ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 234 din 21.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia. S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
S-a recunoscut Sentința penală nr. 3156/2019 - Reg. Gen. nr. 1362/2016 DIB. - R.G.N.R. nr. 17097/2014 pronunțată de Tribunalul din Foggia, la data de 10.10.2019 - definitivă la data de 29.02.2020, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de favorizare, prevăzute de art. 378 din C. pen. Italian, faptă care are corespondent în legislația română în infracțiunea prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen. român.
S-a recunoscut ordonanța Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Foggia - Italia nr. 328/2020 SIEP prin care s-a cumulat pedeapsa de 12 luni închisoare de mai sus cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 625/2016 din 15.07.2016 a Tribunalului Ordinar din Campobasso, definitivă la 29.10.2016, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 500 euro amendă, Sentința penală nr. 1739/2015 a Tribunalului din Ravenna, definitivă la 23.12.2015, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare și 300 euro amendă;- Sentința penală nr. 1025/20.09.2018 a Tribunalului din Chieti, definitivă la 05.12.2018, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare și 600 euro amendă; Sentința penală nr. 1025/20.09.2018 a Tribunalului din Chieti, definitivă la 05.12.2018, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare și 600 euro amendă, pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare care a fost adaptată la limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune, și anume în sensul reducerii la pedeapsa de 3 ani închisoare; Sentința penală nr. 219/2010 a Tribunalului ordinar din Foggia, definitivă la 04.07.2010, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2.000 euro amendă, în pedeapsa de 8 ani și 4 luni închisoare.
S-a constatat că prin Sentința penală nr. 263 din data de 27.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia penală nr. 346/A/07.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost recunoscute Sentința penală nr. 625/2016 din 15.07.2016 a Tribunalului Ordinar din Campobasso, definitivă la 29.10.2016, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 500 euro amendă; Sentința penală nr. 1739/2015 a Tribunalului din Ravenna, definitivă la 23.12.2015, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare și 300 euro amendă; Sentința penală nr. 1025/20.09.2018 a Tribunalului din Chieti, definitivă la 05.12.2018, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare și 600 euro amendă; Sentința penală nr. 1025/20.09.2018 a Tribunalului din Chieti, definitivă la 05.12.2018, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare și 600 euro amendă, pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare care a fost adaptată la limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune, și anume în sensul reducerii la pedeapsa de 3 ani închisoare; Sentința penală nr. 219/2010 a Tribunalului ordinar din Foggia, definitivă la 04.07.2010, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2.000 euro amendă și Ordonanța Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Chieti - Italia nr. 12/2019 SIEP și s-a dispus executarea de către cetățeanul român A. într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 7 ani și 4 luni închisoare.
S-a dispus executarea pedepsei rezultante de 8 ani și 4 luni închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioadele în care cetățeanul român A. a fost privat de libertate în statul emitent (în Italia) din data de 14.04.2010 până la data de 10.06.2010 inclusiv și din data de 12.11.2015 până la data de 13.11.2015 inclusiv, precum și durata reținerii și arestării provizorii în procedura de executare a mandatului european de arestare de la 22.08.2019 până la data de 06.09.2019, inclusiv și de la data de 10.09.2019 până la data de 13.09.2019, inclusiv și perioada executată în România de la 07.11.2019 la zi.
S-a anulat vechiul MEPI și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 964 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel condamnatul A..
Prin Decizia penală nr. 11/A din 18 ianuarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 234 din 21 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.
A fost obligat apelantul-condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în sumă de 964 RON, a rămas în sarcina statului și s-a dispus a se plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva Deciziei penale nr. 11/A din 18 ianuarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, a formulat contestația în anulare condamnatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2022.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul A., raportat la datele cauzei și criticile formulate, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei căi extraordinare de atac îl constituie Decizia penală nr. 11/A din 18 ianuarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a respins ca respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 234 din 21 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a recunoscut Sentința penală nr. 3156/2019 - Reg. Gen. nr. 1362/2016 DIB. - R.G.N.R. nr. 17097/2014 pronunțată de Tribunalul din Foggia, la data de 10.10.2019 - definitivă la data de 29.02.2020, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de favorizare, prevăzute de art. 378 din C. pen. Italian.
Prealabil analizării motivelor invocate de contestatorul A., Înalta Curte evidențiază limitele și specificul căii de atac a contestației în anulare, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispozițiilor art. 426 - 432 din C. proc. pen., norme care statuează că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale, de către instanța care a pronunțat hotărârea atacată în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo).
Potrivit art. 426 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Legiuitorul a prevăzut în mod explicit procedura contestației în anulare, în cadrul căreia se analizează într-o primă etapă condițiile de admisibilitate și doar în măsura în care constată incidența reală - nu doar formală - a cazurilor de contestație invocate, instanța procedează ulterior la analiza temeiniciei cererii, în cadrul căreia verifică susținerea cazurilor de contestație invocate prin raportare la decizia instanței a cărei anulare se cere și respectiv la toate actele dosarului.
În conformitate cu dispozițiile art. 431 C. proc. pen., contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.
Prin urmare, în această etapă procesuală, instanța se limitează la verificarea cererii de contestație în anulare sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor legale de folosire a acestei căi de atac extraordinare: dacă privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
Așadar, determinarea precisă a condițiilor în care poate fi exercitată contestația în anulare constituie o garanție că această cale de atac nu poate fi utilizată oricând și în orice modalitate, în scopul de a înlătura efectele principiului autorității de lucru judecat și al stabilității hotărârilor definitive.
Din analiza dispozițiilor legale care reglementează contestația în anulare (art. 426 și urm. C. proc. pen.), Înalta Curte constată că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai de către instanțele naționale împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluționat acțiunea penală. Or, în speță, contestația în anulare vizează o hotărâre de recunoaștere a unei pedepse aplicate de o instanță străină și executarea pedepsei într-un penitenciar din România.
Așadar, în cauza dedusă judecății, hotărârea atacată nu poate fi supusă examinării pe calea contestației în anulare, întrucât nu a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive prin care să se fi soluționat fondul cauzei.
Totodată, în speța dedusă judecății, se constată că, la data de 21.12.2022, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova contestația în anulare formulată de persoana condamnată A., întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., prin care a solicitat să se constate împlinirea termenului general de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 3156/2019 - Reg. Gen. nr. 1362/2016 DIB. - R.G.N.R. nr. 17097/2014 pronunțată de Tribunalul din Foggia, recunoscută prin Sentința nr. 234 din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.
Înalta Curte reamintește că dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. pot fi invocate de inculpatul condamnat atunci când exista o cauză de încetare a procesului penal, ce nu a fost valorificată în favoarea sa.
Înalta Curte constată că numai în situația în care instanța de apel învestită cu soluționarea acțiunii penale nu se pronunța asupra unei cauze de încetare a procesului penal, pentru care existau la dosar probele necesare care ar fi condus la soluția de încetare a procesului penal, contestatorul avea deschisă posibilitatea invocării contestației în anulare.
În plus, stabilirea ori alegerea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept) și nu poate face obiectul cenzurii în contestația în anulare, întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.
Așadar, se constată că persoana condamnată A. a învestit instanța cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele legale, contestația în anulare dedusă judecății fiind inadmisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii".
Referitor la solicitarea de a fi recalificată cererea de contestație în anulare în contestație la executare, văzând poziția exprimată de petent și aplicând principiul disponibilității, instanța va evalua contestația în anulare, menționând petentului faptul că are posibilitatea să învestească instanța cu o asemenea cerere, printr-o cerere separată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 11/A din 18 ianuarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 11/A din 18 ianuarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2023.