ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.10.2021

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 889/2021

HOTĂRÂRE
28.10.2021
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 889/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 135 din data de 24 iunie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. a respins contestația la executare formulată de contestatorul A., ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, curtea a reținut că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 23.04.2021 sub nr. x/2021, contestatorul-condamnat A. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 142 din 2.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020.

În motivarea contestației, petentul condamnat a arătat că solicită să i se deducă din pedeapsa în a cărei executare se află cele 90 de zile câștigate cu titlu de eliberare anticipată înainte de termen, menționate în Ordonanța emisă de către autoritățile judiciare italiene - Biroul competent cu supravegherea din Livorno la data de 4.08.2020.

Curtea a mai reținut că prin Sentința penală nr. 718 din data de 12.05.2021 Judecătoria Drobeta Turnu Severin în baza art. 47 din C. proc. pen. a admis excepția necompetenței materiale, iar în baza art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de petentul condamnat A., deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Drobeta Turnu Severin a reținut că petentul A. se află în executarea unei pedepse de 2 ani, 10 luni și 22 zile închisoare, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat prevăzută de art. 229 din C. pen., fiind emis, în baza Sentinței penale nr. 142 din 2.09.2020, a Curții de Apel Craiova, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2020 din 13.10.2020.

Prin sentința în baza căreia a fost emis mandatul, s-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 90 zile câștigate cu titlu de eliberare anticipată.

Judecătoria Drobeta Turnu Severin a reținut că potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) contestația se face la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută.

Deoarece petentul a invocat o nelămurire a hotărârii, în sensul că, deși constatate ca executate respectivele zile, nu înțelege dacă respectivele zile i-au fost deduse din pedeapsă și având în vedere că Sentința penală nr. 142 din 2.09.2020, este pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în baza art. 47 din C. proc. pen., Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția necompetenței materiale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 4.06.2021 sub nr. x/2021.

În vederea soluționării cauzei, curtea a dispus citarea petentului condamnat la locul de detenție, emiterea unei adrese către Baroul Dolj în vederea desemnării unui apărător din oficiu și atașarea la prezentul dosar a cauzei nr. x/2020 în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 142/2.09.2021 a Curții de Apel Craiova.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea a constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 142 din 2.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 13 octombrie 2020, s-a admis cererea formulată de autoritățile italiene și au fost recunoscute:

- Sentința penală nr. 1983/2014 - nr. 1909/2014 R.G. pronunțată de Tribunalul din Torino la data de 4.04.2014 definitivă la data de 20.05.2014, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 110, art. 624 bis alin. (1) și alin. (3), art. 625 n. 2 și n. 5 din C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. b) din C. pen. român (beneficiul suspendării condiționate a acestei pedepse a fost revocat prin pronunțarea sentinței din data de 22.06.2016 a Tribunalului din Torino);

- Sentința penală nr. 715/2015 - nr. 669/2015 R.G. pronunțată de Tribunalul din Ivrea la data de 13.08.2015 definitivă la data de 08.12.2015, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 110, art. 624 bis, 61 n. 5, art. 625 n. 2 din C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b)0 din C. pen. român cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

- Sentința penală nr. 3372/2016 - nr. 3186/2016 R.G. pronunțată de Tribunalul din Torino la data de 22.06.2016 definitivă la data de 16.07.2018, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la furt calificat prev. de art. 56, art. 110, art. 624 bis, art. 625 n. 2 din C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de tentativă la furt calificat prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. român.

A fost recunoscută Ordonanța de executare a pedepselor concurente emisă de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Torino nr. 1722/2018 SIEP (nr. 718/2018 Reg. Cum.) din data de 12.11.2018, prin care au fost cumulate pedepsele menționate anterior și s-a stabilit ca cetățeanul român A., cu ultimul domiciliu din România în jud. Mehedinți, încarcerat în Penitenciarul din Gorgona Isola, să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni și 22 de zile închisoare (după deducerea a 8 zile de detenție executate anticipat din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 11 luni închisoare).

S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani, 10 luni și 22 de zile închisoare într-un penitenciar din România și s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la data de 21.07.2019 la zi.

A fost recunoscută Ordonanța emisă de către Biroul competent cu supravegherea din Livorno la data de 4.08.2020 și s-a constatat că statul italian a acordat persoanei condamnate A. beneficiul a 90 de zile câștigate cu titlu de eliberare înainte de termen aferent perioadei din 21.07.2019 până în 21.07.2020.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 964 RON, reprezintă onorariu avocat oficiu.

Referitor la solicitarea contestatorului ce face obiectul dosarului de față, curtea a reținut că după data transferului condamnatului în România devin aplicabile legile naționale, nemaifiind valabile cele din statul străin de condamnare, așa cum dispun dispozițiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, unde se arată:

"În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română."

Având în vedere dispozițiile art. 100 alin. (3) din C. pen., s-a constatat că durata de pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, nu poate fi scăzută din pedeapsa ce se execută și, prin urmare, aceasta nu poate conduce la constatarea ca executată în integralitate a pedepsei și implicit la punerea în libertate a condamnatului ca urmare a finalizării pedepsei, aceasta putând fi valorificată doar pe calea instituției liberării condiționate, avându-se în vedere în cadrul calculului fracției de pedeapsă ce trebuie obligatoriu executată din pedeapsă pentru a se putea dispune liberarea condiționată.

În acest sens, s-a apreciat a fi și Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituții de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiționată.

Astfel, Curtea de Apel Craiova a apreciat că cele 90 de zile acordate de statul italian condamnatului A. cu titlu de liberare anticipată nu trebuie scăzute din pedeapsa de 2 ani, 10 luni și 22 zile închisoare ce se execută în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, putând fi valorificate prin prisma altor instituții de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiționată.

Ca urmare a celor arătate, instanța a respins contestația la executare, ca nefondată.

Împotriva Sentinței penale nr. 135 din data de 24 iunie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație condamnatul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08 iulie 2021.

Examinând contestația formulată în cauză de către condamnatul A., prin prisma dispozițiilor legale incidente, în limitele învestirii, Înalta Curte reține următoarele:

Prioritar, Înalta Curte reține că potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În acest cadru, instanța reține că potrivit legii, contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, de asemenea, nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Scopul acestui mijloc procesual este asigurarea punerii în executare a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Astfel, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat.

În speță, se constată că prin cererea formulată, contestatorul condamnat A., în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a învestit Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori cu o contestație la executare, considerând că Sentința nr. 142 din data de 2.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 13.10.2020, conține aspecte ce împiedică executarea pedepsei, respectiv că, în mod eronat nu a fost dedusă perioada de 90 de zile câștigată cu titlu de eliberare anticipată înainte de termen, aferentă perioadei din 21.07.2019 până în 21.07.2020, așa cum a fost reținută de autoritățile italiene.

Analizând Sentința penală nr. 142 din data de 2.09.2020 a Curții de Apel Craiova, Înalta Curte constată că au fost recunoscute:

- Sentința penală nr. 1983/2014 - nr. 1909/2014 R.G. pronunțată de Tribunalul din Torino la data de 4.04.2014 definitivă la data de 20.05.2014, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 110, art. 624 bis alin. (1) și alin. (3), art. 625 n. 2 și n. 5 din C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. b) din C. pen. român (beneficiul suspendării condiționate a acestei pedepse a fost revocat prin pronunțarea sentinței din data de 22.06.2016 a Tribunalului din Torino);

- Sentința penală nr. 715/2015 - nr. 669/2015 R.G. pronunțată de Tribunalul din Ivrea la data de 13.08.2015 definitivă la data de 8.12.2015, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 110, art. 624 bis, 61 n. 5, art. 625 n. 2 din C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. roman, cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

- Sentința penală nr. 3372/2016 - nr. 3186/2016 R.G. pronunțată de Tribunalul din Torino la data de 22.06.2016 definitivă la data de 16.07.2018, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la furt calificat prev. de art. 56, art. 110, art. 624 bis, art. 625 n. 2 din C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de tentativă la furt calificat prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. român.

A fost recunoscută Ordonanța de executare a pedepselor concurente emisă de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Torino nr. 1722/2018 SIEP (nr. 718/2018 Reg. Cum.) din data de 12.11.2018, prin care au fost cumulate pedepsele menționate anterior și s-a stabilit ca cetățeanul român A., încarcerat în Penitenciarul din Gorgona Isola, să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni și 22 de zile închisoare (după deducerea a 8 zile de detenție executate anticipat din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 11 luni închisoare).

S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani, 10 luni și 22 de zile închisoare într-un penitenciar din România și a fost dedusă din pedeapsă perioada executată de la data de 21.07.2019 la zi.

Totodată, a fost recunoscută Ordonanța emisă de către Biroul competent cu supravegherea din Livorno la data de 4.08.2020 și s-a constatat că statul italian a acordat persoanei condamnate A. beneficiul a 90 de zile câștigate cu titlu de eliberare înainte de termen aferent perioadei din 21.07.2019 până în 21.07.2020.

Însă, prin sentința antemenționată nu s-a făcut mențiunea că din pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni și 22 zile se deduce și perioada de 90 de zile câștigată cu titlu de eliberare anticipată înainte de termen, aferentă perioadei din 21.07.2019 până în 21.07.2020.

Curtea de Apel Craiova a reținut că din certificatul de stadiu al executării pedepsei Reg Gen N 3186/2016 - GNRN 14894/2016 emis la data de 13.08.2020 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Tribunalul din Torino- Compartimentul Executări Penale rezultă că Biroul de competent cu Supravegherea din Livorno prin ordonanța emisă la data de 4.08.2020 a acordat condamnatului beneficiul a 90 zile cu titlu de eliberare înainte de termen aferent perioadei din 21.07.2019 până în 21.07.2020, însă, prin raportare la considerentele Deciziei nr. 15/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a apreciat că, după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituții de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiționată.

Înalta Curte mai constată că și în cuprinsul Sentinței nr. 135 din data de 24 iunie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori ce face obiectul prezentei contestații s-au reținut aceleași argumente, în considerarea Decizie nr. 15/2015, instanța apreciind că perioada de 90 de zile acordate de statul italian contestatorului A. cu titlu de liberare anticipată nu trebuie scăzute din pedeapsa de 2 ani, 10 luni și 22 zile închisoare ce se execută în România.

Înalta Curte notează că, ulterior pronunțării deciziei nr. 15 din 2015 a instanței supreme, Legea nr. 302/2004 a fost modificată succesiv, în varianta consolidată, așa cum a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 411 din data de 27 mai 2019 fiind prevăzută obligativitatea deducerii perioadelor de reducere acordate de statul emitent.

Astfel, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată "Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent."

De asemenea, în cuprinsul dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 este reglementată obligativitatea recunoașterii perioadelor de reducere acordate de statul emitent, chiar și prin hotărâri ulterioare transferării persoanei condamnate, "care vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat și hotărârea de recunoaștere inițială".

Pentru motivele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 135 din data de 24 iunie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va desființa sentința penală atacată și în rejudecare:

Va admite contestația la executare formulată cu privire la Sentința penală nr. 142 din data de 2.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 13.10.2020.

Va deduce din pedeapsa aplicată de autoritățile italiene și perioada de 90 de zile câștigată cu titlu de eliberare anticipată înainte de termen, aferentă perioadei din 21.07.2019 până în 21.07.2020, menționate în Ordonanța de executare a pedepselor concurente emisă de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Torino nr. 1722/2018 SIEP din data de 12.11.2018 și va anula formele de executare și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Admite contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 135 din data de 24 iunie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează sentința penală atacată și în rejudecare:

Admite contestația la executare formulată cu privire la Sentința penală nr. 142 din data de 02.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 13.10.2020.

Deduce din pedeapsa aplicată de autoritățile italiene și perioada de 90 de zile câștigată cu titlu de eliberare anticipată înainte de termen, aferentă perioadei din 21.07.2019 până în 21.07.2020, menționate în Ordonanța de executare a pedepselor concurente emisă de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Torino nr. 1722/2018 SIEP din data de 12.11.2018.

Anulează formele de executare și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-11-02
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 900/2021
Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 108 din data de 20 mai 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) l
ÎCCJ 2021-06-15
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 587/2021
Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 84 din data de 21 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, î
ÎCCJ 2021-09-22
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 779/2021
pire pedepse formulată de petentul A., deținut în Penitenciarul Craiova, în favoarea Judecătoriei Craiova. De asemenea, s-a arătat că prin sentința penală nr. 550/04.03.2021 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2021 a fost adm
ÎCCJ 2020-12-17
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 3 septembrie 2020 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2020, A. a solicitat reanalizarea situa
ÎCCJ 2019-05-15
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 932/2021
Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 161/2021 din data de 17 august 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă cont
Sursă