ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 932/2021

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 161/2021 din data de 17 august 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă contestația formulată de petentul A., deținut în penitenciarul Târgu Jiu, împotriva Sentinței penale nr. 107/17.04.2019 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, ca neîntemeiată.

De asemenea, a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 859 din 29 iunie 2021 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în Dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgu Jiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petentul condamnat A., deținut în Penitenciarul Târgu Jiu, în favoarea Curții de Apel Craiova, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Târgu Jiu a reținut că petentul condamnat A. a formulat contestație la executare, invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004.

În fapt, petentul a arătat că prin Sentința penală nr. 107/17.04.2019 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 a fost admisă cererea formulată de autoritățile italiene și în baza art. 155 alin. (1) din Legea 302/2004 s-a recunoscut Sentința penală nr. 516/22.03.2017 a Curții de Apel din Lecce, definitivă la data de 05.07.2018, prin care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 10 ani și 2 luni închisoare, Sentința penală nr. 107/17.04.2019 rămânând definitivă prin neapelare. La data de 15 mai 2019, s-a emis Mandatul de arestare nr. x/2019 pentru pedeapsa de 10 ani și 2 luni închisoare pe numele condamnatului A., iar pe data de 12.09.2019 a fost transferat în România și încarcerat la Penitenciarul Rahova.

De asemenea, prin Sentința penală nr. 516/54/2019, definitivă prin neapelare la data de 15.05.2019, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a recunoscut Ordonanța Biroului de Supraveghere Lecce, prin care i s-au acordat beneficiul de 270 zile - liberare anticipată cu privire la perioadele 24.02.2015 - 24.08.2016 și 24.02.2017 - 24.08.2017, executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei.

Totodată, prin Încheierea nr. 21 din data de 04.05.2020 a Curții de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020 i s-au acordat încă 45 zile beneficiul de liberare anticipată cu privire la perioada 24.02.2019 - 24.08.2019, perioadă executată în regim de detenție pe teritoriul Italiei, suplimentar față de cele 270 zile recunoscute prin Sentința penală nr. 516/54/2019, totalizând astfel 315 zile beneficiu de liberare condiționată anticipată pentru perioada executării pedepsei pe teritoriul statului italian.

Astfel, deși Curtea de Apel Craiova îi recunoaște cele 315 zile ca și beneficiu de eliberare condiționată pentru pedeapsa executată pe teritoriul statului italian în executarea mandatului acestea nu îi sunt deduse din pedeapsă, decât parțial.

A mai arătat petentul că, deși, art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 reglementează clar că "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de Curtea de Apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6)", Penitenciarul Târgu Jiu nu îi deduce din pedeapsă cele 315 zile, ci numai diferența de la 93 zile câștig din munca prestată în Penitenciar, conform Legii nr. 254/2013, adică 222 zile.

A menționat că pentru munca prestată în cadrul penitenciarelor din România, a beneficiat de 93 zile, conform Legii nr. 254/2013, iar conform Legii nr. 302/2004, art. 166 alin. (16), pentru pedeapsa executată pe teritoriul statului italian are un beneficiu de 315 zile, respectiv la această dată având un beneficiu de 408 zile, ce trebuie deduse din pedeapsa sa, adică din cele 3,711 zile, la care se mai scad și cele 18 zile câștig, conform Legii nr. 169/2017.

În acest sens, a solicit instanței să facă uz de Sentința penală nr. 48/F din data de 18 mai 2021 a Curții de Apel Pitești în Dosarul nr. x/2021, dosar în care sunt implicați complicii săi de faptă, cărora instanța, respectiv Curtea de Apel Pitești, a dispus ca zilele de beneficiu acordate de către statul italian să fie considerate ca zile executate și scăzute din pedeapsa condamnatului.

A mai solicitat instanței ca prin decizia ce o va lua să dispună: obligarea Penitenciarului Târgu Jiu de a-i scade din pedeapsă zilele considerate ca executate acordate de către statul italian, respectiv 315 zile, zilele câștigate, conform Legii nr. 254/2013, respectiv 93 zile, precum și de a-i recalcula pedeapsa, astfel încât să poată beneficia de prevederile art. 100 alin. (1) lit. a) și b).

Din oficiu, s-a dispus emiterea unei adrese către Penitenciarul Târgu Jiu pentru a se comunica informații privind executarea pedepsei, respectiv mandatul de executare a pedepsei închisorii și sentința penală de condamnare, relațiile solicitate fiind înaintate de către Penitenciarul Târgu Jiu, prin Adresa nr. x/23.06.2021.

Având în vedere că petentul condamnat a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., acesta aflându-se în executarea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 110/2019 din 15.05.2019 emis de Curtea de Apel Craiova, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgu Jiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de persoana condamnată A. în favoarea Curții de Apel Craiova.

Analizând contestația la executare pe baza actelor aflate la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 107 din data de 17.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare italiene.

În baza art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a recunoscut Sentința penală nr. 516, pronunțată la data de 22.03.2017 de Curtea de Apel din Lecce, definitivă la data de 05.07.2018, privind pe condamnatul A. prin care a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- tâlhărie prev de art. 110, 81 alin. (2), (62)8 alin. (1) și alin. (3) nr. 3 și 1 C. pen. italian, violență sexuală în grup prev de art. 110, 81 alin. (2), (60)9 octies alin. (3), (60)9 ter nr. 2, 61 nr. 2 și 610 C. pen. italian, leziuni personale prev de art. 110, 81 alin. (2), (58)2, 576, 61 nr. 2 C. pen. italian și sechestru de persoane prev de art. 605, 61 nr. 2 C. pen. italian (fapte săvârșite la data de 06.02.2015 în Lecce, persoană vătămată B.), care au corespondent în legislația română în infracțiunile de tâlhărie prev de art. 233 C. pen., viol, prev de art. 218 alin. (1) alin. (3) lit. f C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal prev de art. 205 alin. (1) C. pen.

- tâlhărie prev de art. 110, 81 alin. (2), (62)8 alin. (1) și alin. (3) nr. 1 C. pen. italian, violență sexuală în grup prev de art. 110, 81 alin. (2), (60)9 octies alin. (3), (60)9 ter nr. 2, 610 C. pen. italian și sechestru de persoane prev de art. 110, 605, 61 nr. 2 C. pen. italian (fapte săvârșite în luna ianuarie 2015 în Lecce, persoană vătămată C.), care au corespondent în legislația română în infracțiunile de tâlhărie prev de art. 233 C. pen., viol, prev de art. 218 alin. (1) alin. (3) lit. f) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal prev de art. 205 alin. (1) C. pen.

- violență sexuală în grup prev de art. 110, 81 alin. (2), (60)9 octies alin. (3), (60)9 ter nr. 2, 610, 61 nr. 2 C. pen. italian, sechestru de persoane prev de art. 110, 605, 61 nr. 2 C. pen. italian (fapte săvârșite la data de 28.01.2015 în Lecce și Gallipoli, persoană vătămată D.), care au corespondent în legislația română în infracțiunile de viol, prev de art. 218 alin. (1) alin. (3) lit. f) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal prev de art. 205 alin. (1) C. pen.

- rezistență împotriva unui oficial public prev de art. 337 C. pen. italian (fapte săvârșite la data de 11.02.2015 în Lecce), care are corespondent în legislația română în infracțiunea de ultraj prev de art. 257 alin. (1) și (3) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 24.02.2016 la zi.

S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 10 ani și 2 luni (3711 zile) închisoare într-un penitenciar din România.

Sentința penală nr. 107 din data de 17.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a rămas definitivă prin neapelare la data de 15 mai 2019, dată la care a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 110/2019 pentru pedeapsa de 10 ani și 2 luni (3711 zile) închisoare pe numele condamnatului A..

Condamnatul A. a fost transferat în România la data de 12.09.2020, fiind încarcerat la Penitenciarul București-Rahova.

La data de 06.06.2019 autoritățile italiene au transmis certificatul privind stadiul executării pedepsei nr. SIEP 341/2018 emis la data de 04.06.2019, din care rezultă acordarea unor zile beneficiu eliberare anticipată anterior transferării sale în România, conform unor ordonanțe emise de Biroul de Supraveghere din Lecce, astfel că s-a înregistrat Dosarul nr. x/2019.

Prin Sentința penală nr. 168 din 21 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 s-a admis contestația la executare privind Sentința penală nr. 107/17.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 15.05.2019.

În baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 s-a recunoscut Ordonanța Biroului de Supraveghere din Lecce emisă la data de 05.02.2019, așa cum rezultă din Certificatul privind stadiul executării Sentinței nr. SIEP 341/2018 emis la data de 04.06.2019 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Lecce - Biroul Executări Penale.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 270 zile eliberare anticipată cu privire la perioadele 24.02.2015 - 24.08.2016 și 24.02.2017 - 24.08.2018, executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Sentința penală nr. 168 din 21 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 a rămas definitivă prin necontestare la data de 2 octombrie 2019.

La data de 07.04.2020 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2020 contestația la executare formulată de condamnatul A., prin care a solicitat recunoașterea ordonanței emise de Biroul de Supraveghere din Lecce prin care i s-a acordat beneficiul de 45 zile cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioada 24.02.2019 - 24.08.2019 executată în regim de detenție pe teritoriul Italiei.

Prin Sentința penală nr. 64/04.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. x/2020 a fost admisă contestația la executare privind Sentința penală nr. 107/17.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 15.05.2019.

În baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută Ordonanța Biroului de Supraveghere din Lecce emisă la data de 18.02.2020 și a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 45 zile eliberare anticipată cu privire la perioada 24.02.2019 - 24.08.2019 executată în regim de detenție pe teritoriul Italiei, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

În speță, contestatorul a solicitat lămurirea dispozitivului aceleiași Sentințe nr. 107/17.04.2019 pronunțată în Dosar nr. x/2019, solicitând recunoașterea dreptului de eliberare anticipată câștigat ca urmare a executării parțiale a pedepsei în statul italian, anterior transferării sale într-un penitenciar din România.

Curtea a reținut că într-adevăr instanțele române nu pot refuza recunoașterea acestui drept câtă vreme transferarea a fost definitiv dispusă, în mod explicit, în vederea continuării executării pedepsei respective, ceea ce presupune în mod obligatoriu luarea în considerare a perioadei de detenție din străinătate și, implicit, a tuturor efectelor pe care aceasta deja le-a produs asupra persoanei condamnate.

Cu toate acestea, cererea dedusă judecății nu poate fi primită câtă vreme cele două beneficii cuprinzând 270 de zile de eliberare anticipată și respectiv 45 de zile de eliberare anticipată acordate de autoritățile judiciare italiene anterior transferării sale în România au fost deja recunoscute persoanei condamnate prin două sentințe penale anterioare nr. 168 din 21 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 și nr. y/04.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. x/2020, iar în cauză se solicită deducerea acelorași perioade și nu a altor beneficii acordate suplimentar de statul italian.

De altfel, la interpelarea instanței, contestatorul condamnat a arătat că ulterior transferării sale în România nu a beneficiat de alte reduceri de pedeapsă acordate de statul italian în afara celor deja recunoscute de Curtea de Apel Craiova, nemulțumirea sa vizând faptul că respectivele beneficii, însumând 315 zile nu au fost luate în considerare de Penitenciarul Târgu Jiu alături de cele 93 de zile considerate ca executate pe baza muncii prestate.

Această împrejurare nu echivalează cu o nelămurire în conținutul hotărârii ce se execută, al cărei dispozitiv, astfel cum a fost lămurit prin cele două sentințe nr. 168 din 21 iunie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 și nr. y/04.05.2020 pronunțată în Dosar nr. x/2020, este clar și neechivoc cu privire reducerile de pedeapsă acordate de statul italian anterior transferului, o dublă recunoaștere a acelorași perioade nefiind posibilă.

Împotriva Sentinței penale nr. 161/2021 din data de 17 august 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat prezenta contestație.

Contestatorul a criticat hotărârea contestată sub aspectul deducerii efective a zilelor de eliberare anticipată acordate de autoritățile judiciare italiene.

Examinând sentința atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată ca aceasta este întemeiată având în vedere următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă mijlocul procesual ce se poate exercita în vederea soluționării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, apărute înaintea sau în cursul executării hotărârii penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privința textelor de lege și a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii și lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestații la executare în baza acestui temei (de exemplu, existența nelămuririi în privința perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă sau mențiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracțiunii, fără ca acestea să fie identificate). Pe calea contestației la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

De asemenea, Înalta Curte notează că, pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

În speța de față, prin Sentința penală nr. 107 din data de 17.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare italiene fiind recunoscută Sentința penală nr. 516, pronunțată la data de 22.03.2017 de Curtea de Apel din Lecce, definitivă la data de 05.07.2018, privind pe condamnatul A. prin care a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani și 2 luni închisoare. Totodată, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 24.02.2016 la zi și s-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 10 ani și 2 luni (3711 zile) închisoare într-un penitenciar din România.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 168 din 21 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 s-a admis contestația la executare privind Sentința penală nr. 107/17.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 15.05.2019 și, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 s-a recunoscut Ordonanța Biroului de Supraveghere din Lecce emisă la data de 05.02.2019, așa cum rezultă din Certificatul privind stadiul executării Sentinței nr. SIEP 341/2018 emis la data de 04.06.2019 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Lecce - Biroul Executări Penale, constatându-se că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 270 zile eliberare anticipată cu privire la perioadele 24.02.2015 - 24.08.2016 și 24.02.2017 - 24.08.2018, executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei. Totodată, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

De asemenea, prin Sentința penală nr. 64/04.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. x/2020 a fost admisă contestația la executare privind Sentința penală nr. 107/17.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 15.05.2019 și, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută Ordonanța Biroului de Supraveghere din Lecce emisă la data de 18.02.2020 și a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 45 zile eliberare anticipată cu privire la perioada 24.02.2019 - 24.08.2019 executată în regim de detenție pe teritoriul Italiei, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Înalta Curte constată că perioada de 315 zile eliberare anticipată a fost recunoscută de instanțele române (prin Sentința penală nr. 168 din 21 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 au fost recunoscute 270 de zile eliberare anticipată cu privire la perioadele 24.02.2015 - 24.08.2016 și 24.02.2017 - 24.08.2018, executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei și prin Sentința penală nr. 64/04.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020 au fost recunoscute 45 zile eliberare anticipată cu privire la perioada 24.02.2019 - 24.08.2019 executată în regim de detenție pe teritoriul Italiei), aspect reținut și de judecătorul fondului, însă, instanțele care au recunoscut perioadele anterior menționate s-au limitat la recunoașterea beneficiului zilelor de eliberare anticipată, constatând faptul că statul italian a acordat aceste beneficii, însă nu au dispus și deducerea acestora din pedeapsa de 10 ani și 2 luni închisoare aplicată contestatorului prin Sentința penală nr. 516, pronunțată la data de 22.03.2017 de Curtea de Apel din Lecce, definitivă la data de 05.07.2018 și recunoscută prin Sentința penală nr. 107 din data de 17.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019.

În acest sens, Înalta Curte constată că, pe lângă recunoașterea perioadelor privind beneficiul zilelor de eliberare anticipate acordate contestatorului, se impunea și deducerea acestora din pedeapsa principală de 10 ani și 2 luni închisoare aplicată contestatorului.

Astfel, având în vedere că din actele dosarului reiese că prin Sentințele penale nr. 168 din 21 iunie 2019 și nr. 64/04.05.2020 pronunțate de Curtea de Apel Craiova în Dosarele nr. x/2019 și nr. y/2020 a fost recunoscută perioada de 315 zile eliberare anticipată, însă aceasta nu a fost dedusă din pedeapsa de 10 ani și 2 luni închisoare aplicată contestatorului prin hotărârea de condamnare (așa cum a fost recunoscută de instanța română), Înalta Curte constată că se impune ca din pedeapsa de 10 ani și 2 luni închisoare aplicată contestatorului să se deducă perioada de 315 zile recunoscută prin Sentința penală nr. 168 din 21 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 (270 de zile eliberare anticipată cu privire la perioadele 24.02.2015 - 24.08.2016 și 24.02.2017 - 24.08.2018, executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei) și prin Sentința penală nr. 64/04.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020 (45 zile eliberare anticipată cu privire la perioada 24.02.2019 - 24.08.2019 executată în regim de detenție pe teritoriul Italiei).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 161/2021 din data de 17 august 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 161/2021 din data de 17 august 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează în parte sentința penală contestată și rejudecând:

Deduce din pedeapsa rezultantă de 10 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 107/17.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova (rămasă definitivă prin neapelare la data de 15 mai 2019), perioada de 315 zile recunoscută prin Sentința penală nr. 168 din 21 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 (270 de zile eliberare anticipată cu privire la perioadele 24.02.2015 - 24.08.2016 și 24.02.2017 - 24.08.2018, executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei) și prin Sentința penală nr. 64/04.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020 (45 zile eliberare anticipată cu privire la perioada 24.02.2019 - 24.08.2019 executată în regim de detenție pe teritoriul Italiei).

Dispune anularea formelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 107/17.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2021.

GGC - NN