ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 749/2024

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78 din data de 15 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași - CCJI - Secția penală și pentru cauze cu minori s-au hotărât următoarele:

În baza art. 598 alin. (1) lit. d teza finală C. proc. pen. rap. la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, s-a admis contestația la executare privind pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 13 zile închisoare în executarea căreia se află persoana condamnată A, pedeapsă stabilită prin sentința penală nr. 6/FCJI din 11 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/45/2024, definitivă prin neapelare la data de 29 februarie 2024.

S-a recunoscut ordonanța privind eliberarea anticipată nr. 730/2024 din 27 mai 2024 emisă de Biroul de Supraveghere Viterbo prin care s-a acordat persoanei condamnate A o reducere a pedepsei cu 45 de zile în raport cu perioada de pedeapsă executată în semestrul 02.09.2023 – 02.03.2024.

S-a dedus din pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 13 zile închisoare și durata eliberării anticipate de 45 de zile acordată persoanei condamnate A prin ordonanța privind eliberarea anticipată nr. 730/2024 din 27 mai 2024 emisă de Biroul de Supraveghere Viterbo.

S-a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 6/2024 din 29 februarie 2024 emis în baza sentinței penale nr. 6/FCJI din 11 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/45/2024, urmând a fi emise noi forme de executare, conform sentinței.

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.

În baza art. 273 alin. (4) și art. 275 alin. (6) Cod procedura penală, s-a dispus ca suma de 134,46 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de traducere, să rămână în sarcina statului și să se plătească către S.C. B S.R.L., Jx/366/2014, CUI (...) de către Serviciul de Contabilitate al Curții de Apel Iași.

În baza art. 275 alin. (6) Cod procedura penală, s-a dispus ca suma de 360 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, să rămână în sarcina statului și să fie plătit C din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Iași a fost înregistrată, la data de 5 iulie 2024, sub nr. y/45/2024, contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul executări penale din cadrul Curții de Apel Iași prin care s-a solicitat să se aprecieze asupra oportunității deducerii unui număr de 45 de zile din pedeapsa în executarea căreia se află persoana condamnată A, deținut în Penitenciarul D.

În cuprinsul cererii s-a arătat, în esență, că, prin sentința penală nr. 6/FCJI din 11 ianuarie 2024, Curtea de Apel Iași a recunoscut trei sentințe pronunțate de autoritățile judiciare italiene și a dispus transferarea condamnatului A în vederea continuării executării restului de pedeapsă rezultantă de 2 ani, 6 luni și 13 zile închisoare într-un penitenciar din România.

În baza acestei sentințe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 6/2024.

La data de 8 aprilie 2024, Biroul Național INTERPOL a comunicat instanței că numitul A a fost transferat, la data de 5 aprilie 2024, din Italia în România și predat, în aceeași zi, reprezentanților Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Ulterior, la data de 4 iulie 2024, Ministerul Justiției din Italia a comunicat instanței că prin Ordonanța nr. 730/2024 a Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel - Secția penală din Torino s-a dispus reducerea pedepsei aplicate numitului A cu un număr de 45 de zile (patruzeci și cinci) raportat la semestrul de pedeapsă executată de la 02.09.2023 la 02.03.2024.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 25 lit. d din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 și art. 598 alin. (1) lit. d teza finală C. proc. pen.

La cerere a fost atașată adresa cu nr. de referință SA 177/2023 RM emisă de Ministerul Justiției din Italia și Ordonanța nr. 730/2024 a Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel - Secția penală din Torino.

De asemenea, a fost atașat dosarul nr. x/45/2024 al Curții de Apel Iași.

Procedura s-a desfășurat în prezența persoanei condamnate A, care a participat la ședința de judecată prin videoconferință de la locul de deținere - Penitenciarul E, fiind asistat, în fața instanței, de un avocat desemnat din oficiu.

În cauză nu au fost administrate probe.

Astfel învestită, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 6/FCJI din 11 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/45/2024, definitivă la data de 29 februarie 2024, prin neapelare, Curtea de Apel Iași, admițând sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, a dispus, în baza art. 166 alin. (4) și (6) lit. a din Legea nr. 302/2004, recunoașterea următoarelor hotărâri judecătorești:

- sentința pronunțată de Tribunalul din Torino - Secția a III-a Penală la data de 07.11.2012, cu nr. de referință 4539/2012 Reg. Sent. 27245/12 RGNR, 5321/12 RG TRIB, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat în concurs” prev. de art. 110 art. 61 nr. 11, art. 624 bis și art. 625 nr. 2 C. pen. italian, având corespondent în legislația din România în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d și alin. (2) lit. b C. pen., cu aplic art. 5 alin. (1) C. pen.;

- sentința pronunțată de Tribunalul din Torino - Secția a IV-a Penală la data de 07.01.2015, cu nr. de referință 9/15 Reg. Sent. 14638/12 RGNR, 4117/14 RG TRIB, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie” prev. de art. 628 alin. (1) și art. 62 nr. 6 C. pen. italian, având corespondent în legislația din România în infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 233 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.;

- sentința pronunțată de Curtea de Apel din Torino - Secția a II-a Penală la data de 18.12.2020, având nr. de referință 104/2020 Reg. Sent. 1569/20 RGNR, 14512/15, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat în concurs” - tentativă la infracțiune, prev. de art. 56 art. 110 art. 624 art. 625 nr. 2 și art. 61 nr. 5 C. pen. italian, având corespondent în legislația din România în infracțiunea de tentativă la furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d și alin. (2) lit. b C. pen., cu aplic art. 232 C. pen.

Totodată, a dispus transferarea condamnatului A într-un penitenciar din România pentru continuarea executării restului de pedeapsă rezultantă de 2 ani, 6 luni și 13 zile închisoare.

De asemenea, în baza art. 73 C. pen. și art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dispus deducerea din pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 13 zile închisoare a 45 zile liberare anticipată (aferente perioadei cuprinse între 02.03.2023 - 02.09.2023), a duratei arestării pe teritoriul României în vederea predării de la data de 02.03.2023 la 28.03.2023 și a duratei executate de la data de 29.03.2023 la zi.

În baza acestei sentințe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 6/2024 din 29 februarie 2024, care a fost înaintat Biroului Național INTERPOL.

Cu adresa nr. (...) din 8 aprilie 2024, Biroului Național INTERPOL a comunicat instanței că, la data de 5 aprilie 2024, persoana condamnată A a fost transferată din Italia în România și predată, în aceeași zi, către reprezentanții Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Penitenciarul D a confirmat, cu adresa nr.(...) din data de 8 aprilie 2024, încarcerarea persoanei condamnate, perioada de executat fiind 29.03.2023 - 31.07.2025 (se scad 72 de zile).

Prima instanță a mai reținut că persoana condamnată A execută pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 13 zile închisoare, stabilită prin sentința penală anterior menționată, în Penitenciarul E.

Totodată, a reținut că, potrivit înscrisurilor înaintate de Ministerul Justiției din Italia, după transferarea, la data de 5 aprilie 2024, în România, a persoanei condamnate, Biroul de Supraveghere din Viterbo a emis, la data de 27 mai 2024, Ordonanța nr. 730/2024, prin care a admis cererea de eliberare anticipată și a dispus reducerea pedepsei aplicate părții cu un număr de 45 de zile în raport de pedeapsa executată în statul italian în semestrul 02.09.2023 – 02.03.2024.

În acest context, apreciind că Ordonanța privind eliberarea anticipată nr. 730/2024 din 27 mai 2024 emisă de Biroul de Supraveghere Viterbo constituie un act judiciar prin care persoanei condamnate A i-a fost acordată o reducere a pedepsei cu 45 de zile în raport cu perioada de pedeapsă executată în semestrul 02.09.2023 – 02.03.2024, care nu a fost dedusă prin sentința nr. 6/FCJI din 11 ianuarie 2024 de recunoaștere a hotărârilor străine, instanța, în baza art. 598 alin. (1) lit. d C. proc. pen. rap. la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, a admis cererea cu care a fost învestită, hotărând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A, susținând, în esență, că aceasta este nelegală și netemeinică întrucât nu au fost deduse și cele 45 zile liberare anticipată (aferente perioadei cuprinse între 02.03.2023 - 02.09.2023), respectiv durata arestării pe teritoriul României în vederea predării de la data de 02.03.2023 la 28.03.2023, scăzute prin hotărârea de recunoaștere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, la data de 26 iulie 2024, sub nr. y/45/2024.

La termenul fixat în cauză, 17 octombrie 2024, apărătorul desemnat din oficiu a susținut fidel criticile formulate în scris de către contestatorul condamnat A, concluziile acestuia, ca și cele ale reprezentantului Ministerului Public, fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Evaluând contestația de față prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Prin aceeași hotărâre, în baza art. 73 C. pen. și art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dispus deducerea din pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 13 zile închisoare a 45 zile liberare anticipată (aferente perioadei cuprinse între 02.03.2023 - 02.09.2023), a duratei arestării pe teritoriul României în vederea predării de la data de 02.03.2023 la 28.03.2023 și a duratei executate de la data de 29.03.2023 la zi.

Sentința penală anterior menționată a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 29 februarie 2024, când a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 6/2024.

Ca efect ale acestei sentințe, persoana condamnată A a fost transferată din Italia, în România, la 8 aprilie 2024, fiind încarcerată, la aceeași dată, în Penitenciarul D, cu perioada de executat 29.03.2023 - 31.07.2025 (se scad 72 de zile).

Ca urmare, s-a recunoscut Ordonanța privind eliberarea anticipată nr. 730/2024 din 27 mai 2024 emisă de Biroul de Supraveghere Viterbo, prin care s-a acordat persoanei condamnate A o reducere a pedepsei cu 45 de zile în raport cu perioada de pedeapsă executată în semestrul 02.09.2023 – 02.03.2024 și s-a dedus din pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 13 zile închisoare stabilită prin sentința penală nr. 6/FCJI din 11 ianuarie 2024 a Curții de Apel Iași și această durată, dispunându-se anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 6/2024 din 29 februarie 2024 și emiterea unei noi forme de executare, conform sentinței.

În acest context, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, în contestație, este învestită cu cererea prin care, la data de 5 iulie 2024, judecătorul delegat la Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Iași a solicitat, în baza art. 598 alin. (1) lit. d teza finală C. proc. pen. rap. la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, să se aprecieze asupra oportunității deducerii din pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 13 zile închisoare (stabilită prin sentința penală nr. 6/FCJI din 11 ianuarie 2024 a Curții de Apel Iași) în executarea căreia se află persoana condamnată A, a unui număr de 45 de zile liberare anticipată (aferente perioadei de pedeapsă executată în semestrul 02.09.2023 – 02.03.2024), acordate acestuia prin Ordonanța nr. 730/2024 a Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel - Secția penală din Torino, transmisă autorităților române la data de 4 iulie 2024, după transferarea condamnatului în România.

Cererea astfel formulată constituie o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, cu referire la art. 156 alin. (1) din același act normativ.

Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, „(1) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.”

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, „În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6) Dispozițiile C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător”.

Aceste texte de lege, care garantează că, în procedura de transferare, persoanele condamnate vor beneficia de toate deducerile de pedeapsă acordate în statul emitent până la momentul transferării efective în România, instituie în sarcina instanțelor naționale obligația deducerii din pedeapsa privativă de libertate care trebuie executată în România, atât a duratei pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, cât și, dacă este cazul, a numărului de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

În considerarea acestor dispoziții legale, cetățeanul român condamnat într-un stat membru al Uniunii Europene printr-o hotărâre judecătorească definitivă, recunoscută în România, care a beneficiat, în statul de condamnare, de recunoașterea ca executată a unei perioade de timp, ca urmare a efectelor produse de grațierea acordată anterior, își păstrează acest drept și ulterior transferării sale într-un loc de deținere din țara de origine, el urmând să producă efecte identice în ambele ordini juridice, atât a statului de condamnare, cât și a statului de executare.

Pentru a produce astfel de efecte, recunoșterea ca executată, pe teritoriul statului de condamnare, a unei perioade de timp trebuie să fie acordată printr-o hotărâre judecătorească sau un act judiciar emis de autoritățile acestui ultim stat, acte ce urmează a fi recunoscute în condițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Evaluând, în acest context legislativ, hotărârea atacată, Înalta Curte constată, prioritar, că aceasta este rezultatul unei corecte aplicări a dispozițiilor legale anterior menționate, întrucât, după ce a recunoscut, în condițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, Ordonanța privind eliberarea anticipată nr. 730/2024 din 27 mai 2024 emisă de Biroul de Supraveghere Viterbo, prin care s-a acordat persoanei condamnate A o reducere a pedepsei cu 45 de zile în raport cu perioada de pedeapsă executată în semestrul 02.09.2023 – 02.03.2024, prima instanță a procedat la valorificarea beneficiului astfel recunoscut prin scăderea efectivă, în condițiile art. 598 alin. (1) lit. d C. proc. pen. raportat la art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, din pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 13 zile închisoare (stabilită prin sentința penală nr. 6/FCJI din 11 ianuarie 2024 a Curții de Apel Iași), în executarea căreia se află contestatorul, și a celor 45 de zile anterior menționate.

Pe cale de consecință, raportat la noua configurare a pedepsei de executat, a dispus anularea M.E.P.I. în executarea căruia se află contestatorul și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

Fără a contesta această soluție, contestatorul condamnat A critică, în contestație, hotărârea evaluată, doar sub aspectul nededucerii, din pedeapsa de executat, suplimentar celor 45 de zile de liberare anticipată recunoscute în contestație la executare, și a celorlalte perioade deja deduse prin hotărârea de recunoaștere.

Evaluând aceste critici, Înalta Curte constată că, urmare a recunoașterii Ordonanței privind eliberarea anticipată nr. 730/2024 din 27 mai 2024 emisă de Biroul de Supraveghere Viterbo, prima instanță a dispus deducerea din pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 13 zile închisoare recunoscută de instanța română și a celor 45 de zile liberare anticipată anterior menționate.

Or, în principiu, această dispoziție a primei instanțe nu poate fi interpretată logico-juridic decât în sensul că din pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 13 zile închisoare stabilită prin sentința penală nr. 6/FCJI din 11 ianuarie 2024 a Curții de Apel Iași trebuie scăzute, suplimentar perioadelor deja deduse prin hotărârea de recunoaștere sus-menționată [45 zile liberare anticipată (aferente perioadei cuprinse între 02.03.2023 - 02.09.2023), durata arestării pe teritoriul României în vederea predării de la data de 02.03.2023 la 28.03.2023 și durata executată de la data de 29.03.2023 la zi], și cele 45 zile liberare anticipată, aferente pedepsei executate în semestrul 02.09.2023 – 02.03.2024, acordate prin ordonanța autorităților italiene recunoscută în condițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 - acesta fiind sensul neechivoc al conjuncției „și” din cuprinsul dispoziției de deducere.

Cu toate acestea, Înalta Curte nu poate trece cu vederea faptul că, astfel formulată, dispoziția de deducere din cuprinsul hotărârii atacate a născut anumite dificultăți de înțelegere, ce au constituit, de altfel, atât fundamentul prezentului demers judiciar al contestatorului, cât și premisa adresei transmise la dosar de Penitenciarul E, după pronunțarea hotărârii contestate, prin care se solicită clarificări cu privire la deducerea perioadei arestării condamnatului pe teritoriul României.

Or, hotărârea prin care se soluționează contestația la executare tranșează, în principiu, un incident ivit în cursul executării pedepsei, cu efecte proprii asupra acesteia, efecte ce trebuie individualizate neechivoc de către instanța de executare, prin indicarea atât a pedepsei ce se execută, cât și a tuturor perioadelor de timp ce trebuie deduse din durata acesteia, ca o consecință a soluției date incidentului ivit.

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 555 alin. (1) C. proc. pen., reprezentând temeiul unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii care trebuie să reflecte, în mod riguros și precis, structura și întinderea actualizată a întregii perioade ce se impune a fi scăzută din pedeapsa de executat, hotărârea atacată în speță trebuia să conțină dispoziții explicite (iar nu doar implicite) cu privire la toate perioadele ce se impun a fi deduse în prezent, ca efect al admiterii contestației la executare, din pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 13 zile închisoare în executarea căreia se află contestatorul condamnat A.

Tocmai de aceea, pentru argumentele prezentate, apreciind că se impune reformarea hotărârii atacate sub aspectul menționat, Înalta Curte, în temeiul art. 597 alin. (7) raportat la art. 425 ind.1 alin. (7) pct. 2 lit. a C. proc. pen., va admite contestația formulată de condamnatul A împotriva sentinței penale nr. 78 din data de 15 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași - CCJI - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Va desființa, în parte, hotărârea contestată și, în rejudecare:

Va deduce din pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 13 zile închisoare recunoscută prin sentința penală nr. 6/FCJI din data de 11 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/45/2024, definitivă prin neapelare la data de 29 februarie 2024, următoarele perioade: 45 de zile liberare anticipată (aferente perioadei cuprinse între 02.03.2023-02.09.2023), 45 de zile liberare anticipată (aferente perioadei de pedeapsă executată în semestrul 02.09.2023 – 02.03.2024), durata arestării pe teritoriul României în vederea predării de la data de 02.03.2023 la data de 28.03.2023 și durata executată de la data de 29.03.2023 la zi.

Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 6/2024 din 29.02.2024 emis de Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri.

Totodată, va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.

Urmare soluției dispuse, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., va lăsa în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 360 lei, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestația formulată de condamnatul A împotriva sentinței penale nr. 78 din data de 15 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași - CCJI - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează, în parte, hotărârea contestată și, în rejudecare:

Deduce din pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 13 zile închisoare recunoscută prin sentința penală nr. 6/FCJI din data de 11 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/45/2024, definitivă prin neapelare la data de 29 februarie 2024, următoarele perioade: 45 de zile liberare anticipată (aferente perioadei cuprinse între 02.03.2023-02.09.2023), 45 de zile liberare anticipată (aferente perioadei de pedeapsă executată în semestrul 02.09.2023 – 02.03.2024), durata arestării pe teritoriul României în vederea predării de la data de 02.03.2023 la data de 28.03.2023 și durata executată de la data de 29.03.2023 la zi.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 6/2024 din 29.02.2024 emis de Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 360 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2024.