ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 568/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 131 din data de 31 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.. rap. la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 rep., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. deținut în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON și onorariul traducătorului autorizat în sumă de 201,36 RON, au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin Sentința penală nr. 1109 pronunțată la data de 12.05.2020 de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepția necompetenței materiale invocate din oficiu de către instanță și, în baza art. 50 C. proc. pen.. rap. la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect recunoaștere hotărâri penale sau a altor acte judiciare străine, formulată de petentul condamnat A., în favoarea Curții de Apel Craiova.

De asemenea, s-a precizat că, prin cererea adresată Judecătoriei Craiova, la data de 26.03.2020 și înregistrată sub nr. x/2020, petentul condamnat A. a solicitat instanței deducerea zilelor executate în condiții necorespunzătoare în mai multe penitenciare din Italia.

La termenul de judecată din 12.05.2020, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Craiova în soluționarea cererii formulate de către petentul condamnat, în raport de dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, pronunță una din următoarele soluții: a) dispune, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent; b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9) și c) dispune, prin sentință, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

În conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Raportând aceste dispoziții legale la cererea formulată de către petentul condamnat, instanța a constatat că acesta se află în executarea unei pedepse ce a fost aplicată de către Curtea de Apel Craiova ca urmare a recunoașterii unei sentințe pronunțate de Tribunalul din Bergamo, Italia.

Față de această stare de fapt, instanța a constatat că cererii petentului condamnat îi sunt aplicabile dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, astfel că instanța competentă să soluționeze această cerere este curtea de apel care a recunoscut hotărârea de condamnare.

Ca urmare a declinării competenței, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 25.06.2020, sub nr. x/2020.

Prin încheierea nr. 56 din 28.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2020 la Dosarul nr. x/2019, ambele cauze având același obiect.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 26.03.2020, condamnatul A. a formulat contestație la executare, prin care a solicitat deducerea zilelor executate în condiții necorespunzătoare în mai multe penitenciare din Italia.

S-a reținut că, prin Sentința penală nr. 173 din 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia.

S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. și, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 rep., s-a dispus recunoașterea Sentinței penale nr. 1173/2018 SIEP-10242/2015 RGNR pronunțate de Tribunalul din Bergamo, la data de 15.05.2017, definitivă la data de 14.05.2018, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni: tâlhărie și vătămare corporală gravă, prevăzute de art. 110, 81 cpv., 628 alin. (2) și (3) C. pen. italian, art. 110, 81 cpv, 582-583 alin. (1) n.1, 585 alin. (2) n.2 C. pen. italian și art. 110, 61 n.2, 81 cpv, 56, 575 C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în două infracțiuni, respectiv tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 rap. la art. 234 și art. 194 C. pen. român și tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen. român.

S-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 8 ani și 8 luni închisoare într-un penitenciar din România.

Totodată, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 20.01.2016 la zi și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței penale.

A fost precizat că Sentința penală nr. 173 din 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 a rămas definitivă prin neapelare la data de 6 august 2019, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 182 din 05.09.2019 pentru pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare pe numele condamnatului A..

S-a menționat că persoana condamnată a fost transferată în România, la data de 08.11.2019 și predată escortei Penitenciarului Rahova în vederea încarcerării, transferul realizându-se în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 182/2019 emis de Curtea de Apel Craiova la data de 05.09.2019.

Curtea a reținut că, la data de 01.10.2019, autoritățile italiene au transmis certificatul privind stadiul executării Sentinței nr. SIEP 1173/2018 emis la data de 24.09.2019 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Bergamo, din care rezultă acordarea a 135 de zile cu titlu de beneficiu eliberare anticipată condamnatului A. anterior transferării sale în România.

Prin Sentința penală nr. 286 din 24.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la data de 27.11.2019, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., s-a admis contestația la executare privind Sentința penală nr. 173 din 26.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 06.08.2019, prin care a fost recunoscută Sentința penală nr. 1173/2018 SIEP-10242/2015 RGNR pronunțată de Tribunalul din Bergamo la data de 15.05.2017, definitivă la 14.05.2018, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare și s-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării acestei pedepse într-un penitenciar din România.

În baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 rep., a fost recunoscută ordonanța emisă de Biroul de Supraveghere din Pavia la 20.08.2019, așa cum rezultă din certificatul de stadiu al executării nr. SIEP 1173/2018 emis la data de 24.09.2019 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Bergamo - Biroul Executări Penale.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului A. beneficiul de 135 zile câștigate cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioadele: 28.12.2015 - 27.06.2016, 28.06.2017 - 27.12.2017 și 28.06.2018 - 27.12.2018, executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 173 din 26.06.2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare, la data de 06.08.2019.

În speță, s-a reținut faptul că persoana condamnată a solicitat deducerea zilelor executate în condiții necorespunzătoare în mai multe penitenciare din Italia.

Conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., contestația la executare se poate formula atunci când există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar în cazul prevăzut 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, prin orice altă cauză de stingere sau micșorare a pedepsei, înțelegându-se, potrivit jurisprudenței naționale, orice situație ivită după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, care produce acest efect și care, de principiu, nu se analizează în cadrul altei proceduri, expres reglementate de legiuitor.

Dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 rep. prevăd că: "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

S-a precizat că regula generală în cazul recunoașterii hotărârilor judecătorești și transferarea persoanelor condamnate este că executarea pedepsei va fi efectuată în conformitate cu prevederile statului de executare, autoritățile competente ale statului de executare fiind singurele abilitate să decidă cu privire la procedurile de executare și să stabilească toate măsurile aferente, inclusiv temeiurile pentru eliberarea înainte de termen sau condiționată. De asemenea, s-a arătat că aceeași autoritate, va deduce întreaga perioadă privativă de libertate deja executată în statul de emitere din durata totală a pedepsei privative de libertate care trebuie executată.

Referitor la beneficiul constând în acordarea de zile cu titlu de eliberare anticipată de către statul italian persoanelor condamnate s-a apreciat că reprezintă un drept câștigat de acestea în perioada când s-au aflat în custodia exclusivă a autorităților italiene, executarea pedepsei fiind guvernată de legea internă a statului italian. Astfel, s-a precizat că persoana condamnată la pedeapsa închisorii care dovedește că a participat la activitatea de reintegrare, poate beneficia, ca o recunoaștere a acestei participări, în scopul reintegrării sale eficiente în societate, de o reducere a pedepsei cu 45 de zile pentru fiecare semestru de pedeapsă executată.

S-a reținut că realizarea ulterioară a transferării condamnatului într-un loc de deținere din țara de origine nu poate determina încetarea acelui drept câștigat, întrucât odată născut, el trebuie să producă efecte identice în ambele ordini juridice, atât a statului de condamnare, cât și a statului de executare, neexistând nicio normă internă sau internațională care să prevadă contrariul.

A fost precizat că s-a emis adresă către autoritatea din Italia - Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Bergamo pentru a comunica dacă persoana condamnată A. a beneficiat de cauze de deducere sau de reducere a pedepsei aplicate anterior transferării sale în România. Relațiile au fost comunicate la data de 21.07.2020 și, în adresa înaintată, autoritățile italiene au transmis certificatul de stadiu al executării nr. SIEP 1173/2018 emis la data de 20.07.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Bergamo - Biroul Executări Penale, din care rezultă că, prin ordonanța emisă de Biroul de supraveghere din Pavia la 20.08.2019, condamnatului i-au fost acordate 135 zile cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioadele: 28.12.2015 - 27.06.2016, 28.06.2017 - 27.12.2017 și 28.06.2018 - 27.12.2018, sfârșitul pedepsei fiind anticipat la data de 14.04.2024.

S-a constatat că ordonanța emisă de Biroul de Supraveghere din Pavia la 20.08.2019 a fost recunoscută prin Sentința penală nr. 286 din 24.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la data de 27.11.2019.

Astfel, s-a precizat că, din răspunsul autorităților italiene a rezultat că persoana condamnată nu a beneficiat de altă deducere sau de reducere a pedepsei în urma unor beneficii acordate cu vreun titlu până la data transferării sale în România.

Împotriva Sentinței penale nr. 131 din data de 31 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație condamnatul A..

Prin motivele de contestație precizate cu prilejul dezbaterilor pe fond, condamnatul A. a solicitat diminuarea cuantumului pedepsei de 8 ani și 8 luni închisoare, pe care o execută, cu 135 de zile acordate de autoritățile judiciare italiene cu titlu de beneficiu eliberare anticipată, precizând, totodată, că a fost arestat în luna decembrie 2015.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 14.08.2020, sub nr. x/2020.

Examinând contestația formulată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația la executare analizată de prima instanță se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., în conformitate cu care contestația la executare se poate formula atunci când există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

De asemenea, așa cum a reținut și prima instanță, urmează a se verifica dacă au incidență dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 rep., care prevăd că: "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Înalta Curte consideră că prima instanță a constatat, în mod corect, că, prin răspunsul autorităților italiene din 21.07.2020, s-a transmis certificatul de stadiu al executării nr. SIEP 1173/2018 emis la data de 20.07.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Bergamo-Biroul Executări Penale, din care rezultă că, prin prin ordonanța emisă de Biroul de supraveghere din Pavia la 20.08.2019, condamnatului i-au fost acordate 135 zile cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioadele: 28.12.2015 - 27.06.2016, 28.06.2017 - 27.12.2017 și 28.06.2018 - 27.12.2018.

Această situație a fost constatată anterior, prin Sentința penală nr. 286 din 24.10.2019 a Curții de Apel Craiova pronunțată în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare la data de 27.11.2019, prin care, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., s-a admis contestația la executare privind Sentința penală nr. 173 din 26.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 06.08.2019 (prin care contestatorul a fost transferat în România pentru executarea unei pedepse de 8 ani și 8 luni închisoare), a fost recunoscută ordonanța emisă de Biroul de Supraveghere din Pavia la 20.08.2019 și a constatat că statul italian a acordat condamnatului A. beneficiul de 135 zile câștigate cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioadele: 28.12.2015 - 27.06.2016, 28.06.2017 - 27.12.2017 și 28.06.2018 - 27.12.2018, executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei.

În aceste condiții, rezultă că, ulterior transferării persoanei condamnate și pronunțării Sentinței penale nr. 286 din 24.10.2019 a Curții de Apel Craiova, persoana condamnată nu a beneficiat de altă deducere sau de reducere a pedepsei în urma unor beneficii acordate cu vreun titlu până la data transferării sale în România (08.11.2019), numărul de zile acordate cu titlu de eliberare anticipată fiind doar cel de 135 (iar nu mai mare, cum a susținut condamnatul prin contestația scrisă - 235 zile, aspect pe care nici nu l-a mai susținut cu ocazia dezbaterilor orale și cu referire la care nici nu a indicat existența vreunui document).

Aspectul invocat în apărare de contestator că, beneficiul celor 135 de zile acordate cu titlu de eliberare anticipată de autoritățile judiciare italiene trebuia să se reflecte în pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare, pe care o execută, prin diminuarea cuantumului acestei pedepse, cu cele 135 de zile, a fost deja examinat prin Sentința penală nr. 286 din 24.10.2019 a Curții de Apel Craiova, definitivă la 27.11.2019, care a atestat beneficiul eliberării anticipate, efectul fiind acela al devansării termenului de executare a pedepsei cu 135 de zile acordate cu titlu de eliberare anticipată.

Față de motivele contestației prin care condamnatul a precizat că a fost arestat în decembrie 2015, Înalta Curte mai precizează că, prin aceeași sentință penală nr. 286 din 24.10.2019 a Curții de Apel Craiova, a fost constatat că, beneficiul de 135 zile câștigate cu titlu de eliberare anticipată corespunde perioadelor "28.12.2015 - 27.06.2016, 28.06.2017 - 27.12.2017 și 28.06.2018 - 27.12.2018, executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei", astfel, fiind clarificată și atestată data arestării contestatorului condamnat pe teritoriul Italiei și perioada de timp executată în arest pe teritoriul statului de condamnare căreia îi corespund cele 135 de zile acordate cu titlu de eliberare anticipată de autoritățile judiciare străine.

Obiectul prezentei cauze nu îl pot forma chestiuni care au fost lămurite și valorificate prin sentință penală nr. 286 din 24.10.2019 a Curții de Apel Craiova, iar cum din informațiile comunicate de autoritățile judiciare străine nu au apărut elemente noi privind situația executării pedepsei anterior transferării condamnatului A., într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei, în mod legal și temeinic prima instanță a respins contestația la executare formulată de acesta.

Pentru aceste considerente, în baza art. 597 alin. (7) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 131 din data de 31 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 131 din data de 31 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2020.

GGC - GV