ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.12.2025

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
02.12.2025
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 02 decembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 245 din data de 20.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2024, îndreptată prin încheierea din data de 12.02.2025, s-a admis cererea de cooperare judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare din Italia.

S-a dispus recunoașterea și executarea pedepsei rezultante de 5 ani 10 luni închisoare, aplicată persoanei condamnate A. prin sentința penală nr. 900/2020 pronunțată de Curtea de Apel Salerno la data de 02.11.2020 și rămasă definitivă la data de 01.02.2021, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 200 euro amendă pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, prevăzut de art. 110, 61 n. 5, 624 n. 2 și 5 din C. pen. italian și prin sentința sentința penală nr. 1749/2021 pronunțată de Curtea de Apel Catanzaro la data de 06.10.2021 și rămasă definitivă la data de 07.02.2023, prin care susnumitul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 10 luni închisoare și 800 euro amendă pentru săvârșirea, unui număr de 13 infracțiuni de furt, prevăzut de art. 81, 110, 624 și 625 din C. pen. italian, (contopite conform ordinului de unificare a pedepselor concurente nr. 41/2023 emis de parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Catanzaro în data de 23.02.2023), fapte prevăzute de legislația română, conform dispozițiilor referitoare la infracțiunea de furt calificat, prevăzut de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen.

S-au dedus din pedeapsa de 5 ani 10 luni închisoare următoarele perioade:

- 64 zile executate în România în baza mandatului european de arestare (perioada 20.09.2022 până la 22.11.2022);

- 4 luni și 23 zile executate în perioada 29.02.2020 până la 22.07.2020;

- 45 zile de eliberare anticipată pentru perioada 29.02.2020 la 22.07.2020 și perioada 23.11.2023 la 28.12.2023 acordate prin ordonanța din 07.06.2024 de Biroul de Supraveghere din Cosenza;

- 90 zile de eliberare anticipată pentru perioada 23.11.2022 la 23.11.2023 acordate prin ordonanța din 09.01.2024 de Biroul de Supraveghere din Cosenza;

- 45 zile de eliberare anticipată pentru perioada 28.12.2023 la 28.06.2024 acordate prin ordonanța nr. 2339/2024 emisă la 15.10.2024 de Biroul de Supraveghere din Cosenza;

- perioada executată începând cu data de 23.11.2022 și până la zi.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Cluj a constatat că prin sentința penală nr. 900/2020 pronunțată de Curtea de Apel Salerno la data de 02.11.2020 și rămasă definitivă la data de 01.02.2021, A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 200 euro amendă pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, prevăzut de art. 110, 61 n. 5, 624 n. 2 și 5 din C. pen. italian, reținându-se, în esență, că în noaptea de 15/16 iunie 2016 A. împreună cu alte persoane mascate au pătruns prin efracție în interiorul unui bar din localitatea Torre Orsaia, sustrăgând monede dintr-un slotmachine precum și bancnote din casa de marcat, prejudiciul creat fiind în valoare de 1235,55 euro.

De asemenea, s-a constatat că prin sentința penală nr. 1749/2021 pronunțată de Curtea de Apel Catanzaro la data de 06.10.2021 și rămasă definitivă la data de 07.02.2023, A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 10 luni închisoare și 800 euro amendă pentru săvârșirea, în perioada septembrie 2016 - februarie 2017 a unui număr de 13 infracțiuni de furt, prevăzut de art. 81, 110, 624 și 625 din C. pen. italian, reținându-se, în esență, că în perioada septembrie 2016 - februarie 2017, A., împreună cu alte persoane mascate au pătruns prin efracție în diferite localuri și mașini ale persoanelor private, sustrăgând bani și alte bunuri.

Din datele menționate în cuprinsul certificatului la lit. i), având în vedere și ordinului de unificare a pedepselor concurente nr. 41/2023 emis de parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Catanzaro în data de 23.02.2023 și redeterminat cu decretul de calculare a arestului preventiv și pedepsele executate pentru aceleași infracțiuni din data de 06.02.2024 de același Parchet al Republicii a rezultat că persoanei condamnate A. i-a fost aplicată o pedeapsă totală 5 ani și 10 luni închisoare, adică 2128 zile închisoare, iar în urma deducerilor efectuate de autoritățile din Italia a rezultat că pedeapsa rămasă de executat este de 5 ani 3 luni și 4 zile închisoare.

Curtea a constatat că persoana condamnată a fost de acord la data de 13.04.2024 cu transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului, precum și că nu a fost condamnată în România pentru aceleași fapte, nu este cercetată penal în România pentru aceleași infracțiuni pentru care au fost pronunțate hotărârile judecătorești străine, nu este cercetată penal în România pentru alte infracțiuni decât cele pentru care au fost pronunțate hotărârile judecătorești străine și nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva acestei sentințe persoana condamnată A. a formulat apel.

Apelantul a solicitat admiterea apelului formulat în cauză și deducerea celor 2 zile aferentă perioadei 02.03.2024-22.03.2024 din pedeapsa totală pe care o are de executat, pentru condițiile de detenție reclamate de persoana condamnată.

Examinând apelul formulat de apelantul A., în temeiul art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este fondat, pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte constată că, în cauza de față, în materia transferării persoanei condamnate, între România și statul de condamnare sunt aplicabile dispozițiile Deciziei cadru nr. 909/2008/JAI a Consiliului din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.

Prin urmare, procedura inițiată de Republica Italiană este guvernată de prevederile din Titlul VI - Capitolul 2, din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, respectiv art. 163 - art. 170 din lege.

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată obiectul procedurii de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167, iar în cazul în care acestea sunt îndeplinite, atribuirea de efecte juridice hotărârii judecătorești străine pe teritoriul României și transferarea într-un penitenciar sau unitate medicală din România a persoanei condamnate.

Analizând cerințele impuse de Decizia cadru nr. 909/2008/JAI a Consiliului din 27.11.2008 asupra transferării persoanelor condamnate și de dispozițiile art. 167 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere și punere în executare a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din Italia.

Așadar, prin sentința penală nr. 900/2020 pronunțată de Curtea de Apel Salerno la data de 02.11.2020 și rămasă definitivă la data de 01.02.2021, apelantul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 200 euro amendă pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, prevăzut de art. 110, 61 n. 5, 624 n. 2 și 5 din C. pen. italian, iar prin sentința penală nr. 1749/2021 pronunțată de Curtea de Apel Catanzaro la data de 06.10.2021 și rămasă definitivă la data de 07.02.2023, apelantul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 10 luni închisoare și 800 euro amendă pentru săvârșirea, în perioada septembrie 2016 - februarie 2017 a unui număr de 13 infracțiuni de furt, prevăzut de art. 81, 110, 624 și 625 din C. pen. italian, în acord cu condiția prevăzută de art. 4 din Decizia cadru și de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În ceea ce privește condiția dublei incriminări, instanța de control judiciar reține că aceasta este îndeplinită, în sensul că infracțiunile reținute în sarcina condamnatului A. au corespondent în legea română în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d) din C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani, săvârșite în concurs conform art. 38 din C. pen.

Prin urmare, pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare ani închisoare, aplicată condamnatului de autoritățile italiene, nu depășește maximul special prevăzut de legea română.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 4 alin. (1) lit. b) din Decizia cadru, în sensul că apelantul a fost de acord la data de 13.04.2024 cu transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului, așa cum rezultă din mențiunile făcute de autoritățile din statul emitent în cadrul certificatului la lit. k).

Totodată, se reține că nu este incident niciunul din cazurile prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, persoanei condamnate fiindu-i respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nefiind pronunțată pentru infracțiuni politice sau militare, hotărârea pronunțată în străinătate respectând ordinea publică a statului român și producând efecte juridice în România și, de asemenea, nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că, în mod corect, prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. și transferul acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate, însă se impune reformarea sentinței apelate sub aspectul faptului că nu au fost efectuuate corect deducerile perioadelor executate sau considerate ca executate.

Astfel, Înalta Curte constată că prin ordonanța nr. 937/16.04.2025 emisă de Biroul de Supraveghere din Cosenza apelantului i s-au acordat 2 zile de reducere a pedepsei aferentă perioadei 02.03.2024-21.03.2024.

Așadar, în raport cu înscrisurile de la dosarul cauzei, din pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. este necesar să se deducă următoarele perioade:

- 2 zile reprezentând reducerea pedepsei aferentă perioadei 02.03.2024-21.03.2024 conform ordonanței nr. 937/16.04.2025 emisă de Biroul de Supraveghere din Cosenza;

- 64 zile executate în România în baza mandatului european de arestare (perioada 20.09.2022 până la 22.11.2022);

- 4 luni și 23 zile executate în perioada 29.02.2020 până la 22.07.2020;

- 45 zile de eliberare anticipată pentru perioada 29.02.2020 la 22.07.2020 și perioada 23.11.2023 la 28.12.2023 acordate prin ordonanța din 07.06.2024 de Biroul de Supraveghere din Cosenza;

- 90 zile de eliberare anticipată pentru perioada 23.11.2022 la 23.11.2023 acordate prin ordonanța din 09.01.2024 de Biroul de Supraveghere din Cosenza;

- 45 zile de eliberare anticipată pentru perioada 28.12.2023 la 28.06.2024 acordate prin ordonanța nr. 2339/2024 emisă la 15.10.2024 de Biroul de Supraveghere din Cosenza;

- perioada executată începând cu data de 23.11.2022 și până la zi.

Față de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte va admite apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 245 din data de 20 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2024.

Va desființa sentința penală apelată numai în ceea ce privește nededucerea corectă a perioadei executate și în consecință:

Va deduce din pedeapsa de 5 ani 10 luni închisoare aplicată persoanei condamnate următoarele perioade:

- 2 zile reprezentând reducerea pedepsei aferentă perioadei 02.03.2024-21.03.2024 conform ordonanței nr. 937/16.04.2025 emisă de Biroul de Supraveghere din Cosenza;

- 64 zile executate în România în baza mandatului european de arestare (perioada 20.09.2022 până la 22.11.2022);

- 4 luni și 23 zile executate în perioada 29.02.2020 până la 22.07.2020;

- 45 zile de eliberare anticipată pentru perioada 29.02.2020 la 22.07.2020 și perioada 23.11.2023 la 28.12.2023 acordate prin ordonanța din 07.06.2024 de Biroul de Supraveghere din Cosenza;

- 90 zile de eliberare anticipată pentru perioada 23.11.2022 la 23.11.2023 acordate prin ordonanța din 09.01.2024 de Biroul de Supraveghere din Cosenza;

- 45 zile de eliberare anticipată pentru perioada 28.12.2023 la 28.06.2024 acordate prin ordonanța nr. 2339/2024 emisă la 15.10.2024 de Biroul de Supraveghere din Cosenza;

- perioada executată începând cu data de 23.11.2022 și până la zi.

Va dispune anularea formelor de executare a pedepsei și emiterea unor noi forme în baza prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul apel vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1.217 RON, va rămâne în sarcina statului.

Admite apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 245 din data de 20 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2024.

Desființează sentința apelată numai în ceea ce privește nededucerea corectă a perioadei executate și în consecință:

Deduce din pedeapsa de 5 ani 10 luni închisoare aplicată persoanei condamnate următoarele perioade:

- 2 zile reprezentând reducerea pedepsei aferentă perioadei 02.03.2024-21.03.2024 conform ordonanței nr. 937/16.04.2025 emisă de Biroul de Supraveghere din Cosenza;

- 64 zile executate în România în baza mandatului european de arestare (perioada 20.09.2022 până la 22.11.2022);

- 4 luni și 23 zile executate în perioada 29.02.2020 până la 22.07.2020;

- 45 zile de eliberare anticipată pentru perioada 29.02.2020 la 22.07.2020 și perioada 23.11.2023 la 28.12.2023 acordate prin ordonanța din 07.06.2024 de Biroul de Supraveghere din Cosenza;

- 90 zile de eliberare anticipată pentru perioada 23.11.2022 la 23.11.2023 acordate prin ordonanța din 09.01.2024 de Biroul de Supraveghere din Cosenza;

- 45 zile de eliberare anticipată pentru perioada 28.12.2023 la 28.06.2024 acordate prin ordonanța nr. 2339/2024 emisă la 15.10.2024 de Biroul de Supraveghere din Cosenza;

- perioada executată începând cu data de 23.11.2022 și până la zi.

Dispune anularea formelor de executare a pedepsei și emiterea unor noi forme în baza prezentei decizii.

Cheltuieli judiciare ocazionate de prezentul apel rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1.217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 decembrie 2025.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-06-26
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Ședința publică din data de 26 iunie 2025 Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 235 din 12 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de
ÎCCJ 2024-10-17
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 749/2024
pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie” prev. de art. 628 alin. (1) și art. 62 nr. 6 C. pen. italian, având corespondent în legislația din România în infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 233 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin.
ÎCCJ 2024-11-26
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024 Deliberând asupra cauzei deduse judecății, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 94/2024 din data de 19 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Ap
ÎCCJ 2023-07-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 511/2023
Asupra contestației de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 48 din data de 7 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, s-au hotărât următoarele: În baza art. 109 raportat la art. 99 alin. (2) lit. c)
ÎCCJ 2024-02-22
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 160/2024
21.04.2021 (și revocată parțial prin ordonanța nr. 8/24 din 06.12.2023 a Curții de Apel Perugia-Biroul de executări penale în dosar nr. x/2023 în urma cererii procurorului general) prin care A. a fost condamnat la pedeapsea de 1 an, 4 luni
Sursă