ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1001/2021

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 200/2021 din data de 15 octombrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins contestația la executare formulată de condamnatul A., în prezent aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Craiova Pelendava, împotriva Sentinței penale nr. 254 din 08.12.2017 a Curții de Apel Craiova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 408/A pronunțată la data de 16.12.2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție a României, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin contestația formulată și înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. x/2021, condamnatul A., având în vedere dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și art. 10 alin. (1)1 și 2 din Legea nr. 55/2021 și art. 6 din C. pen., a formulat cerere de aplicare a legii mai favorabile împotriva Sentinței penale nr. 254 din 08.12.2017 a Curții de Apel Craiova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 408/A pronunțată la data de 16.12.2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție a României, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, prin care s-a respins apelul, ca nefondat.

În motivarea contestației a susținut că, în fapt, prin Sentința penală nr. 254/08.12.2017 a Curții de Apel Craiova pronunțată în Dosarul nr. x/2016 s-a dispus în baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și o) și alin. (2) din C. pen. anterior și art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior condamnarea la doi ani închisoare cu executare și în baza art. 26 din C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) din C. pen. anterior și art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din C. pen. anterior la o pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare cu executare.

De asemenea, că i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) din C. pen. anterior a contopit cele două pedepse, urmând ca pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare să fie executată în regim de detenție.

A mai susținut că, prin sentința penală mai sus menționată s-a constatat un prejudiciu în sumă de 9.238.577 RON, recuperat în totalitate, iar împotriva acestei sentinței a formulat apel la Înalta Curte de Casație și Justiție a României, care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 408/A din 16.12.2019. Totodată, a mai susținut că în prezent, se află în executarea pedepsei privative de libertate de 3 ani și 4 luni închisoare, fiind încarcerat la data de 16.12.2019.

A precizat că a achitat și cheltuielile de judecată la care a fost obligat, atât prin sentința penală, cât și prin decizia penală.

A mai arătat că a formulat prezenta cerere de intervenție a legii mai favorabile în baza art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât a intervenit o lege mai favorabilă, respectiv Legea nr. 55/2021 intrată în vigoare în data de 02.04.2021, care a introdus un nou alineat la art. 10 al Legii nr. 241/2005 prin care s-a stabilit că "în cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare. (12) Dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) și (11)", și față de această modificare a solicitat să se dispună înlocuirea pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii și să se dispună punerea de îndată în libertate".

Cum prejudiciul în cuantum de 9.238.577 RON a fost achitat în totalitate, a considerat că sunt aplicabile în totalitate atât dispozițiile art. 6 din C. pen., cât și dispozițiile art. 10 alin. (11) și 2 din Legea nr. 241/2005, a solicitat înlocuirea pedepsei închisorii cu cea a amenzii cu consecința punerii sale de îndată în libertate.

De asemenea, și-a întemeiat cererea și pe disp art. 6 din C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile.

În cursul judecării contestației, la solicitarea instanței, ANAF - Direcția Generală de Executări Silite Cazuri Speciale a comunicat relații privind situația achitării prejudiciului stabilit prin Sentința penală nr. 254/08.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova .

Analizând contestația la executare dedusă judecății, Curtea de Apel Craiova a constatat că art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. reglementează contestația la executare pentru ipoteza în care se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Invocându-se ca temei legal aceste dispoziții, pe calea contestației la executare dedusă judecății s-a solicitat, în virtutea art. 6 alin. (3) din C. pen., înlocuirea pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în forma agravată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu pedeapsa amenzii, în considerarea faptului că ulterior rămânerii definitive a hotărârii a intrat în vigoare Legea nr. 55/2021 care, în opinia contestatorului, prevede exclusiv pedeapsa amenzii pentru infracțiunea de evaziune fiscală al cărei prejudiciu a fost achitat integral.

Din analiza dispozițiilor legale invocate [art. 10 alin. (1), alin. (11) și (12) din Legea nr. 241/2005] curtea a constatat că noutatea introdusă în primul alineat al art. 10 constă în prevederea pedepsei amenzii, alternativ cu cea a închisorii pentru infracțiunile de evaziune fiscală cu un prejudiciu care nu depășește 100.000 euro, acoperit integral în cursul urmăririi penale sau al judecății.

Această situație nu se circumscrie aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, întrucât legea invocată ca fiind favorabilă nu prevede exclusiv pedeapsa amenzii în locul celei a închisorii așa cum stabilesc disp. art. 6 alin. (3) din C. pen., ci pedeapsa amenzii alternativ cu închisoarea. O astfel de situație putea fi invocată în cadrul aplicării facultative a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive (fostul art. 15 din C. pen. de la 1969), însă de lege lata o asemenea instituție nu mai este consacrată legislativ după intrarea în vigoare a noului C. pen.

În continuare, s-a arătat că art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005 prevede exclusiv pedeapsa amenzii doar în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală cu un prejudiciu cauzat și recuperat în aceleași condiții de până la 50.000 euro. Această dispoziție nu este incidentă în speță, contestatorul fiind condamnat pentru complicitate la o infracțiune de evaziune fiscală în formă agravată, cu un prejudiciu mai mare de 500.000 de euro [art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005].

De asemenea, s-a reținut că nici dispozițiile art. 10 alin. (11) din același act normativ nu sunt de natură să producă vreun efect favorabil asupra situației juridice a condamnatului, potrivit acestora, "în cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare.

În acest context, instanța de fond a apreciat că soluția încetării procesului penal ca efect al incidenței unei cauze de nepedepsire este în sine incompatibilă cu faza execuțională a hotărârii, în care procesul penal este deja finalizat prin hotărâre definitivă, neputându-se înceta ceea ce nu este în curs.

Drept urmare, a considerat a fi irelevantă din perspectiva aplicării art. 6 din C. pen. apariția după condamnarea definitivă, a unei legi penale noi care introduce o cauză de nepedepsire, soluția legislativă neavând niciun efect asupra sancțiunilor definitiv aplicate, ci poate fi valorificată doar în procesele în curs, potrivit art. 5 din C. pen.

Ca atare, s-a apreciat că aspectele invocate cu referire la cauza de nepedepsire invocată vizează strict acest moment procesual final - pronunțarea hotărârii definitive, ceea ce face și mai evidentă concluzia că ea nu poate fi aplicabilă în cursul executării hotărârii.

În plus, chiar dacă ar fi legal posibilă aplicarea unei cauze de nepedepsire intervenită după judecarea definitivă a cauzei, curtea a apreciat că niciuna din condițiile prevăzute de dispoziția legală sus citată nu sunt îndeplinite: deși prejudiciul produs prin comiterea faptei a fost achitat integral, achitarea nu a vizat și majorarea de 20%, iar momentul achitării integrale nu se plasează în intervalul stabilit de legiuitor (în cursul urmăririi sau al judecății, până la rămânerea definitivă a hotărârii) ci ulterior acestuia, după condamnarea definitivă, așa cum rezultă din relațiile comunicate de ANAF, ultima plată fiind realizată la 09.10.2020 .

Împotriva Sentinței penale nr. 200/2021 din 15 octombrie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în termene procedural, a formulat contestație condamnatul A., motivele fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Înalta Curte, examinând contestația declarată, constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale.

Înalta Curte amintește că pe calea unei contestații la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În ceea ce privește dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei trebuie să cuprindă situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care, fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În cauză, criticile contestatorului privesc aplicabilitatea dispozițiilor art. 6 din C. pen. și art. 10 din Legea nr. 55/2021, prin raportare la faptul că prejudiciul cauzat prin infracțiunea comisă a fost achitat până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscal: "În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depășește 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică pedeapsa cu amenda.", iar cele două noi alineate, alin. (11) și (12), au următorul cuprins: (11) "În cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare", iar (12) prevede că "Dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) și (11)."

Înalta Curte constată că, prin Sentința penală nr. 254/08.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 408/A din 16.12.2019 a Înaltei Curți, inculpații, printre care și contestatorul A. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 9.238.577 RON, reprezentând prejudiciu cauzat prin fapta comisă.

În speța de față, condamnatul A. a invocat incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., solicitând și ca, prin intermediul acestui mijloc procesual să se dispună înlocuirea pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii, cu consecința punerii sale de îndată în libertate.

Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. Astfel, cuantumul prejudiciului depășește limita maximă de 50.000 euro prevăzută de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, aceste dispoziții legale nefiind incidente în cauză, condamnarea vizând infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, cu referire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 alin. (11) din același act normativ instanța supremă reține că prejudiciu a fost achitat ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, așa cum reiese din cuprinsul adresei AJFP Mehedinți nr. 464/18.01.2021, Sentința penală nr. 254 din 08.12.2017 a Curții de Apel Craiova, care face obiectul prezentei contestații la executare rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 408/A a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data 16.12.2019.

Nu în ultimul rând, se constată că nu a fost achitată și majorarea de 20% din baza de calcul, precum și dobânzile și penalitățile, pentru a putea fi analizată, chiar și de principiu, eventuala incidență a acestor prevederi legale

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, așa încât, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 200/2021 din data de 15 octombrie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 200/2021 din data de 15 octombrie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09 decembrie 2021.

GGC - GV