ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 196/2021

Sentința nr. 681/08 pronunțată de Tribunalul din Busto Arsizio la data de 15.12.2008, definitivă la 02.12.2009, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare și 200 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau sub amenințare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 4 și 5 și art. 99 alin. (11) nr. 1 C. pen. italian. Fapta constă în aceea că, la 06.12.2008, împreună cu alte persoane, a intrat în barul "B. " din localitatea C. și. cu scopul de a obține profit, după ce au distras atenția angajaților, au sustras 398 bilete "loz" în valoare totală de 650 euro. Pedeapsa aplicată prin această sentință a fost executată în perioada 06.12.2008-05.04.2009; -

Sentința nr. 258/11 a Tribunalului Ordinar din Varese din 11.03.2011, definitivă la 02.07.2011, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare și 180 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau sub amenințare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 și 5 și art. 99 alin. (IV) ipoteza a 2-a C. pen. italian. Fapta constă în aceea că, la 27.11.2008, împreună cu alte persoane, a sustras de la numitul D., proprietarul localului bar-tutungerie, 90 de bilete "loz" serie "stella stellina" în valoare de 3 euro fiecare. -

Sentința nr. 11959/09 din 23.10.2009 a Tribunalului Ordinar din Milano, secția a IV-a penală, confirmată prin sentința din 28.12.2009 a Curții de Apel din Milano, definitivă la 07.03.2013, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni și 10 zile închisoare și 300 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau sub amenințare cu arma, prev. de art. 110, 648, 99 alin. (1), (62) bis, 69 alin. (4) C. pen. italian. Fapta constă în aceea că, la 28.09.2007, la Milano, împreună cu o altă persoană și în scopul de a obține profit, cunoscând proveniența ilicită, a cumpărat de la o persoană rămasă necunoscută 105 CD-uri marca x, sigilate și în propriile ambalaje care conțineau în același timp etichete antifurt; -

Sentința nr. 1295/13 a Tribunalului Ordinar din Forli din 04.10.2013, definitivă la 13.11.2013, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt organizat sau sub amenințare cu arma prev. de art. 110, 624, 625 n. 4. 625 n.7, 99 alin. (4) C. pen. italian. Faptele constau în aceea că, împreună cu alte persoane, în ziua de 09.02.2010, în localitățile Meldola și Santa Sofia, au pătruns în 3 magazine de tip tutungerie și, după ce au distras atenția persoanelor vătămate, au sustras mai multe bilete "loz" (40 bilete numite "E." emise de societatea "F." cu o valoare totală de 400 euro de la "G."-persoană vătămată H., 70 bilete numite "E."-"I."-"J." emise de societatea "F." în valoare totală de 700 euro de la "K." - persoană vătămată L. și mai multe bilete în valoare totală de 3600 euro de la M. - persoane vătămate N. și O.), în sarcina sa fiind reținută recidiva prev. de art. 99 alin. (4) C. pen. italian și circumstanța agravantă a săvârșirii faptelor prin folosirea dexterității, constând în lipsa supravegherii de către părțile vătămate și asupra unor bunuri care din obișnuință erau expuse încrederii cetățenești. -

Sentința nr. 1019/2011 a Tribunalului din Piacenza din 03.11.2011, confirmată prin sentința din 28.11.2017 a Curții de Apel din Bologna, definitivă la 13.01.2018, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 110, 624, 625 nr. 5, 99 alin. (4), (61) nr. 5 C. pen. italian. Faptele constau în aceea că la data 29.01.2010, în Castelvetro Piacentino, în participație cu alte persoane, au intrat în interiorul tutungeriei și cu un pretext oarecare au sustras atenția proprietarei, o persoană în vârstă, au deschis vitrina de protecție unde se aflau card-urile telefonice pentru reîncărcare și pe care au reușit să le sustragă, toate cu o valoare de 1000 euro, bunuri care aparțineau proprietarei și care fuseseră expuse spre vânzare, în sarcina sa fiind reținute recidiva și circumstanțele agravante prev de art. 61 nr. 5 și 625 nr. 5 C. pen. italian, având în vedere că persoana vătămată era o persoană în vârstă și au acționat într-un grup format din 3 persoane. S-a menționat în cuprinsul informațiilor furnizate de statul emitent, că persoana condamnată a fost prezentă la procesul finalizat prin Sentința nr. 681/08 a Tribunalului Rusto Arsizio, celelalte sentințe fiind pronunțate în lipsa persoanei condamnate, dar în prezența apărătorului desemnat de aceasta. Curtea, examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a constatat că a fost învestită în procedura de recunoaștere și executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în procedura prevăzută de art. 166 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep, autoritatea judiciară din statul de condamnare înaintând în statul de executare certificatul prevăzut în anexa 5 la lege. S-a reținut că cetățeanul român A. a fost condamnat prin: - 1) Sentința nr. 681/08 pronunțată de Tribunalul din Busto Arsizio la data de 15.12.2008, definitivă la 02.12.2009, la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau sub amenințare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 4 și 5 și art. 99 alin. (11) nr. 1 C. pen. italian. - 2) Sentința nr. 258/11 a Tribunalului Ordinar din Varese din 11.03.2011, definitivă la 02.07.2011, la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau sub amenințare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 și 5 și art. 99 alin. (IV) ipoteza a 2-a C. pen. italian. - 3) Sentința nr. 11959/09 din 23.10.2009 a Tribunalului Ordinar din Milano, secția a IV-a penală, confirmată prin sentința din 28.12.2009 a Curții de Apel din Milano, definitivă la 07.03.2013, la pedeapsa de 9 luni și 10 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau sub amenințare cu arma, prev. de art. 110, 648, 99 alin. (1), (62) bis, 69 alin. (4) C. pen. italian. - 4) Sentința nr. 1295/13 a Tribunalului Ordinar din Forli din 04.10.2013, definitivă la 13.11.2013, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt organizat sau sub amenințare cu arma prev. de art. 110, 624, 625 n. 4. 625 n.7, 99 alin. (4) C. pen. italian. - 5) Sentința nr. 1019/2011 a Tribunalului din Piacenza din 03.11.2011, confirmată prin sentința din 28.11.2017 a Curții de Apel din Bologna, definitivă la 13.01.2018, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 110, 624, 625 nr. 5, 99 alin. (4), (61) nr. 5 C. pen. italian. Prin ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. SIEP x emisă la 07.07.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Piacenza, s-a procedat la efectuarea cumulului aritmetic al pedepselor stabilite prin cele 5 sentințe de condamnare, rezultând o pedeapsă de 6 ani, 2 luni și 10 zile închisoare și s-a stabilit ca persoana condamnată să execute o pedeapsă de 5 ani, 10 luni și 10 zile închisoare, în urma deducerii pedepsei de 4 luni care a fost executată. Din verificările efectuate în sistemul ECRIS s-a constatat că la data de 11.12.2018 a fost înregistrată cererea autorităților judiciare italiene-Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Forli, formând obiectul dosarului nr. x/2018, prin care au solicitat recunoașterea sentințelor penale cuprinse în Ordinul de executare nr. x/2014 SEIP și RC x/2018 din 08.03.2018 emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Forli, în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 4 ani, 4 luni și 10 zile închisoare, astfel: - 1) Sentința nr. 681/08 pronunțată de Tribunalul din Busto Arsizio la data de 15.12.2008, definitivă la 02.12.2009, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau sub amenințare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 4 și 5 și art. 99 alin. (11) nr. 1 C. pen. italian. - 2) Sentința nr. 258/11 a Tribunalului Ordinar din Varese din 11.03.2011, definitivă la 02.07.2011, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau sub amenințare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 și 5 și art. 99 alin. (IV) ipoteza a 2-a C. pen. italian. - 3) Sentința nr. 11959/09 din 23.10.2009 a Tribunalului Ordinar din Milano, secția a IV-a penală, confirmată prin sentința din 28.12.2009 a Curții de Apel din Milano, definitivă la 07.03.2013, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni și 10 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau sub amenințare cu arma, prev. de art. 110, 648, 99 alin. (1), (62) bis, 69 alin. (4) C. pen. italian. - 4) Sentința nr. 1295/13 a Tribunalului Ordinar din Forli din 04.10.2013, definitivă la 13.11.2013, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt organizat sau sub amenințare cu arma prev. de art. 110, 624, 625 n. 4. 625 n.7, 99 alin. (4) C. pen. italian. Constatând că potrivit legislației române de la data rămânerii definitive a Sentinței nr. 258/11 din 11 martie 2011 a Tribunalului Ordinar din Varese din 11.03.2011, definitivă la 02.07.2011, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei, conform art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a solicitat acordul autorităților italiene pentru recunoașterea parțială, răspunsul fiind furnizat la 01 februarie 2019 . De asemenea, față de corespondentul din legislația română al infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentința nr. 1295/13 a Tribunalului Ordinar din Forli din 04.10.2013, definitivă la 13.11.2013, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni, respectiv infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., pentru care maximul special al pedepsei este de 3 ani închisoare, acordul autorităților italiene a fost solicitat și pentru recunoașterea sancțiunii prin adaptarea acesteia cu indicarea expresă a cuantumului pedepsei rezultante în aceste condiții. Prin Sentința penală nr. 36 din 07.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018 a fost admisă parțial cererea formulată de autoritățile judiciare italiene, constatându-se îndeplinite în parte condițiile prev. de art. 160 alin. (3) rap. la art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. În baza art. 160 alin. (4). din Legea nr. 302/2004 s-au recunoscut: Sentința nr. 11959/09 din 23.10.2009 a Tribunalului Ordinar din Milano, secția a IV-a, confirmată la 28.12.2009 de Curtea de Apel din Milano, definitivă la 07.03.2013, prin care s-a aplicat cetățeanului român A. pedeapsa de 9 luni și 10 zile închisoare pentru comiterea infracțiunii prev de art. 110, 648, 99 alin. (1), (62) bis, 69 alin. (4) din C. pen. italian, care are corespondent în art. 270 alin. (1) din C. pen. român. Sentința nr. 1295/13 din 04.10.2013 a Tribunalului Ordinar din Forli, definitivă la 13.11.2013, prin care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev de art. 110, 624,625 n. 4, 625 n.7, 99 alin. (4) din C. pen. italian care are corespondent în art. 228 alin. (1) din C. pen. român. În baza art. 160 alin. 7 raportat la art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 s-a adaptat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin hotărârea autorităților italiene prin reducerea acesteia la 3 ani închisoare, maximul special pentru infracțiunea corespondentă din legislația națională. S-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 3 ani, 9 luni și 10 zile închisoare . S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 3 ani, 9 luni și 10 zile închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev de art. 110, 648, 99 alin. (1), (62) bis, 69 alin. 4 din C. pen. italian, care are corespondent în art. 270 alin. (1) din C. pen. român și de art. 110, 624,625 n. 4, 625 n.7, 99 alin. (4) din C. pen. italian, care are corespondent în art. 228 alin. (1) din C. pen. român, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe. Hotărârea nr. 36 din 07.02.2019 a Curții de Apel Craiova a rămas definitivă prin Decizia nr. 92/A din 20.03.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind emis la aceeași dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 38/2019 pentru pedeapsa de 3 ani, 9 luni și 10 zile închisoare pe numele persoanei condamnate A.. La data de 27.08.2020 autoritățile judiciare italiene au transmis o nouă solicitare de recunoaștere a sentințelor penale menționate în Ordonanța nr. SIEP x emisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Piacenza la data de 7.07.2020 în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 5 ani, 10 luni și 10 zile închisoare. Având în vedere că Ordonanța nr. SIEP x emisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Piacenza la data de 7.07.2020 cuprinde sentințele de condamnare din ordinul de executare nr. x/2014 SEIP și RC x/2018 din 08.03.2018 emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Forli și Sentința nr. 1019/2011 a Tribunalului din Piacenza din 03.11.2011, confirmată deja prin sentința din 28.11.2017 a Curții de Apel din Bologna, definitivă la 13.01.2018, raportat la Sentința penală nr. 36/07.02.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, s-a solicitat din nou acordul autorităților italiene pentru o recunoaștere parțială, iar în caz afirmativ s-a dispus ca acestea să precizeze care este cuantumul pedepsei rezultante ce ar trebui executată. Curtea a precizat că deși s-au făcut demersuri repetate răspunsurile comunicate de autoritățile italiene au fost ambigue precizându-se că sunt de acord cu recunoașterea și executarea parțială a hotărârilor de condamnare, în măsura în care autoritățile judiciare române le pot recunoaște în vederea executării, în conformitate cu propria legislație, însă nu au indicat cuantumul pedepsei rezultante ce ar trebui executată și mai mult, în privința pedepsei de o lună închisoare aplicată persoanei condamnate prin sentința Tribunalului din Varese la 11 martie 2011, definitivă la 02 iulie 2011 (pedeapsa cu privire la care Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 36/07.02.2019 stabilise deja în mod definitiv că nu poate recunoscută în România întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei potrivit legislației naționale) s-a arătat că aceasta nu este prescrisă întrucât potrivit legislației italiene prescripția se consideră împlinită la 02 iulie 2021. În acest caz, Curtea a considerat că nu poate proceda la o recunoaștere parțială, întrucât ar trebui să se substituie autorităților judiciare italiene și să procedeze la stabilirea pedepsei rezultante ce ar rămâne de executat după înlăturarea pedepsei de o lună închisoare aplicată prin Sentința nr. 258/11 din 11 martie 2011 a Tribunalului Ordinar din Varese [pentru care anterior s-a stabilit că s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei, conform art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen.] și după adaptarea pedepsei pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentința nr. 1295/13 a Tribunalului Ordinar din Forli din 04.10.2013, definitivă la 13.11.2013, respectiv reducerea acesteia de la 3 ani și 6 luni la 3 ani închisoare, maximul special prevăzut de legea română pentru infracțiunea corespondentă [art. 228 alin. (1) C. pen.], chestiune deja tranșată definitivă prin Sentința penală nr. 36/07.09.2019. Constatând în baza considerentelor anterior menționate că prin răspunsurile autorităților italiene deși în mod formal s-a arătat că sunt de acord cu recunoașterea parțială a pedepsei rezultante aplicate persoanei condamnate, în realitate nu s-au furnizat informațiile cu privire la rezultanta rămasă de executat și mai mult s-a precizat în mod expres că pentru o pedeapsă din cele aplicate pentru infracțiuni concurente nu consideră că ar fi intervenit prescripția, deși acest lucru a fost tranșat încă din anul 2019 de autoritățile române, Curtea a respins ca nefondată contestația la executare privind pe persoana condamnată A.. Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație A., cale de atac nemotivată în fapt și în drept. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestația formulate, pentru cele ce se vor arăta în continuare: Prealabil, Înalta Curte reține că potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduce durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legii statului emitent". Potrivit art. 166 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004, dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii, statul emitent transmite un nou certificat pentru executarea unei alte pedepse, dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare, care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului titlu, se aplică în mod corespunzător. Înalta Curte reamintește că procedura jurisdicțională a contestației la executare este menită să rezolve situațiile juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. În cauza de față, Înalta Curte constată că autoritățile judiciare italiene au solicitat, la data de 11 decembrie 2018, recunoașterea sentințelor penale cuprinse în ordinul de executare nr. x/2014 SEIP și RC x/2018 din 08.03.2018 emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Forli, în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 4 ani, 4 luni și 10 zile închisoare, astfel: - 1) Sentința nr. 681/08 pronunțată de Tribunalul din Busto Arsizio la data de 15.12.2008, definitivă la 02.12.2009, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau sub amenințare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 4 și 5 și art. 99 alin. (11) nr. 1 C. pen. italian. - 2) Sentința nr. 258/11 a Tribunalului Ordinar din Varese din 11.03.2011, definitivă la 02.07.2011, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau sub amenințare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 și 5 și art. 99 alin. (IV) ipoteza a 2-a C. pen. italian. - 3) Sentința nr. 11959/09 din 23.10.2009 a Tribunalului Ordinar din Milano, secția a IV-a penală, confirmată prin sentința din 28.12.2009 a Curții de Apel din Milano, definitivă la 07.03.2013, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni și 10 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau sub amenințare cu arma, prev. de art. 110, 648, 99 alin. (1), (62) bis, 69 alin. (4) C. pen. italian. - 4) Sentința nr. 1295/13 a Tribunalului Ordinar din Forli din 04.10.2013, definitivă la 13.11.2013, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt organizat sau sub amenințare cu arma prev. de art. 110, 624, 625 n. 4. 625 n.7, 99 alin. (4) C. pen. italian. Această solicitare a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, soluționată prin Sentința penală nr. 36/7.02.2019, definitivă prin Decizia penală nr. 92/A din 20.03.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Ulterior, la data de 18 august 2020, autoritățile judiciare italiene, au solicitat recunoașterea sentințelor penale cuprinse în Ordonanța nr. SIEP x emisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Piacenza la data de 7.07.2020 pentru executarea unei pedepse rezultante de 5 ani, 10 luni și 10 zile închisoare. Din documentele anexate cererii rezultă că prin ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. SIEP x emisă la 07.07.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Piacenza a fost stabilită față de A. o pedeapsă rezultantă de 5 ani, 10 luni și 10 zile închisoare, pe baza următoarelor sentințe: - 1. Sentința nr. 681/08 pronunțată de Tribunalul din Busto Arsizio la data de 15.12.2008, definitivă la 02.12.2009, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare și 200 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau sub amenințare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 4 și 5 și art. 99 alin. (11) nr. 1 C. pen. italian. Pedeapsa aplicată prin această sentință a fost executată în perioada 06.12.2008-05.04.2009; - 2. Sentința nr. 258/11 a Tribunalului Ordinar din Varese din 11.03.2011, definitivă la 02.07.2011, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare și 180 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau sub amenințare cu arma, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 și 5 și art. 99 alin. (IV) ipoteza a 2-a C. pen. italian. - 3. Sentința nr. 11959/09 din 23.10.2009 a Tribunalului Ordinar din Milano, secția a IV-a penală, confirmată prin sentința din 28.12.2009 a Curții de Apel din Milano, definitivă la 07.03.2013, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni și 10 zile închisoare și 300 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau sub amenințare cu arma, prev. de art. 110, 648, 99 alin. (1), (62) bis, 69 alin. (4) C. pen. italian. - 4. Sentința nr. 1295/13 a Tribunalului Ordinar din Forli din 04.10.2013, definitivă la 13.11.2013, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt organizat sau sub amenințare cu arma prev. de art. 110, 624, 625 n. 4. 625 n.7, 99 alin. (4) C. pen. italian. - 5. Sentința nr. 1019/2011 a Tribunalului din Piacenza din 03.11.2011, confirmată prin sentința din 28.11.2017 a Curții de Apel din Bologna, definitivă la 13.01.2018, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 110, 624, 625 nr. 5, 99 alin. (4), (61) nr. 5 C. pen. italian. În mod corect, prima instanță a sesizat că din cele 5 sentințe penale a căror recunoaștere se cere prin ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. SIEP x emisă la 07.07.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Piacenza, 4 au făcut deja obiectul cererii anterioare de recunoașterea a hotărârilor străine de condamnare. Astfel Sentințele penale nr. 681/08 a Tribunalului Busto Arsizio, nr. 258/11 pronunțată de Tribunalul Varese, nr. 11959/09 a Tribunalului Milano și nr. 1295/13 pronunțată de Tribunalul Fosli au fost inserate în ordinul de executare nr. x/2014 SEIP și RC x/2018 din 08.03.2018 emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Forli, iar instanța națională s-a pronunțat prin Sentința penală nr. 36/2019 a Curții de Apel Craiova, rămasă definitivă prin Decizia nr. 92/A/2019 a Înaltei Curți, astfel că în privința acestora există autoritate de lucru judecat. Astfel că în mod corect, prima instanță a solicitat din nou acordul autorităților italiene pentru o recunoaștere parțială, iar în caz afirmativ să se precizeze care este cuantumul pedepsei rezultante ce ar trebui executată. Autoritățile judiciare italiene au dat un acord formal, în sensul că au precizat că sunt de acord cu recunoașterea parțială a pedepsei rezultante aplicate persoanei condamnate, fără a preciza cuantumul pedepsei rămasă de executat, în schimb, au arătat în mod expres că pentru pedeapsa de o lună închisoare aplicată persoanei condamnate prin Sentința nr. 258/11 a Tribunalului din Varese la 11 martie 2011, definitivă la 02 iulie 2011, potrivit legislației italiene, prescripția urmează să se împlinească la data de 02 iulie 2021. Înalta Curte constată că în absența unor informații concrete din partea autorităților judiciare italiene care să permită instanței naționale să acționeze în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 589 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în mod corect prima instanță a respins contestația la executare. Procedura specială instituită prin Legea nr. 302/2004 nu permite instanței naționale să se substituie autorităților judiciare italiene și să stabilească pedeapsa rămasă de executat ci doar să analizeze compatibilitatea pedepsei aplicate de statul străin de condamnare, respectiv dacă natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină corespunde sau nu cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare și doar în situații expres prevăzute să o adapteze. Constatând așadar, legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 10 din data de 19 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020. Va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției