ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 900/2021

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 108 din data de 20 mai 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 154/2020 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2020, ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curtea de Apel Craiova a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 30.03.2021, sub nr. x/2021, având ca obiect contestație la executare formulată de petentul condamnat A., s-a solicitat să-i fie scăzute din pedeapsă cele 225 zile considerate ca executate, obținute în Italia.

Prin sentința penală nr. 541 din 6 aprilie 2021 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2021, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare privind persoana condamnată A., deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, în favoarea Curții de Apel Craiova, reținându-se că potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen. și având în vedere că sentința penală nr. 154/2020 a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, precum și raportat la criticile petentului care vizează această hotărâre, în sensul de a se lămuri dacă cele 225 se deduc din durata pedepsei aplicate, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Craiova.

Ca urmare a declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 28.04.2021 sub nr. x/2021.

Analizând contestația la executare dedusă judecății, în esență Curtea de Apel Craiova a reținut că prin sentința penală nr. 154 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 25.09.2020 în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. și s-a dispus recunoașterea următoarelor sentințe penale:

- sentința nr. 1505/2010 din 26.03.2010 a Tribunalului Palermo, definitivă la 02.05.2010, prin care cetățeanul român A., deținut într-un penitenciar din Italia, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie, prev. de art. 56, 110, 624, 625 nr. 7 C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în tentativă la infracțiunea de furt prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. (1) C. pen.

- sentința nr. 389/2012 din 21.08.2012 a Tribunalului Lagonegro, definitivă la 01.10.2012, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 110, 624, 625 nr. 7, 61 nr. II C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen.

- sentința nr. 6321/2014 din 18.12.2014 a Tribunalului Palermo, definitivă la 04.05.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dobândire de lucruri furate, prev. de art. 110, 648 alin. (1) C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de tăinuire prev. de art. art. 270 alin. (1) C. pen.

- sentința nr. 1151/2015 din 23.06.2015 a Tribunalului Termini Imerese, definitivă la 14.11.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de dobândire de lucruri furate și declarații false despre propria identitate, prev. de art. 110, 648 și 495 C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

- sentința nr. 1273/2012 din 07.12.2012 a Tribunalului Trapani, definitivă la 31.05.2019, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dobândire de lucruri furate, prev. de art. 648 C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

S-a recunoscut ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. x/2019 SIEP emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 9 luni închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani și 9 luni închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 13.04.2017 la zi.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 225 zile cu titlu de eliberare anticipată.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Sentința penală nr. 154 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 25.09.2020 în dosarul nr. x/2020 a rămas definitivă prin neapelare la data de 14.10.2020, fiind emis la aceeași dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2020 pentru pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare pe numele persoanei condamnate A..

Persoana condamnată a fost transferată din Italia în România la data de 14.01.2021, iar în prezent este încarcerată în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, unde execută pedeapsa închisorii.

În speță, s-a reținut faptul că persoana condamnată a formulat contestație împotriva executării sentinței penale nr. 154/2020 a Curții de Apel Craiova, prin care a solicitat deducerea din pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare, pe care o execută, a celor 225 zile eliberare anticipată, considerate ca executate potrivit legislației italiene.

Instanța învestită cu soluționarea unei contestații la executare poate doar analiza impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentința executată este neclară și se limitează doar la motivele strict prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Prima instanță a reținut că în situația transferării persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, situație în care se află contestatorul, recunoașterea hotărârilor de condamnare se realizează în condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 rep.

S-a menționat că potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanța română este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

Astfel, regula generală în cazul recunoașterii hotărârilor judecătorești și transferării persoanelor condamnate este că executarea pedepsei va fi efectuată în conformitate cu prevederile statului de executare, autoritățile competente ale statului de executare fiind singurele abilitate să decidă cu privire la procedurile de executare și să stabilească toate măsurile aferente, inclusiv temeiurile pentru liberarea condiționată.

Raportând aceste dispoziții la situația din cauză, Curtea de Apel Craiova a constatat, pe de o parte, că prin sentința penală nr. 154/2020 a Curții de Apel Craiova au fost mai multe sentințe de condamnare și ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. x/2019 SIEP emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani și s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani și 9 luni închisoare într-un penitenciar din România, fiind dedusă din pedeapsă perioada executată pe teritoriul Italiei.

Prin aceeași sentință s-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 225 zile cu titlu de eliberare anticipată, așa cum rezultă din cuprinsul ordonanței de executare a pedepselor concurente nr. x/2019 SIEP emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani.

S-a precizat că este adevărat că prin ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. x/2019 SIEP emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani, ca urmare a acordării beneficiului de 225 zile cu titlu de eliberare anticipată, s-a stabilit că data finalizării pedepsei, deja stabilită pentru 12.04.2024, a fost devansată pentru 01.06.2023 și că la această dată condamnatul va fi pus în libertate, dacă nu va fi deținut într-o altă cauză. Cu toate acestea, s-a apreciat că dispoziția din ordonanță ce privește liberarea condamnatului la data de 01.06.2023 nu poate fi recunoscută și nu poate produce efecte în România, așa cum solicită petentul, întrucât după data transferului condamnatului în România devin aplicabile legile naționale, nemaifiind valabile cele din statul străin de condamnare, așa cum dispun dispozițiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep.

Or, în atare situație, având în vedere dispozițiile art. 100 alin. (3) din C. pen., s-a constatat că durata de pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, nu poate fi scăzută din pedeapsa ce se execută și, prin urmare, aceasta nu poate conduce la constatarea ca executată în integralitate a pedepsei și implicit la punerea în libertate a condamnatului ca urmare a finalizării pedepsei, aceasta putând fi valorificată doar pe calea instituției liberării condiționate, avându-se în vedere în cadrul calculului fracției de pedeapsă ce trebuie obligatoriu executată din pedeapsă pentru a se putea dispune liberarea condiționată.

S-a mai menționat că în acest sens este și Decizia nr. 15/2015 a ÎCCJ, dată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituții de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiționate.

În consecință, pentru aceste considerente, Curtea de Apel Craiova a respins contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 154/2020 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2020, ca nefondată.

*****

Împotriva sentinței penale nr. 108 din data de 20 mai 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, contestatorul condamnat A. a formulat prezenta contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 04.06.2021, fiind stabilit termen pentru soluționare la 19.01.2021, când pricina a fost amânată pentru termenul din 02.11.2021, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării contestatorului și ale reprezentantului parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Prevederile cuprinse în Titlul VI al Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează dispozițiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.

Potrivit dispozițiilor generale cuprinse la Capitolul I al acestui Titlu, la art. 153, se reglementează domeniul de aplicare, menționându-se că "Prezentul titlu se aplică în relația cu statele membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană", cum este și cazul de față, în speță, reținându-se că, prin sentința penală definitivă pronunțată de Curtea de Apel Craiova, nr. 154/25.09.2020, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, s-a dispus recunoașterea sentințelor penale de condamnare privind pe persoana condamnată A., s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei și, totodată, s-a recunoscut ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 375/2019 SIEP emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 9 luni închisoare.

Prin aceeași sentință, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 13.04.2017, la zi și s-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 225 zile cu titlu de eliberare anticipate.

În baza sentinței penale nr. 154 din 25.09.2021 a Curții de Apel Craiova a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2020, în prezent, persoana condamnată A. aflându-se în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, în executarea pedepsei de 6 ani și 9 luni închisoare stabilită prin actele a căror recunoaștere s-a dispus, anterior menționate.

În speță, persoana condamnată a formulat contestație împotriva executării sentinței penale nr. x/2020 a Curții de Apel Craiova, prin care a solicitat deducerea din pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare, pe care o execută, a celor 225 zile eliberare anticipată, considerate ca executate potrivit legislației italiene.

Înalta Curte constată că temeiul de drept aplicabil în această situație este art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 având denumirea marginală - Legea care guvernează executarea, prin care se stabilesc următoarele:

"(1) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent."

Totodată, se au în vedere dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, care prevăd că, "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Prin sentința penală contestată în prezenta cauză s-a dispus respingerea contestației la executare formulată de contestatorul A., prima instanță reținând, în esență, că durata de pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate și a bunei conduite acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate nu poate fi scăzută din pedeapsa ce se execută, menționându-se că, în speță, cererea contestatorului prin care solicită deducerea din pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare, pe care o execută, a celor 225 zile de eliberare anticipată, considerate ca executate potrivit legislației italiene, poate fi valorificată doar pe calea instituției liberării condiționate.

În acest sens, prima instanță a avut în vedere cele statuate prin Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituții de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiționată.

Contrar celor reținute de prima instanță, legea în vigoare, incidentă în materie, nr. 302/2004, modificată și republicată, în varianta consolidată așa cum a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 411 din data de 27 mai 2019 prevede obligativitatea deducerii perioadelor de reducere acordate de statul emitent, astfel cum rezultă din conținutul dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și art. 166 alin. (16) din aceeași reglementare, iar din această perspectivă contestația de față este întemeiată.

Înalta Curte mai constată că și anterior formei consolidate a Legii nr. 302/2004, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 411 din 27 mai 2019, formă aplicabilă de la 07 august 2019, în vigoare în prezent, prin Legea nr. 236/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 993 din 14 decembrie 2017, începând cu data de 14 decembrie 2017, prevederile art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (în prezent art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004) au fost modificate. Astfel, în legea de modificare și completare anterior menționată, se preciza, la pct. 20, faptul că:

La articolul 144, alin. (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(1) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent."

Astfel, începând cu data de 17 decembrie 2017, urmare a modificării prevederilor amintite prin Legea nr. 236/2017, nu își mai găsește aplicabilitate Decizia nr. 15 din 22 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în M. Of. nr. 455 din 24 iunie 2015 prin care s-a stabilit că, "după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România."

Or, așa fiind, în mod greșit prima instanță s-a raportat la cele statuate prin Decizia nr. 15 din 22 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care nu își mai găsește aplicabilitate, cu atât mai mult, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, legea în vigoare în prezent reglementează obligativitatea deducerii perioadelor de reducere acordate de statul emitent, temeiul de drept aplicabil în această situație fiind art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată că, prin ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. x/2019 SIEP emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani, recunoscută prin sentința penală nr. 154/2020 a Curții de Apel Craiova, s-a stabilit că pedeapsa totală rămasă de executat este de 6 ani și 9 luni închisoare din care trebuie deduse pentru liberare anticipată - 225 de zile.

În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că prezenta contestație formulată în cauză de persoana condamnată A. este întemeiată în ceea ce privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 vizând lipsa dispoziției privind deducerea perioadei de 225 de zile, considerată ca executată conform legislației statului emitent.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 108 din data de 20 mai 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, va desființa sentința penală apelată și reținând cauza spre rejudecare, va dispune deducerea din pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A., astfel cum a fost recunoscută prin sentința penală nr. 154/25.09.2020 pronunțată de Curte de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2020, perioada executată de la 13.04.2017 la zi, precum și perioada de 225 zile considerată ca executată conform legislației statului emitent.

Prin urmare, se va dispune anularea formelor de executare dispuse în baza sentinței penale nr. 154/25.09.2020 pronunțată de Curte de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2020 și emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 108 din data de 20 mai 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Desființează sentința penală apelată și reținând cauza spre rejudecare:

Deduce din pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A., astfel cum a fost recunoscută prin sentința penală nr. 154/25.09.2020 pronunțată de Curte de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2020, perioada executată de la 13.04.2017 la zi, precum și perioada de 225 zile considerată ca executată conform legislației statului emitent.

Dispune anularea formelor de executare dispuse în baza sentinței penale nr. 154/25.09.2020 pronunțată de Curte de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2020 și emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 noiembrie 2021.

GGC - MM