ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 81/CJI din data de 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în baza art. 147 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată, au fost recunoscute Ordonanțele din 2 august 2018, 12 februarie 2019, 1 iulie 2019 emise de Biroul de supraveghere din Catania, Italia, privind acordarea persoanei condamnate A. a 135 zile de eliberare anticipată aferente perioadei de executare de trei semestre cuprinse în perioada 20 noiembrie 2017 - 21 mai 2019.

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., art. 156, art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat A. prin Sentința penală nr. 3568 din 14 octombrie 2015 a Curții de Apel din Palermo, Italia, recunoscută prin Sentința penală nr. 32/FCJI din 3 mai 2018 a Curții de Apel Iași și durata de 135 de zile eliberare anticipată.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei Închisorii nr. 32 din 22 mai 2019 emis de Curtea de Apel Iași în executarea Sentinței penale nr. 32/FCJI din 3 mai 2018 a Curții de Apel Iași și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei potrivit sentinței.

Prin încheierea din data de 4 decembrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul Sentinței penale nr. 81/CJI din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în sensul că durata pedepsei din care se scad cele 135 zile de eliberare anticipată este de 8 ani și 5 luni închisoare, iar nu 8 ani și 6 luni închisoare, așa cum din eroare s-a consemnat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Iași a reținut următoarele:

Prin adresa înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2019 din 9 octombrie 2019, Ministerul Justiției din Italia - Departamentul pentru Afaceri de Justiție a transmis o adresă prin care a comunicat stadiul procedurii de transfer a deținutului A., precum și un ordin de eliberare din închisoare emis de Parchetul general din Palermo din 13 septembrie 2019, conținând noua scadență a pedepsei în urma acordării eliberării anticipate. Ulterior, Parchetul general al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Palermo - Biroul executări penale a transmis instanței și un comunicat privind situația executării pedepsei nr. SIEP 272/017.

Această documentație a fost înregistrată la Curtea de Apel Iași ca și o contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., art. 156, art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 32/FCJI din 3 mai 2018 a Curții de Apel Iași, definitivă prin neapelare, s-a dispus recunoașterea, în baza art. 154 din Legea nr. 302/2004, modificată, a Sentinței penale nr. 3568/2015 din 14 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel din Palermo, Italia, definitivă la 26 aprilie 2017, privind pe A., condamnat la pedeapsa de 7 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, în concurs, prevăzută de art. 110, 56, 575 din C. pen. italian (tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. român), de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de rezistență în fața unui oficial public agravat, în concurs, prevăzută de art. 110, 337, 339, 62 n.2 din C. pen. italian (infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. român) și infracțiunea de leziune personală agravată, prevăzută de art. 110, 582, 585 alin. (1), (57)6 n. 5, 61 n. 2 din C. pen. italian (infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. român), pentru pedeapsa totală de 8 ani și 5 luni închisoare.

Totodată, în baza art. 140

1

alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, au fost recunoscute și Ordonanța nr. 2018/107 emisă de Biroul de Supravegheri de pe lângă Tribunalul de Supraveghere din Catania, Italia, la data de 29 ianuarie 2018 și Ordonanța nr. 2017/1907 emisă de Biroul de Supraveghere din Catalia, Italia, la data de 17 octombrie 2017, privind perioadele de reducere de pedeapsă (liberare anticipată) de 45 de zile și, respectiv, 315 zile.

S-a dispus executarea pedepsei totale de 8 ani și 5 luni închisoare într-un penitenciar din România și transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru executarea pedepsei de 8 ani și 5 luni închisoare.

S-a dedus din durata pedepsei totale de 8 ani și 5 luni închisoare, durata arestării preventive și perioada executată din pedeapsă, începând cu 19 mai 2013 la zi și durata liberării anticipate, de 360 de zile.

Instanța a avut în vedere faptul că prin Ordonanța nr. 1907/2017 din 17 octombrie 2017, emisă de Biroul de Supraveghere din Catania, s-a acordat condamnatului reducerea de pedeapsă de 315 zile pentru șapte semestre de pedeapsă, pentru perioadele 19 mai 2013 - 19 mai 2015 și 19 noiembrie 2015 - 19 mai 2017 și s-a respins cererea pentru perioada cuprinsă între 19 mai 2015 - 19 noiembrie 2015. Prin Ordonanța nr. 2018/107 SIUS emisă la 28 ianuarie 2018 de Biroul de Supraveghere de pe lângă Tribunalul de Supraveghere din Catania s-a acordat persoanei condamnate A. o reducere de pedeapsă de 45 de zile pentru un semestru de pedeapsă, pentru perioada 19 mai 2017 - 19 noiembrie 2017.

Autoritățile italiene au comunicat cu acea ocazie instanței, că reducerea de pedeapsă cu titlu de liberare condiționată este un mecanism beneficiu primă prevăzut de legislația italiană (art. 54 din Legea nr. 354/75) în favoarea condamnaților care, pe parcursul executării pedepsei (atât în penitenciar, cât și în măsurile alternative de detenție) au dat dovadă de participare la programele de reeducare, în scopul eficientizării reintegrării în societate, prin punerea în aplicare a principiului de reeducare a condamnatului prevăzut de art. 27 din Constituția Republicii Italiene.

Potrivit adreselor menționate mai sus, a rezultat că persona condamnată A., cu privire la care s-a dispus transferul în România în vederea executării pedepsei de 8 ani și 5 luni, nu a fost încă transferată în România până la această dată, ci este încă deținută în executarea pedepsei în Penitenciarul din Caltagirone, Italia.

Autoritățile italiene au transmis instanței române un certificat privind situația executării pedepsei de către deținut ca urmare a ordonanțelor de liberare anticipată.

Astfel, pe lângă cele 360 zile de liberare anticipată avute în vedere de Curtea de Apel Iași odată cu recunoașterea hotărârii penale străine (prin Ordonanța nr. 1907/2017 din 17 octombrie 2017, emisă de Biroul de Supraveghere din Catania, s-a acordat condamnatului reducerea de pedeapsă de 315 zile pentru șapte semestre de pedeapsă, pentru perioadele 19 mai 2013 - 19 mai 2015 și 19 noiembrie 2015 - 19 mai 2017; prin Ordonanța nr. 2018/107 SIUS, emisă la 28 ianuarie 2018 de Biroul de Supraveghere de pe lângă Tribunalul de Supraveghere din Catania, s-a acordat persoanei condamnate A. o reducere de pedeapsă de 45 de zile pentru un semestru de pedeapsă, pentru perioada 19 mai 2017 - 19 noiembrie 2017), certificatul privind situația executării pedepsei menționează un număr de încă 135 zile considerate executate prin Ordonanțele din 2 august 2018, 12 februarie 2019, 1 iulie 2019 emise de Biroul de supraveghere din Catania, Italia, aferente perioadei de executare de trei semestre cuprinse în perioada 20.11.2017 - 21.05.2019.

Or, potrivit art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea de recunoaștere și transfer. Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 156 din Legea nr. 302/2004 modificată, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduce durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

Cum, în cauză, autoritățile italiene de executare competente au acordat persoanei condamnate încă 135 de zile eliberare anticipată, pentru durata executării în Italia a pedepsei de 8 ani și 5 luni închisoare recunoscută prin hotărârea penală română și cum legea română de executare a pedepsei se aplică după dispunerea transferării persoanei condamnate în România pentru executare, s-a apreciat că se impune ca ordonanțele menționate, acte judiciare prin care statul emitent a acordat liberarea anticipată, să fie recunoscute, pentru a-și produce efectele, constând în deducerea din pedeapsă și a duratei totale de 135 zile de eliberare anticipată.

Împotriva Sentinței penale nr. 81/CJI din data de 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a formulat contestație condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 11 decembrie 2019.

La termenul din data de 7 ianuarie 2020, condamnatul A., asistat de apărător desemnat din oficiu, a precizat că înțelege să-și retragă contestația declarată în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Conform prevederilor art. 425

1

alin. (3) din C. proc. pen., contestația se depune la judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanța care a pronunțat hotărârea care se atacă și se motivează până la termenul stabilit pentru soluționare, dispozițiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzător.

Dispozițiile art. 415 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd că până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.

În speță, contestatorul condamnat A., prezent la termenul din data de 7 ianuarie 2020, a precizat că își retrage calea de atac declarată în cauză.

Înalta Curte văzând, pe de o parte, declarația contestatorului condamnat A., în sensul retragerii căii de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea contestației formulate de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 81/CJI din data de 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulate de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 81/CJI din data de 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - CL