ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 779/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 103 din data de 12 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul-condamnat A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, a arătat că, la data de 28.12.2020, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. x/2020, contestația la executare formulată de condamnatul A., prin care a solicitat contopirea pedepselor pentru care este încarcerat. S-a notat că, petentul, în esență, a solicitat contopirea celor trei pedepse de 3 ani, 1 an și 6 luni și 10 luni închisoare (ce i-au fost aplicate prin sentința penală nr. 1025/2018, sentința penală nr. 625/2016 a Tribunalului din Campobasso și sentința penală nr. 1739/2015 a Tribunalului din Ravenna), în drept, fiind invocate dispozițiile art. 39 alin. (1) pct. b, art. 40 și art. 43 C. pen.

S-a mai învederat că, prin sentința penală nr. 5/12.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020 instanța a recalificat cererea formulată de petentul-condamnat A. din contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., în cerere de contopire a pedepselor și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de contopire pedepse formulată de petentul A., deținut în Penitenciarul Craiova, în favoarea Judecătoriei Craiova.

De asemenea, s-a arătat că prin sentința penală nr. 550/04.03.2021 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2021 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Craiova, invocată din oficiu de instanță. În baza art. 598 alin. .1 lit. c) raportat la art. 50 și art. 38 alin. (4) C. proc. pen.., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., formulată de către petentul A., în favoarea Curții de Apel Craiova. Astfel, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență.

În fine, s-a mai notat că prin încheierea nr. 187/01.04.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Curții de Apel Craiova, având în vedere că prin cererea sa, condamnatul A. a criticat modul de deducere a perioadei cât a fost privat de libertate, efectuat prin sentința penală nr. 263 din data de 27.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova (în temeiul căreia a fost emis MEPÎ nr. 273/2019 și în executarea căruia se află), Înalta Curte constatând că este de competența Curții de Apel Craiova să soluționeze contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., fiind instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

S-a arătat că, urmare trimiterii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cauza a fost înregistrată la 07.05.2021 pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. x/2020*.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 263/27.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 346/A/07.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă, în parte, cererea formulată de autoritățile judiciare italiene.

S-au constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 172 alin. (3) rap. la art. 167 din Legea nr. 302/2004 rep. și au fost recunoscute următoarele sentințe penale:

- sentința penală nr. 625/2016 din 15.07.2016 a Tribunalului Ordinar din Campobasso, definitivă la 29.10.2016, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 500 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunilor de furt agravat comis în participație, prev. de art. 110, 624, 625 pct. 2 și 5 C. pen. italian și tăinuire comisă în participație, prev. de art. 110, 648 C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunile de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și tăinuire, prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.;

- sentința penală nr. 1739/2015 a Tribunalului din Ravenna, definitivă la 23.12.2015, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare și 300 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunilor de furt agravat în formă continuată comis în participație, prev. de art. 110, 99 alin. (1), (62)4, 625 pct. 2 și 5 C. pen. italian și port de armă în participație, prev. de art. 4 din Legea 110/1975, care au corespondent în legislația română în infracțiunile de furt în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 lit. a) C. pen. și port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (1) C. pen.;

- sentința penală nr. 1025/20.09.2018 a Tribunalului din Chieti, definitivă la 05.12.2018, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare și 600 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de furt agravat în formă continuată, prev. de art. 110, 81 alin. (2), (62)4 și 625 pct. 2 și 7 C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 lit. a) C. pen., pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare ce a fost adaptată la limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune, și anume 3 ani închisoare;

- sentința penală nr. 219/2010 a Tribunalului ordinar din Foggia, definitivă la 04.07.2010, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2000 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare a prostituției în formă continuată, prev. de art. 81 alin. (2) C. pen. italian și art. 3 pct. 8 din Legea nr. 75/1958 și exploatare a prostituției în formă continuată, prev. de art. 81 alin. (2) C. pen. italian și art. 3 pct. 8 din Legea nr. 75/1958, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) C. pen.

A fost recunoscută ordonanța Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Chieti - Italia nr. 12/2019 SIEP și s-a dispus executarea de către cetățeanul român A. într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 7 ani și 4 luni închisoare.

Au fost deduse din pedeapsa rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare perioadele în care cetățeanul român A. a fost privat de libertate în statul emitent (în Italia) din data de 14.04.2010 până la data de 10.06.2010, inclusiv și din data de 12.11.2015 până la data de 13.11.2015, inclusiv, precum și durata reținerii și arestării provizorii în procedura de executare a mandatului european de arestare de la 22.08.2019 până la data de 06.09.2019, inclusiv și de la data de 10.09.2019 până la data de 13.09.2019, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

Curtea a notat că potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei; iar potrivit art. 2 al art. 598 C. proc. pen.. în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Prima instanță a reținut că nelămurirea petentului condamnat cu privire la hotărârea care se execută nu vizează modalitatea de deducere a perioadei cât acesta a fost privat de libertate, ci vizează modalitatea de contopire a pedepselor aplicate de instanțele italiene prin hotărârile ulterior recunoscute prin sentința penală nr. 263/27.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 346/A/07.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, s-a arătat că prin sentința penală anterior menționată a fost tranșată, definitiv, situația juridică a petentului condamnat sub aspectul contopirii pedepselor, în sensul că, prin respectiva hotărâre s-a procedat atât la recunoașterea celor trei hotărâri invocate de petent, anterior menționate, cât și la recunoașterea ordonanței de executare a pedepselor concurente nr. SIEP 12/2019 emisă la 17.01.2019 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Chieti. S-a precizat că, prin această ultimă ordonanță, s-a procedat la efectuarea cumulului aritmetic al pedepselor stabilite prin cele 4 sentințe de condamnare, rezultând o pedeapsă de 7 ani și 7 luni închisoare (echivalentul a 2765 zile închisoare), rămânând ca persoana condamnată să execute restul de pedeapsă de 7 ani 5 luni și 1 zi închisoare, în urma deducerii duratei executate în arest preventiv din data de 14.04.2010 până la data de 10.06.2010 inclusiv și din data de 12.11.2015 până la data de 13.11.2015 inclusiv, dispunându-se ca, în urma adaptării uneia dintre pedepse, petentul să execute în România pedeapsa rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare.

Prin urmare, instanța a constatat că situația juridică a petentului condamnat sub aspectul contopirii pedepselor a fost deja tranșată, în mod definitiv, prin recunoașterea hotărârilor de condamnare pronunțate de instanțele italiene și a ordonanței de executare a pedepselor concurente nr. SIEP 12/2019 emisă la 17.01.2019 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Chieti, prin care s-a procedat la efectuarea cumulului aritmetic al pedepselor stabilite prin hotărârile recunoscute.

Deopotrivă, instanța a considerat că petentul avea posibilitatea să formuleze eventuale critici privind modalitatea de contopire cu ocazia exercitării căii de atac a apelului împotriva sentinței penale nr. 263/27.09.2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019.

Mai mult decât atât, s-a constatat că petentului i-a fost respins apelul formulat, ca nefondat, prin decizia nr. 346/A/07.11.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței penale nr. 103 din data de 12 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație, în termen legal, contestatorul condamnat A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalte Curți, secția penală la data de 28.05.2021, fiind fixat termen de judecată la data de 22.09.2021, cu citarea contestatorului și cu asigurarea apărării obligatorii.

Examinând sentința penală contestată prin prisma dispozițiilor legale și raportat la criticile formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată că prezenta contestație este nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale.

Înalta Curte amintește că pe calea unei contestații la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. ("când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo împiedicare la executare"), împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale pentru care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia, fie este necesară lămurirea unei dispoziții cuprinse în hotărârea ce se execută (și nu completarea considerentelor hotărârii), care nu pun în discuție aspecte ce privesc fondul cauzei ce nu ar fi fost soluționate prin hotărârea judecătorească.

La nivel teoretic, se mai notează că, în conformitate cu art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești străine îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Potrivit condițiilor enumerate la art. 167 din legea specială, hotărârea penală străină trebuie să fie definitivă și executorie; fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil; persoana condamnată are cetățenie română și este de acord să execute pedeapsa în România; nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din același act normativ.

În temeiul acestor din urmă dispoziții, anterior formulării prezentei contestații la executare, prin sentința penală nr. 263/2019 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 346/A/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, instanța învestită cu cererea autorităților judiciare italiene, a recunoscut cele patru hotărârile de condamnare a cetățeanului român A. (sentința penală nr. 625/2016 din 15.07.2016 a Tribunalului Ordinar din Campobasso; sentința penală nr. 1739/2015 a Tribunalului din Ravenna, definitivă la 23.12.2015; sentința penală nr. 1025/20.09.2018 a Tribunalului din Chieti, definitivă la 05.12.2018; sentința penală nr. 219/2010 a Tribunalului ordinar din Foggia, definitivă la 04.07.2010), precum și ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 12/2019 SIEP emisă la 17.01.2019 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Chieti, în conformitate cu care s-a procedat la contopirea pedepselor stabilite prin cele patru sentințe de condamnare, prin efectuarea cumulului aritmetic, rezultând o pedeapsă de 7 ani și 7 luni închisoare (echivalentul a 2765 zile închisoare).

Prin aceeași sentință penală a Curții de Apel Craiova, în urma adaptării pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare aplicate persoanei condamnate prin sentința penală nr. 1025/20.09.2018 a Tribunalului din Chieti, definitivă la 05.12.2018, pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată, la maximul prevăzut de legea penală română, respectiv 3 ani închisoare, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a restului de pedeapsă de 7 ani și 4 luni închisoare, din care au fost deduse perioadele de privare de liberate (arest preventiv pe teritoriul Italiei și arest provizoriu în procedura de executare a mandatului european de arestare).

În prezenta cauză, persoana condamnată A. a invocat incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., solicitând ca, prin intermediul acestui mijloc procesual, să se procedeze la contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente în conformitate cu dispozițiile art. 40 C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pe care contestatorul le-a indicat ca fiind mai favorabile.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că motivul pe care se fundamentează prezenta contestație la executare nu se încadrează în prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., întrucât nu pune în discuție o chestiune ce ar putea fi subsumată acestor dispoziții legale, din moment ce vizează modalitatea în care s-a realizat contopirea pedepselor prin sentința penală nr. 263/2019 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 346/A/2019 a Înaltei Curți, secția penală, aspect soluționat cu caracter definitiv.

Ca atare, susținerile contestatorului nu vizează modificări ce au intervenit ulterior pronunțării sentinței de recunoaștere a hotărârilor penale străine, care să împiedice continuarea executării pedepsei de 7 ani și 4 luni închisoare într-un penitenciar din România.

Procedura contestației la executare nu are natura juridică a unei căi de atac și, prin urmare, nu se poate modifica pe fond o hotărâre rămasă definitivă întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

În realitate, este pusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată soluția instanței prin care a fost recunoscută, printre altele, ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 12/SIEP a Parchetului de pe lângă Tribunalul din Chieti - Italia, prin care pedeapsa rezultantă a fost stabilită prin cumul aritmetic. Problema de drept a modalității de stabilire a pedepsei rezultante în materia recunoașterii hotărârilor străine reglementată de Legea 302/2004, a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin decizia nr. 23/2009 pronunțată în recurs în interesul legii (publicată în M. Of. nr. 850 din 08.12.2009) prin care s-a stabilit că:

"instanța, în soluționarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de C. pen. român". În considerentele acestei decizii, s-a arătat:

"Cu privire la concursul de infracțiuni, se impune concluzia că prevederile referitoare la conversiunea condamnării, cuprinse în art. 146 alin. (1) din legea română privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, se referă explicit și exclusiv la incompatibilitatea duratei pedepsei rezultante cu legislația română, iar nu la incompatibilitatea dintre sistemele prin care se ajunge la aplicarea unei pedepse rezultante pentru un concurs de infracțiuni, fie sistemul cumulului aritmetic, fie sistemul cumulului juridic. Prevederile menționate, a căror incidență este condiționată de existența unei incompatibilități între durata pedepsei aplicate și legislația română, nu pot constitui deci temeiul legal pentru înlocuirea modalității prin care se ajunge la stabilirea pedepsei rezultante, în conformitate cu legislația statului de condamnare".

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința penală atacată este temeinică și legală, Înalta Curte în baza art. 597 alin. (7) C. proc. pen.., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 103 din data de 12 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 103 din data de 12 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2021.

GGC - MM