie 2019, judecătorul delegat din cadrul Compartimentului executări penale al Curții de Apel Oradea, având în vedere dispozițiile Sentinței penale nr. 83/PI/2019 din data de 25 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2019, a sesizat Judecătoria Sectorului 5 București pentru a aprecia asupra incidenței prevederilor art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. cu privire la pedepsele aplicate persoanei condamnate A. de către autoritățile judiciare belgiene, recunoscute de Curtea de Apel Oradea.
La data de 10 decembrie 2019, Judecătoria Sectorului 5 București a trimis sesizarea, pe cale administrativă, judecătorului delegat din cadrul Biroului executări penale al Curții de Apel Oradea, pentru a se aprecia asupra dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., formându-se, astfel, pe rolul acesteia, dosarul nr. x/2019.
Prin Sentința penală nr. 4/PI din 22 ianuarie 2020, Curtea de Apel Oradea a calificat obiectul cauzei ca fiind o cerere de modificare a pedepselor în sensul dispozițiilor art. 585 din C. proc. pen. și a declinat competența de judecare a cauzei privindu-l pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului București.
Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 31 ianuarie 2020, sub nr. x/2019.
Prin Sentința penală nr. 625 din 22 iunie 2020, ca urmare a admiterii excepției necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, Tribunalul București, în baza art. 50 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.
Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru regulator de competență.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 2 iulie 2020, formând obiectul dosarului nr. x/2019
Prin Încheierea nr. 264 din data de 10 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Curții de Apel Oradea.
Examinând contestația la executare formulată în cauză, în raport de temeiurile de fapt și de drept invocate în sprijinul acesteia, precum și din oficiu, Curtea de Apel Oradea a reținut, în esență, că, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în speță nelămurirea invocată cu privire la hotărârea care se execută fiind cuantumul pedepsei de 30 de ani închisoare în regim de detenție aplicat prin Sentința penală nr. 83/PI/2019 din 25 septembrie 2019 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019.
Referitor la această împrejurare Curtea a constatat că, prin Sentința penală nr. 83/PI/2019 din 25 septembrie 2019 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a Deciziei penale nr. C/598/2018, din data de 29 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Antwerpen, definitivă la data de 9 iulie 2018, prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 30 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat, prev. de art. 392 - 394 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 188 - 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. român, lipsire de libertate, prev. de art. 434 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 205 din C. pen. român, precum a Sentinței penale nr. 5325 din data de 12 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul de primă instanță Antwerpen, definitivă la data de 22 decembrie 2010, prin care s-a dispus condamnarea aceleiași persoane la o pedeapsă de 15 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 461 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 228 din C. pen. român cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen. român.
În consecință, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., în vederea continuării executării pedepselor menționate într-un penitenciar din România, fiind dedusă perioada executată de la data de 27 mai 2015 până la zi.
Curtea a constatat că durata pedepsei astfel stabilite, depășește limita maximă de 30 de ani închisoare prevăzută de legislația penală din România.
În acest sens, s-a reținut, în raport de dispozițiile art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, că pedeapsa prevăzută de C. pen. român pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. este detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Totodată, Curtea a apreciat că, potrivit art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, instanța învestită cu cererea de recunoaștere și executare a hotărârii penale pronunțate de o instanță a unui stat membru al Uniunii Europene, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent.
Având în vedere natura pedepsei aplicate de instanța olandeză - închisoarea - precum și durata acesteia - 30 de ani - Curtea a constatat că durata pedepsei aplicată prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Antwerpen depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de omor calificat, considerent pentru care a adaptat pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare belgiene în sensul reducerii acesteia la maximul special al pedepsei închisorii prevăzut de legea penală română în art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., respectiv 25 de ani.
Împotriva Sentinței penale nr. 89/PI/2020 din data de 1 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, au formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și condamnatul A..
Prin motivele de contestație formulate în scris, Ministerul Public a arătat că operațiunea de adaptare se face în cadrul procedurii descrise de art. 166 - 167 din Legea nr. 302/2004, la momentul recunoașterii și punerii în executare a hotărârii emise de autoritatea judiciară străină.
Curtea de Apel Oradea, prin Sentința penală nr. 83/P/2019 din 25 septembrie 2019, în baza art. 166 alin. (3) și (6) și art. 167 din Legea nr. 302/2004 a dispus recunoașterea și punerea în executare a Deciziei penale nr. C/598/2018 din data de 29 mai 2018 a Curții de Apel Antwerpen, definitivă la 9 iulie 2018, prin care s-a dispus condamnarea lui A. la pedeapsa de 30 de ani închisoare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat, prev. de art. 392 - 394 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 188 - 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. român și lipsire de libertate, prev. de art. 434 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 205 din C. pen. român; a dispus recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale nr. 5325 din data de 12 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul de primă instanță Antwerpen, definitivă la data de 22 octombrie 2020, prin care s-a dispus condamnarea lui A. la o pedeapsă de 15 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev, de art. 461 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 228 cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român; a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. (din Penitenciarul Turhout - Belgia) în vederea continuării executării pedepselor de 30 de ani închisoare respectiv 15 luni închisoare și a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România; a dedus, din pedepsele de mai sus, durata reținerii, durata arestului preventiv și perioada executată de la data de 27 mai 2015 la zi (25 septembrie 2019).
Parchetul a arătat că, pentru a dispune în acest sens, instanța a analizat și eventualitatea adaptării celor două pedepse aplicate de statul care a emis cele două hotărâri, dar, menținând aceste pedepse, de 30 de ani închisoare respectiv 15 luni închisoare, a considerat că ele corespund ca natură și durată cu pedepsele prevăzute de legea română pentru infracțiuni similare.
În opinia parchetului, prin hotărârea contestată, Curtea a făcut o a doua analiză având același obiect, dar rezultat diferit și anume adaptarea primei pedepse, cea de 30 de ani închisoare, la 25 de ani închisoare.
Astfel, parchetul a apreciat că acest rezultat nu este în concordanță cu niciuna din ipotezele prevăzute de art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea 302/2004, iar dacă totuși s-ar considera că pedeapsa de 30 de ani închisoare trebuie adaptată, aplicând prevederile art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. instanța ar fi putut ajunge la rezultatul de 27 de ani și 4 luni, compus din 25 de ani (limita maximă, cea mai grea, pentru infracțiunea de omor calificat) și 2 ani și 4 luni (o treime din limita maximă de 7 ani, cea mai ușoară, pentru infracțiunea de lipsire de libertate).
Cu prilejul dezbaterilor în cauză, reprezentantul Ministerului Public a înțeles să reformuleze motivele invocate în scris astfel cum au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, drept pentru care nu vor mai fi reluate.
În ceea ce privește contestația formulată de către persoana condamnată A., se constată că aceasta nu a formulat motive de contestație, însă au fost formulate concluzii scrise prin care s-a solicitat, în esență, admiterea contestației formulate și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.746,44 RON, constând din 4000 de RON onorariu de avocat și 1746,44 RON cheltuieli de deplasare ale apărătorului ales.
Totodată, s-a solicitat respingerea contestației formulate de către Ministerul Public și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Examinând, cu prioritate, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Legea specială recunoaște instanței naționale posibilitatea de a proceda la adaptarea pedepsei aplicate persoanei solicitate prin hotărârea autorităților judiciare străine, însă numai în ipoteza prevăzută de art. 166 alin. (6) raportat la art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Din interpretarea dispozițiilor art. 166 alin. (6) și (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că eventuala adaptare a pedepsei în procedurile guvernate de normele secțiunii 2 a titlului VI din legea specială trebuie însă să aibă întotdeauna ca premisă incompatibilitatea dintre sancțiunea aplicată prin hotărârea străină și cea prevăzută de legea română pentru infracțiunile corespondente.
O astfel de incompatibilitate intervine când natura pedepsei aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română, când durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.
În consecință, atribuția de adaptare a pedepsei, recunoscută de legea specială instanțelor naționale, se limitează exclusiv la natura și durata pedepsei aplicate de autoritățile judiciare străine și devine funcțională numai în cazul situațiilor premisă anterior evocate.
În contextul acestor aspecte teoretice, Înalta Curte constată că, prin Sentința penală nr. 83/PI/2019 din data de 25 septembrie 2019, definitivă prin neapelare la data de 14 octombrie 2019, în baza art. 166 alin. (3) - (6) rap. la art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a deciziei penale nr. C/598/2018, din data de 29 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Antwerpen, definitivă la data de 9 iulie 2018, prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 30 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat, prev. de art. 392 - 394 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 188 - 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. român, lipsire de libertate, prev. de art. 434 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 205 din C. pen. român, precum a Sentinței penale nr. 5325 din data de 12 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul de primă instanță Antwerpen, definitivă la data de 22 decembrie 2010, prin care s-a dispus condamnarea aceleiași persoane la o pedeapsă de 15 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 461 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 228 din C. pen. român cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen. român.
În baza art. 166 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., în vederea continuării executării pedepselor de 30 de ani închisoare și de 15 luni închisoare, într-un penitenciar din România, fiind dedusă perioada executată de la data de 27 mai 2015 până la zi.
Sesizarea judecătorului delegat poartă asupra faptului că durata pedepsei astfel stabilite, depășește limita maximă de 30 de ani închisoare prevăzută de legislația penală din România.
În cauză, raportat la aceste dispoziții legale, se constată că se impune o adaptare a pedepsei privative de libertate aplicată de instanța străină, în sensul art. 166 alin. (8) lit. b) raportat la alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 și art. 10 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, întrucât, deși natura pedepselor aplicate corespunde, sub aspectul denumirii și al regimului, cu pedeapsa reglementată de legea penală română, în ceea ce privește durata pedepselor aplicate, respectiv 30 de ani închisoare și 15 luni închisoare, aceasta depășește limita maximă generală a pedepsei prevăzute de legea penală română.
În dezacord cu prima instanță, care a apreciat în mod eronat, că durata pedepsei aplicată prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Antwerpen depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de omor calificat, considerent care a determinat adaptarea pedepsei aplicată de autoritățile judiciare belgiene în sensul reducerii acesteia la maximul special al pedepsei închisorii prevăzut de legea penală română în art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., respectiv 25 de ani, Înalta Curte, aplicând în cauză dispozițiile art. 60 din C. pen. român, constată că pedepsele aplicate depășesc maximul prevăzut de lege, motiv pentru care se impune adaptarea pedepselor de 30 de ani închisoare și de 15 luni închisoare prin reducerea acestora până la limita maximă admisă de legea penală română, respectiv 30 de ani închisoare.
În acest context argumentativ, Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Sentinței penale nr. 89/PI/2020 din data de 1 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
Va desființa, în parte, sentința penală și, rejudecând:
Va adapta pedepsele recunoscute prin Sentința penală nr. 83/PI/2019 din 25 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în sensul că persoana condamnată A. va executa pedeapsa de 30 de ani închisoare.
Va deduce perioada executată de la 27 mai 2015 la zi.
Va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri.
Totodată, va menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Analizând, în continuare, excepția tardivității declarării căii de atac a contestației de către persoana condamnată A., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Analizând contestația formulată în prezenta cauză de către contestatorul persoana condamnată A. prin prisma excepției tardivității declarării acestei căi de atac, Înalta Curte constată că, în conformitate cu prevederile art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării, potrivit Titlului V, pot fi atacate cu contestație, la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.
Dispozițiile legale anterior menționate reglementează, așadar, posibilitatea exercitării căii de atac împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia executării, însă într-un termen clar stabilit, și anume de 3 zile de la comunicare, dispozițiile art. 410 alin. (1) din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.
În prezenta cauză, comunicarea vizând minuta Sentinței penale nr. 89/PI/2020 din data de 1 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea prin care, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată de către Compartimentul executări penale din cadrul Curții de Apel Oradea împotriva Sentinței penale nr. 83/PI/2019 din 25 septembrie 2019 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea privind pe condamnatul A. a fost realizată la data de 2 octombrie 2020, la locul de detenție al condamnatului, respectiv Penitenciarul Oradea, însă exercitarea căii de atac a contestației, de către acesta, s-a realizat la data de 8 octombrie 2020, rezultând în aceste condiții depășirea termenului legal de 3 zile prevăzut de dispozițiile art. 597 alin. (7) din C. proc. pen.
Se reține în acest sens că instituția termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activități judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând operativitatea acțiunilor cerute de justa soluționare a cauzelor penale.
În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.
Prin urmare, cum excepția tardivității constituie o excepție peremptorie - care împiedică judecarea cauzei, se constată că există un impediment legal în analiza pe fond a contestației formulate de contestatorul persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 89/PI/2020 din data de 1 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
Pe cale de consecință, constatând întemeiată excepția tardivității căii de atac a contestației invocată din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 89/PI/2020 din data de 1 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
În raport de dispozițiile art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației exercitate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Sentinței penale nr. 89/PI/2020 din data de 1 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
Desființează, în parte, sentința penală și, rejudecând:
Adaptează pedepsele recunoscute prin Sentința penală nr. 83/PI/2019 din 25 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în sensul că persoana condamnată A. va executa pedeapsa de 30 de ani închisoare.
Deduce perioada executată de la 27 mai 2015 la zi.
Dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge, ca tardivă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 89/PI/2020 din data de 1 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației exercitate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea rămân în sarcina statului.
Obligă contestatorul condamnat A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2020.