ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 545/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

Asupra contestației de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 144 din 24 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 lit. c) C. proc. pen., a admis contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A..

În temeiul art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa de 10 ani, 1 lună și 4 zile închisoare aplicata de autoritățile judiciare din Italia, recunoscută și dispusă spre executare prin sentința penală nr. 227/2020 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin neapelare, perioada cuprinsă între 12.03.2014 -27.03.2014, cât timp persoana condamnata a fost reținută și arestată în vederea predării către autoritățile din Italia, în baza mandatului european de arestare.

S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în formele de executare întocmite în baza sentinței penale nr. 227/2020 a Curții de Apel Craiova.

În baza art. 275 alin. (3), (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că prin sentința penală nr. 227 din data de 17.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020 s-a admis cererea formulată de autoritățile italiene și s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., fiind recunoscute următoarele sentințe penale:

- sentința penală nr. 1373/2019-2006/2018 RGNR, pronunțată la data de 19.03.2019 de Curtea de Apel din Bari, secția a II-a, definitivă la 03.09.2019, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 110 C. pen. italian, art. 3 nr. 8, art. 4 nr. 1 și art. 7 din Legea nr. 75/1958, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen.

- sentința penală nr. x/2012 RGNR pronunțată la data de 22.03.2018 de Curtea de Apel cu Jurați din Bari, secția a I-a, definitivă la 05.03.2019, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea a 4 infracțiuni prev. de art. 601, art. 602 ter. alin. (1)-1B C. pen. italian, art. 600 alin. (1), (2) și 3, art. 602 ter. alin. (1)-(1) B C. pen. Italian, art. 3 nr. 4, 5 și 8, art. 4 nr. 1 și art. 7 din Legea nr. 75/1958 și art. 3 nr. 4 din Legea nr. 75/1958, care au corespondent în legislația română în infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen. și proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen.

- măsura de executare a pedepselor concurente împotriva unui condamnat deja deținut și ordinul de executare și punere în libertate nr. SIEP 744/2019 (Nr. 209/2020 REG.CUM) emisă la data de 29.06.2020 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Bari, prin care au fost cumulate pedepsele de 4 ani închisoare și 9 ani și 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare și s-a stabilit scăderea din pedeapsa totală a perioadei cuprinse între 28.03.2014-22.06.2017, respectiv scăderea a 3 ani, 2 luni și 26 zile, urmând ca pedeapsa rezultantă totală de executat să fie 10 ani, 1 lună și 4 zile închisoare, începând din 21.08.2018.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei de 10 ani, 1 lună și 4 zile închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsa de 10 ani, 1 lună și 4 zile închisoare perioada executată de la 21.08.2018 la zi și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Sentința penală nr. 227 din data de 17.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020 a rămas definitivă prin neapelare la data de 16.02.2021, fiind emis la aceeași dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 230/2020 din data de 16.02.2021.

În continuare, Curtea a reținut că prin încheierea penală din data de 13 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014 a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și în baza art. 101 alin. (5), lit. a) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 13.03.2014 și până la data de 27.03.2014.

De asemenea, prin sentința penală nr. 139 din data de 21.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia în dosarul nr. x R.G.N.R. - DDA - Penal din Bari.

S-a luat act de consimțământul la predare exprimat de persoana solicitată A. și s-a dispus predarea acestuia către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 103 alin. (6) și alin. (9) din Legea nr. 302/2004 a fost menținută arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritățile judiciare italiene pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 28.03.2014 și până la data de 20.04.2014, inclusiv.

Din conținutul referatului întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Craiova a rezultat că, în vederea predării către autoritățile judiciare italiene, persoana solicitată A. a fost reținută la data de 12.03.2014 prin ordonanța nr. 11/2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

S-a menționat că persoana solicitată A. a fost predată către autoritățile din Italia la data de 28.03.2014, conform adresei nr. x din 28.03.2014 a Biroului Național Sirene.

Prin adresa nr. x din data de 05.05.2021, Biroul Național Interpol a comunicat Curții de Apel Craiova că cetățeanul român A. a fost transferat din Italia la data de 28.04.2021 și a fost predat Administrației Naționale a Penitenciarelor, fiind încarcerat la data de 29.04.2021 în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin în vederea continuării executării pedepsei stabilite de autoritățile judiciare italiene.

Conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația la executare se poate formula atunci când există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare iar potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, prin orice altă cauză de stingere sau micșorare a pedepsei, înțelegându-se, potrivit jurisprudenței naționale, orice situație ivită după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, care produce acest efect și care, de principiu, nu se analizează în cadrul altei proceduri, expres reglementate de legiuitor.

Instanța învestită cu soluționarea unei contestații la executare poate doar analiza impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentința executată este neclară și se limitează doar la motivele strict prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Deducerea duratei măsurilor preventive privative de libertate se realizează pe calea contestației la executare întemeiate pe cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în ipoteza în care măsurile preventive privative de libertate au fost dispuse în cauza în care s-a pronunțat hotărârea ce se execută (încheierea nr. 183 din 30 aprilie 2019 pronuntată de Înalta Curte de Casatie si Justitie).

Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

Prin contestația la executare, ce formează obiectul prezentului dosar, contestatorul condamnat A. a solicitat să i se deducă perioada arestării din Romania în baza unui mandat european de arestare, în vederea predării către autoritățile judiciare italiene și durata executată preventiv în Italia până la data de 22.06.2017, când a fost liberat.

În urma analizei înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că persoanei condamnate A. trebuie sa i se deducă durata reținerii din data de 12.04.2014, dispusă prin ordonanța nr. 11/2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și perioada arestării provizorii, dispuse prin încheierea penală din data de 13 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, pentru o durată de 15 zile, începând cu data de 13.03.2014 și până la data de 27.03.2014.

Data de 28.03.2014 nu va mai fi dedusă prin prezenta hotărâre, întrucât ea a fost deja avuta in vedere prin măsura pedepselor concurente și ordinul de executare și punere în libertate nr. SIEP 744/2019 (Nr. 209/2020 REG.CUM) emisă la data de 29.06.2020 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Bari, prin care au fost cumulate pedepsele de 4 ani închisoare și 9 ani și 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare și s-a stabilit scăderea din pedeapsa totală a perioadei cuprinse între 28.03.2014 (data predării persoanei condamnate în Italia) - 22.06.2017, respectiv scăderea a 3 ani, 2 luni și 26 zile, urmând ca pedeapsa rezultantă totală de executat să fie 10 ani, 1 lună și 4 zile închisoare, începând din 21.08.2018 .

Cererea formulată de contestatorul condamnat A., care a solicitat să i se deducă și perioada executată în arest de la data predării către autoritățile judiciare italiene - 28.03.2014 și până la data de 22.06.2017 - este neîntemeiată, având în vedere ca aceasta perioada a fost deja avuta în vedere și scăzută din totalul pedepselor definitive supuse recunoașterii.

Prin măsura de executare a pedepselor concurente împotriva unui condamnat deja deținut și ordinul de executare și punere în libertate nr. SIEP 744/2019 (Nr. 209/2020 REG.CUM) emisă la data de 29.06.2020 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Bari au fost cumulate pedepsele de 4 ani închisoare aplicata prin sentința penală nr. 1373/2019 și respectiv de 9 ani și 4 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 9/2018, rezultând pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare, s-a stabilit scăderea din pedeapsa totală de 13 ani si 4 luni închisoare a perioadei cuprinse între 28.03.2014-22.06.2017, respectiv scăderea a 3 ani, 2 luni și 26 zile, urmând ca pedeapsa rezultantă totală de executat să fie 10 ani, 1 lună și 4 zile închisoare, începând din 21.08.2018. Așadar, persoanei condamnate i s-a dedus (scăzut efectiv) din durata totala a pedepsei rezultante perioada de arest de pe teritoriul statului italian, începând cu data predării -28.03.2014 până la data eliberării - 22.06.2017.

Măsura de executare a pedepselor concurente emisă la data de 29.06.2020 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Bari prin care au fost cumulate pedepsele aplicate persoanei condamnate de 4 ani închisoare și respectiv de 9 ani și 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare și s-a stabilit scăderea perioadei cuprinse între 28.03.2014-22.06.2017, rămânând o pedeapsa de executat de 10 ani, 1 luna si 4 zile a fost deja recunoscută prin sentința penală nr. 227/2020 a Curtii de Apel Craiova, definitivă prin neapelare, astfel că a dobândit autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen legal, condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 11 iulie 2022, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 20 septembrie 2022.

Examinând contestația formulată, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Prealabil, este necesar să se stabilească limitele învestirii primei instanțe, astfel că se constată că obiectul contestației la executare împotriva sentinței penale nr. 227 din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) teza I C. proc. pen., îl reprezintă solicitarea formulată de contestatorul condamnat A., de a se proceda la deducerea perioadei executate pe teritoriul Italiei, respectiv începând cu data de 13 martie 2014 și până la data de 22 iunie 2017, când a fost eliberat. Totodată, se observă că s-a solicitat deducerea perioadei arestării în vederea executării mandatului european emis de autoritățile judiciare din Italia în dosarul nr. x R.G.N.R. - DDA - Penal din Bari.

Așadar, prin încheierea penală din data de 13 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și, în baza art. 101 alin. (5), lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 13 martie 2014 și până la data de 27 martie 2014, iar prin sentința penală nr. 139 din data de 21 martie 2022, pronunțată în același dosar, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia în dosarul nr. x R.G.N.R. - DDA - Penal din Bari și, în baza art. 103 alin. (6) și alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a fost menținută arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritățile judiciare italiene pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 28 martie 2014 și până la data de 20 aprilie 2014, inclusiv.

Potrivit datelor existente la dosar, persoana solicitată a fost reținută la data de 12 martie 2014, prin ordonanța nr. 11/2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, iar conform adresei nr. x din 28 martie 2014 a Biroului Național Sirene, aceasta a fost predată către autoritățile din Italia la data de 28 martie 2014.

De asemenea, se reține că, potrivit adresei Biroului Național Interpol nr. x/SA din data de 5 mai 2021, la data de 28 aprilie 2021, contestatorul condamnat a fost transferat din Italia și predat Administrației Naționale a Penitenciarelor, fiind încarcerat la data de 29 aprilie 2021 în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin în vederea continuării executării pedepsei stabilite de autoritățile judiciare italiene.

Văzând limitele învestirii primei instanțe, în calea de atac a contestației obiectul judecății nu mai poate fi modificat în sensul solicitat de către contestatorul condamnat A., respectiv de a se efectua un concurs de infracțiuni între pedepsele aplicate pentru infracțiunile săvârșite în Italia și în Franța ori de adaptare a pedepsei aplicate, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (8) și 12 din Legea nr. 302/2004, specifică procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești.

În plus, sentința penală nr. 227 din data de 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020, prin care au fost recunoscute hotărârile de condamnare dispuse de autoritățile din Italia, a rămas definitivă prin neapelare la data de 16 februarie 2021, intrând astfel sub puterea lucrului judecat, inclusiv sub aspectul deducerii perioadei executate în Italia.

Prin urmare, la analiza legalității și temeiniciei sentinței penale contestate, se are în vedere doar solicitarea formulată de contestatorul condamnat A., de a se proceda la deducerea perioadei executate pe teritoriul Italiei, respectiv începând cu data de 28 martie 2014 și până la data de 22 iunie 2017, când a fost eliberat.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că se impune a fi dedusă doar perioada cuprinsă între 12 martie 2014 -27 martie 2014, cât timp contestatorul condamnat a fost reținut și arestat în vederea predării către autoritățile din Italia, în baza mandatului european de arestare, întrucât perioada cuprinsă între 28 martie 2014 (data predării către autoritățile italiene) și 22 iunie 2017 (data punerii în libertate) a fost scăzută efectiv din durata totală a pedepsei rezultante supuse recunoașterii hotărârilor, conform ordinului de executare și punere în libertate nr. SIEP 744/2019 (Nr. 209/2020 REG.CUM) emis la data de 29 iunie 2020 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Bari.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 144 din 24 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 144 din 24 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2022.