ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 587/2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 84 din data de 21 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A..

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 12.02.2021 sub nr. x/2021 a fost înregistrată contestația la executare formulată de persoana condamnată A..

În motivarea contestației, petentul condamnat a arătat că solicită să i se deducă din pedeapsa în a cărei executare se află cele 465 de zile considerate ca executate de autoritățile italiene, precizând faptul că acestea au fost recunoscute de către Curtea de Apel Craiova, însă nu și de către Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.

Prin Sentința penală nr. 25 din data de 08 martie 2021, Tribunalul Mehedinți a admis excepția de necompetență materială și teritorială și a declinat în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A., deținut în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.

Prin Sentința penală nr. 474/23.03.2021, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței materiale pusă în discuția părților din oficiu.

În baza art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, privind persoana condamnată A., deținut în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 08.04.2021, sub nr. x/2021.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că, prin Sentința penală nr. 17 din 22.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 11.02.2020, s-a admis cererea formulată de autoritățile italiene și au fost recunoscute: Sentința penală nr. 207/10 Reg. Sent. - 5545/10 RGNR pronunțată la data de 20.08.2010 de Tribunalul din Tivoli, definitivă la 01.10.2010, Sentința penală nr. 1300/14 Reg. Sent. -2606/14 RGNR pronunțată la data de 11.06.2014 de Judecătorul de Instrucție din cadrul Tribunalului din Roma, definitivă la 10.06.2015, Sentința penală nr. 102/15 Reg. Sent. - 66792/14 RGNR pronunțată la data de 07.01.2015 de Tribunalul din Roma, definitivă la 06.07.2016, Sentința penală nr. 7622/15 Reg. Sent. - 15271/14 RGDIB pronunțată la data de 24.11.2015 de Curtea de Apel din Roma, definitivă la 13.07.2016 și Sentința penală nr. 4504/16 Reg. Sent. - 6212/15 RGCA pronunțată la data de 06.05.2016 de Curtea de Apel din Roma, definitivă la 23.05.2017 și s-a dispus transferarea condamnatului A., deținut într-un penitenciar din Italia, în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani, 7 luni și 17 zile închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 1485 zile calculate la data de 14.01.2019 și în continuare la zi.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 375 zile câștigate cu titlu de eliberare anticipată.

Prin Sentința penală nr. 69 din 12.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare privind Sentința penală nr. 17/22.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 rep., a fost recunoscută Ordonanța Biroului de Supraveghere din Viterbo emisă la data de 19.03.2019 și Ordonanța Biroului de Supraveghere din Roma emisă la data de 25.11.2019, cum rezultă din certificatul de stadiu al executării nr. SIEP 507/2017 emis la data de 03.03.2020 de Parchetul general al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Roma - Biroul Executări Penale.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 90 zile câștigate cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioadele 12.08.2018 - 12.02.2019 și 12.02.2019 - 11.08.2019 executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei, suplimentar față de cele 375 zile recunoscute prin Sentința nr. 17/22.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 11.02.2020.

Curtea a reținut că, deși este adevărat că prin aceste ordonanțe emise de autoritățile italiene, ca urmare a acordării beneficiului zilelor cu titlu de eliberare anticipată, s-a stabilit că data anticipată a finalizării pedepsei este 29.04.2021, cu toate acestea, dispoziția din aceste ordonanțe ce privește finalizarea pedepsei la data de 29.04.2021 nu poate fi recunoscută și nu poate produce efecte în România, așa cum solicită petentul, întrucât, după data transferului condamnatului în România, devin aplicabile legile naționale, nemaifiind valabile cele din statul străin de condamnare, așa cum dispun dispozițiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, unde se arată că "în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română."

Or, în atare situație, având în vedere dispozițiile art. 100 alin. (3) din C. pen., Curtea a constatat că durata de pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, nu poate fi scăzută din pedeapsa ce se execută și, prin urmare, aceasta nu poate conduce la constatarea ca executată în integralitate a pedepsei și implicit la punerea în libertate a condamnatului ca urmare a finalizării pedepsei, aceasta putând fi valorificată doar pe calea instituției liberării condiționate, avându-se în vedere în cadrul calculului fracției de pedeapsă ce trebuie obligatoriu executată din pedeapsă pentru a se putea dispune liberarea condiționată.

În acest sens, Curtea a făcut referire la Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituții de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiționată.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul A..

Concluziile formulate de apărare și de reprezentantul Ministerului Public, precum și poziția contestatorului-persoană condamnată din ultimul cuvânt, au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestația formulată în conformitate cu dispozițiile art. 597 alin. (7), (8) C. proc. pen. și art. 4251 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea este întemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, (astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 236/2017) "(1) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent."

Înalta Curte notează că acest text de lege, reglementat ca un mecanism procedural care garantează că, în procedura de transferare, persoanele condamnate vor beneficia de toate deducerile de pedeapsă acordate în statul emitent până la momentul transferării efective în România, a instituit în sarcina instanțelor naționale obligația deducerii din pedeapsa privativă de libertate care trebuie executată în România atât a duratei pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, cât și, dacă este cazul, a numărului de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent."

În considerarea acestor dispoziții legale, cetățeanul român condamnat într-un stat membru al Uniunii Europene printr-o hotărâre judecătorească definitivă, recunoscută în România, care a beneficiat în statul de condamnare de o eliberare anticipată constând în recunoașterea ca executată a unei perioade de timp, ca efect al muncii prestate și a conduitei pozitive pe parcursul executării pedepsei sau a altor instituții ale statului de condamnare, își păstrează acest drept și ulterior transferării sale într-un loc de deținere din țara de origine, el urmând să producă efecte identice în ambele ordini juridice, atât a statului de condamnare, cât și a statului de executare.

Altfel spus, instanțele naționale au obligația să scadă din durata pedepsei aplicate persoanei condamnate prin hotărârea recunoscută, alături de perioada efectiv executată din aceasta pe teritoriul statului străin sau ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, și perioada recunoscută ca executată de către autoritățile statului emitent, indiferent de modalitatea procedurală în care a fost acordat acest beneficiu persoanei condamnate (pe baza muncii prestate sau a altei instituții reglementate de legislația statului emitent, cu excepția amnistiei și grațierii acordate de statul emitent, pentru care există dispoziție expresă).

În consecință, prin finalitatea ei, această soluție legislativă ulterioară diferă de dezlegarea dată de instanța supremă, în complet specializat, prin Decizia nr. 15 din 22 mai 2015 prin care s-a stabilit că, "după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România.", făcând-o inaplicabilă. Potrivit art. 477 din C. proc. pen., efectele deciziei încetează în cazul modificării dispoziției legale care a generat problema de drept dezlegată.

Evaluând, în acest context legislativ, hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, deși prima instanță a identificat în mod just că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 90 zile câștigate cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioadele 12.08.2018-12.02.2019 și 12.02.2019-11.08.2019 executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei, suplimentar față de cele 375 zile recunoscute prin Sentința nr. 17/22.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 11.02.2020, cu toate acestea, în mod eronat, a apreciat că, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 156 alin. (1) teza finală din Legea nr. 302/2004.

Or, procedând în acest fel, prima instanță a lipsit de finalitate demersul judiciar al contestatorului, recunoașterea formală a beneficiului acordat părții în Italia fiind inaptă a asigura în statul de executare, doar prin ea însăși, efectul juridic pe care acest drept al contestatorului îl are în statul de condamnare, scăderea efectivă din pedeapsa de executat a duratei recunoscute ca executate, cu consecințele firești în planul executării acesteia, și, prin aceasta, finalitatea urmărită prin aduse dispozițiile art. 156 alin. (1) teza finală din Legea nr. 302/2004.

În acest context argumentativ, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 597 alin. (7) raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 84 din data de 21 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va desființa sentința contestată, și rejudecând, va admite contestația la executare formulată de același condamnat și va deduce din pedeapsa de 7 ani, 7 luni și 17 zile aplicată de autoritățile judiciare italiene și recunoscută prin Sentința penală nr. 17 din 22 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 și cele 375 de zile, respectiv 90 de zile, beneficiu acordat cu titlu de eliberare anticipată.

În consecință, va constata executată pedeapsa aplicată condamnatului A. și va dispune punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 17/2020 din 11.02.2020 emis de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., va lăsa în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din același cod, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în cuantum de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 84 din data de 21 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează sentința contestată, și rejudecând:

Admite contestația la executare formulată de același condamnat și deduce din pedeapsa de 7 ani, 7 luni și 17 zile aplicată de autoritățile judiciare italiene și recunoscută prin Sentința penală nr. 17 din 22 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 și cele 375 de zile, respectiv 90 de zile, beneficiu acordat cu titlu de eliberare anticipată.

Constată executată pedeapsa aplicată condamnatului A. și dispune punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 17/2020 din 11.02.2020 emis de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, dacă nu este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2021.

GGC - GV