ÎCCJ, Decizia nr. 376/2021

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 43/A din data de 13 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Sentinței penale nr. 5/PI din data de 30 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare, a fost înlăturată dispoziția privind adaptarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. de către autoritățile judiciare din Belgia.

Totodată, a fost admisă cererea de transfer a persoanei condamnate A. și s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 15 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa recunoscută perioada executată de 669 de zile închisoare, calculată de autoritățile belgiene la data de 24 octombrie 2019, și cea executată în continuare până la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea au rămas în sarcina statului.

Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva aceleiași sentințe penale.

Apelantul persoană condamnată A. a fost obligat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, în sumă de 1.012 RON, a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva Deciziei penale nr. 43/A din data de 13 februarie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, condamnatul A. a formulat contestație.

Prin Decizia penală nr. 159 din data de 5 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva Deciziei penale nr. 43/A din data de 13 februarie 2020, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți, în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva Deciziei penale nr. 159 din data de 5 octombrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, condamnatul A. a exercitat calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Prin Decizia penală nr. 78 din data de 15 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 159 din data de 5 octombrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al instanței supreme a reținut că potrivit dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen., sunt supuse contestației în anulare doar hotărârile penale definitive prin care a fost soluționată acțiunea penală și/sau acțiunea civilă exercitată într-o cauză penală.

În aceste condiții, instanța supremă a constatat că, în cauză, s-a formulat contestație în anulare împotriva unei decizii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A., cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri, prin care au fost soluționate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 5/PI din data de 30 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Prin urmare, s-a apreciat că prin hotărârea atacată nu a fost soluționată acțiunea penală și/sau acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, astfel încât nu are natura și aptitudinea unei hotărâri ce poate fi atacată pe calea contestației în anulare.

În același sens, s-a făcut referire și la doctrina în materie care a statuat că hotărârile prin care instanța nu se pronunță asupra acțiunii penale sau acțiunii civile exercitate într-o cauză penală nu pot fi atacate cu contestație în anulare (C. proc. pen. - comentariu pe articole - Editura C.H.Beck - M. Udroiu, I. Tocan comentariu art. 426 "Deoarece nu sunt hotărâri prin care instanța se pronunță cu privire la acțiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală nu pot fi atacate cu contestație în anulare: (i) încheierile judecătorului de cameră preliminară prin care se pronunță cu privire la plângerea formulată împotriva unei soluții de clasare ori cu privire la legalitatea și temeiniciei redeschiderii procesului penal; (ii) încheierile prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță cu privire la măsurile preventive; (iii) deciziile prin care instanța de control judiciar a respins o altă contestație în anulare exercitată anterior în aceeași cauză; (iv) sentința prin care se respinge cererea de redeschidere a procesului penal.")

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 426 din C. proc. pen., precum și jurisprudența și doctrina cu privire la natura hotărârilor care pot fi atacate prin contestație în anulare, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți a constatat că nici decizia prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva Deciziei penale nr. 43/A din data de 13 februarie 2020, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți, în Dosarul nr. x/2019, nu este susceptibilă a fi atacată printr-o contestație în anulare.

Împotriva Deciziei penale nr. 78 din data de 15 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 22 noiembrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public, ale contestatorului, precum și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestator, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Cap. III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva Deciziei penale nr. 78 din data de 15 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 159 din data de 5 octombrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020.

În acest context, Completul de 5 Judecători al instanței supreme reține că potrivit prevederilor art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., "Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate."

De asemenea, se reține că în conformitate cu art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă."

Prin urmare, analizând dispozițiile cuprinse în Secțiunea I a Cap. V din Titlul III din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile menționate la art. 426 din C. proc. pen., iar dispozițiile legii procesual penale prevăd posibilitatea exercitării căii de atac a apelului numai împotriva sentinței date în contestație în anulare, ca urmare a soluționării pe fond a acestei căi de atac, însă împotriva hotărârii pronunțate în faza examinării în principiu a admisibilității acestei căi extraordinare, legiuitorul nu a reglementat nicio cale de atac, astfel încât această din urmă hotărâre are caracter definitiv.

În aceste condiții, se constată că, în cauză, contestatorul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în etapa examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă întrucât în situația contrară s-a încălca principiul instituit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României potrivit cărora "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile ... pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

În consecință, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 78 din data de 15 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 78 din data de 15 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2021.

GGC - ED