ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 143/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 304 din data de 12 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A.

A fost obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare reprezentând onorariul avocatului din oficiu și onorariul traducătorului autorizat au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, la data de 29.07.2019, a fost înregistrată, sub nr. x/2019, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A., deținut în Penitenciarul Craiova, condamnat la pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare, prin Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată la data de 11.01.2013 de către Curtea de Apel din Torino.

Prin cererea formulată de contestatorul condamnat A. s-a solicitat reexaminarea cererii de recunoaștere a următoarelor sentințe: Sentința penală nr. 189/02.11.1996 pronunțată de Tribunalul din Rimini; Sentința penală nr. 597/05.08.1997 pronunțată de Tribunalul din Torino și Sentința penală nr. 182/25.07.2005 pronunțată de Tribunalul din Torino, care au fost recunoscute prin Sentința penală nr. 111/31.05.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018.

De asemenea, a menționat contestatorul, potrivit sentinței penale pronunțate de Curtea de Apel din Torino la data de 19.07.2018, ulterioară Sentinței penale nr. 111/31.05.2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018, s-au revocat beneficiile suspendării executării pedepselor din sentințele sus menționate și s-a confirmat întreruperea termenului de prescripție a executării pedepsei, ca urmare a comiterii, la data de 06.06.2007, a unei noi infracțiuni.

Totodată, a solicitat deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află, a perioadei de arest preventiv executată în România în așteptarea procedurilor de extrădare, de la data de 09.10.2009 la data de 21.10.2009, perioadă care nu i-a fost dedusă potrivit Sentinței penale nr. 111/31.05.2019 a Curții de Apel Craiova.

Mai mult, a solicitat corectarea greșelii de calcul făcută în Mandatul de executare a pedepsei nr. 144/2015 SIEP emis de Parchetul General din Torino, unde din totalul pedepselor aplicate de 8 ani, o lună și 10 zile închisoare au fost deduse perioadele executate de 1 an, 10 luni și 4 zile închisoare, rezultând un rest de pedeapsă de executat de 6 ani, 3 luni și 6 zile închisoare, calculul corect relevând o perioadă executată de 1 an, 11 luni și 4 zile închisoare.

La termenul de judecată din data de 05.09.2019, avocat B., apărător ales al petentului A. a depus la dosar certificatul de execuție și ordonanța în limba italiană și traduceri, înscrisuri privind revocarea suspendării.

La același termen de judecată, instanța a dispus emiterea unei adrese către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino pentru a transmite oficial copii ale Ordonanței nr. 314/2016 din data de 13.07.2018, RG- 144/2015 SIEP și a certificatului de stare de execuție Reg. Gen. N - 2513/2012 RGNRN 8071/2007 din data de 05.11.2018 privind pe inculpatul A., înscrisuri înaintate la dosar la data de 27.09.2019, fiind traduse din limba italiană în limba română de traducătorul autorizat C. la data de 09.10.2019.

Deopotrivă, curtea a precizat că, la termenul de judecată din data de 15.10.2019, s-a admis cererea formulată de domnul avocat B., apărătorul petentului A. și s-a dispus atașarea Dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Craiova, în care s-a recunoscut Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secția a IV-a.

Din oficiu, instanța a dispus și atașarea Dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Craiova în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 122/13.05.2019.

S-a mai precizat că, la termenul de judecată din data de 04.11.2019, cu ocazia dezbaterilor, avocat B., apărător al petentului A. a solicitat admiterea contestației și recunoașterea celor 3 sentințe de condamnare, aflate la Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Craiova, făcând referire la dispozițiile art. 141 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Apărătorul ales a mai arătat că, la data de 13.07.2017, Curtea de Apel din Torino, secția a IV-a penală, a revocat contestatorului beneficiul suspendării și, de la acea dată, a început să curgă un nou termen de prescripție asupra executării acestor pedepse.

Totodată, apărătorul ales al petentului condamnat a solicitat contopirea acestor pedepse cu pedeapsa în executarea căreia se află condamnatul și să se deducă de la data de 03.08.2016 până la 10.06.2018, fiind perioada în care a executat aceste sentințe.

Deopotrivă, a mai solicitat deducerea perioadei arestării preventive din România, din data de 09.10.2009 la 20.10.2009, anterior preluării condamnatului de către autoritățile italiene.

Astfel, apărătorul ales al petentului a concluzionat că persoana condamnată se află în executarea unei sentințe pronunțate de Curtea de Apel Craiova prin care s-a recunoscut Sentința nr. 90/2013 a Curții de Apel din Torino, iar elementul de noutate îl reprezintă ordonanța Curții de Apel din Torino din data de 13.07.2019, care a fost dată ulterior pronunțării sentinței Curții de Apel Craiova prin care s-a recunoscut sentința menționată.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, Curtea a calificat cererea formulată de petentul condamnat A. ca fiind o contestație la executare, formulată în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În acest context, Curte a reținut că, prin Sentința penală nr. 111/31.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 26.06.2018, a fost admisă, în parte, cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia.

Prin sentința menționată s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind împlinit termenul de prescripție a executării următoarelor pedepse:

- pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 189/1996 pronunțată la data de 02.11.1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, definitivă la data de 17.12.1996, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 648 din C. pen. italian;

- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 597/1997 pronunțată la data de 08.05.1997 de Tribunalul din Torino- Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, definitivă la data de 29.05.1997, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 - 5 din C. pen. italian;

- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 4182/05 pronunțată la data de 25.07.2005 de Tribunalul din Torino, secția a III-a penală, definitivă la data de 24.06.2008, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (13) din Decretul-Legislativ nr. 286/98.

S-a constatat ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cu privire la pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secția a IV-a, definitivă la data de 17.02.2015.

A fost recunoscută Sentința penală nr. 90/2013 din data de 11.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția a IV-a, definitivă la data de 17.02.2015, prin care cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni, prev. de art. 416 alin. (2) și (5), art. 110, art. 648 bis, art. 61 nr. 7 și art. 110, art. 81 alin. (2), art. 648 din C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 C. pen. și tăinuire, prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani și 7 luni închisoare într-un penitenciar din România.

A fost dedusă din pedeapsă, perioada executată de la 21.10.2009 la 13.07.2010, reprezentând perioadele de arest preventiv și arest la domiciliu pe teritoriul statului italian.

De asemenea, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

Pentru a pronunța Sentința penală nr. 111/31.05.2018, Curtea de Apel Craiova a constatat că a fost învestită în procedura de recunoaștere și executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în procedura prevăzută de art. 150 - 158 din Legea nr. 302/2004, prin care au fost transpuse în legislația internă dispozițiile Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, autoritatea judiciară din statul de condamnare înaintând în statul de executare certificatul prevăzut în anexa 5 la lege.

S-a reținut că A. este cetățean român, domiciliat în raza de competență teritorială a Curții de Apel Craiova și a fost condamnat la:

Prin Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 144/2015 SIEP emisă la data de 30.03.2015 de Parchetul General al Republicii din Torino - Biroul Executări Penale au fost contopite pedepsele concurente în pedeapsa rezultantă de 8 ani, 1 lună și 10 zile închisoare și 2632,91 euro amendă penală și măsura de siguranță a expulzării, au fost deduse perioadele executate de 1 an, 10 luni și 4 zile închisoare, stabilindu-se pedeapsa rămasă de executat de 6 ani, 3 luni și 6 zile închisoare și 2632,91 euro amendă penală și măsura de siguranță a expulzării pe o perioadă de 10 ani.

De asemenea, s-a arătat că persoana condamnată și-a exprimat consimțământul în vederea transferării pentru continuarea executării pedepsei în statul de cetățenie.

Au fost notate dispozițiile art. 155 din Legea nr. 302/2004 în conformitate cu care instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) hotărârea este definitivă și executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte; c) persoana condamnată are cetățenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151.

Totodată, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, atunci când condițiile sunt îndeplinite pentru o parte din infracțiuni, instanța poate dispune recunoașterea parțială a hotărârii judecătorești. În acest caz anterior pronunțării hotărârii prevăzute la alin. (6), instanța solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcției de specialitate din Ministerul Justiției, să precizeze dacă și în ce condiții este de acord cu recunoașterea parțială, precum și dacă își retrage certificatul.

În raport de dispozițiile legale invocate, instanța a reținut că, potrivit legislației române, de la data rămânerii definitive a următoarelor sentințe de condamnare, s-au împlinit termenele de prescripție a executării pedepselor:

În aceste condiții, s-a precizat că instanța a dispus emiterea unei adrese către autoritățile judiciare italiene, pentru a preciza dacă își manifestă acordul pentru recunoașterea parțială a pedepsei pe care urmează să o execute persoana transferabilă în România, din perspectiva pedepsei de 6 ani, 3 luni și 6 zile închisoare, pentru care s-a emis Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 144/2015 SIEP, iar în caz afirmativ, să precizeze cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată.

Astfel, demersurile instanței s-au concretizat în răspunsul statului solicitant, comunicat la termenul din data de 31.05.2018, care a înaintat și un nou certificat de stadiu al executării sentinței, prin care a precizat că, după ce au fost deduse pedepsele pronunțate prin sentințele prescrise conform legislației române, pedeapsa rămasă de executat este de 3 ani, 10 luni și 6 zile închisoare și se exprimă în favoarea executării acesteia pe teritoriul României.

Din datele transmise a rezultat că acesta a executat pedeapsa de 8 luni și 24 de zile din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 90/2013 din data de 11.01.2013, definitivă la data de 17.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel din Torino, reprezentând perioade de arest preventiv în închisoare (21.10.2009 până la 07.03.2010) și arest la domiciliu (08.03.2010 până la 13.07.2010), pedeapsa rămasă de executat fiind de 3 ani, 10 luni și 6 zile închisoare, care urmează a începe la 11.06.2018, finalul executării fiind anticipat la 19.04.2022.

De asemenea, s-a reținut că, în prezent, condamnatul se află în curs de executare a pedepsei aplicate prin sentința pronunțată de Tribunalul din Torino la 25.07.2005, definitivă la 24.06.2008 (cuprinsă în ordonanța nr. SIEP 144/2015), care se va încheia la data de 10.06.2018.

În raport de cele arătate mai sus, inclusiv răspunsul autorităților judiciare italiene, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind împlinit termenul de prescripție a executării următoarelor pedepse:

- pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 189/1996 pronunțată la data de 02.11.1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, definitivă la data de 17.12.1996;

- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința numărul 597/1997 pronunțată la data de 08.05.1997 de Tribunalul din Torino - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, definitivă la data de 29.05.1997;

- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 4182/05 pronunțată la data de 25.07.2005 de Tribunalul din Torino, secția a III-a penală, definitivă la data de 24.06.2008.

În același timp, s-a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere și executare prevăzute art. 155 din Legea nr. 302/2004 a Sentinței penale nr. 90/2013 pronunțate la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secția a IV-a, definitivă la data de 17.02.2015, întrucât hotărârea este definitivă și executorie, faptele pentru care a fost aplicată pedeapsa au corespondent în legea română în infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 C. pen. și infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., persoana condamnată este cetățean român, și-a exprimat acordul cu privire la transferul în România în vederea executării pedepsei și nu există vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea a mai constatat că, prin Sentința penală nr. 122/13.05.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. a fost admisă contestația la executare formulată de petentul A., privind Sentința penală nr. 111 din 31.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 26.06.2018.

Prin această hotărâre, s-a dedus din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare perioada executată pe teritoriul statului de condamnare de la 11.06.2018 la 06.08.2018, inclusiv.

În baza art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută Ordonanța nr. 1851 din 05.12.2017 a Biroului de Supraveghere din Viterbo.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile câștigate în vederea liberării condiționate cu privire la perioada executată în regim de detenție pe teritoriul Italiei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 111 din 31.05.2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 26.06.2018.

Totodată, s-a reținut că, pentru a pronunța Sentința penală nr. 122/13.05.2019, Curtea de Apel Craiova a constatat că Sentința penală nr. 111 din 31.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018 a rămas definitivă prin neapelare la data de 26 iunie 2018, fiind emis la data de 29 iunie 2018 Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 125/2018.

S-a mai precizat că, la data de 07.08.2018, condamnatul A. a fost transferat în România, fiind încarcerat în Penitenciarul București-Rahova.

Prin cererea formulată în Dosarul nr. x/2019, condamnatul A. a solicitat deducerea din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare a următoarelor perioade: de la 12.07.2016 la 02.08.2016, perioada de arest preventiv în România până la predarea către autoritățile italiene, de la 03.08.2016 la 06.08.2018, perioada pe care a executat-o în Italia din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată de Curtea de Apel Torino și pe care continuă să o execute în România din data de 07.08.2018 și 180 zile "eliberare anticipată", acordată prin Ordonanța Magistratului de Supraveghere nr. 1851/11.12.2017 în Penitenciarul din Viterbo, în ce privește pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată de Curtea de Apel Torino, recunoscută de Sentința penală nr. 111/2018 de Curtea de Apel Craiova.

Conform considerentelor Sentinței penale nr. 111 din 31.05.2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, s-a reținut că, în urma adresei transmise de Curtea de Apel Craiova, la data de 31.05.2018, autoritățile italiene au înaintat un nou certificat de stadiu al executării Sentinței nr. SIEP 144/2015 emis de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, Biroul Executări Penale, prin care au precizat că pedeapsa rămasă de executat este de 3 ani, 10 luni și 6 zile închisoare după ce au fost deduse pedepsele pronunțate prin sentințele prescrise conform legislației române și și-au exprimat părerea favorabilă în ceea ce privește executarea acesteia pe teritoriul României.

Din datele transmise a rezultat că, din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 90/2013 din data de 11.01.2013, definitivă la data de 17.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel din Torino, condamnatul a executat 8 luni și 24 de zile, reprezentând perioade de arest preventiv în închisoare (21.10.2009 până la 07.03.2010) și arest la domiciliu (08.03.2010 până la 13.07.2010), pedeapsa rămasă de executat fiind de 3 ani, 10 luni și 6 zile închisoare, care începe la 11.06.2018, sfârșitul fiind anticipat la 19.04.2022.

Din verificările efectuate, instanța a considerat că cererea petentului este neîntemeiată și a reținut că persoana condamnată a fost privată de libertate în procedura de executare a mandatului european de arestare de la 12.07.2016 la 03.08.2016, când a fost predată autorităților judiciare italiene. Însă, prin Ordinul de eliberare din detenție pentru redeterminarea pedepsei nr. SIEP 144/2015 emis la 08.08.2016 de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino s-a avut în vedere că persoana condamnată a fost supusă arestului preventiv în scopul extrădării din data de 12.07.2016 până la data de 02.08.2016, în România, astfel că pedeapsa a fost redusă corespunzător cu zilele de arest preventiv, respectiv 22 de zile.

În ceea ce privește deducerea perioadei cuprinse între 03.08.2016 - 06.08.2018, instanța a reținut că persoana condamnată a început executarea pedepsei de 4 ani și 7 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secția a IV-a, definitivă la data de 17.02.2015, recunoscută prin Sentința penală nr. 111 din 31.05.2018 a Curții de Apel Craiova, la data de 11.06.2018, din care s-a dedus doar perioada de 8 luni și 24 de zile închisoare, reprezentând perioade de arest preventiv în închisoare (21.10.2009 până la 07.03.2010) și arest la domiciliu (08.03.2010 până la 13.07.2010).

În consecință, raportat la cele evidențiate, s-a reținut că cererea petentului a fost admisă cu privire la perioada de la 11.06.2018 la 06.08.2018, reprezentând perioada executată din pedeapsă pe teritoriul statului de condamnare până la transferarea în România, ce urmează a fi dedusă și a respins cererea referitoare la perioada 03.08.2016 - 10.06.2018, în condițiile în care aceasta reprezintă perioada executată în regim de detenție în baza sentințelor de condamnare ce nu au fost recunoscute de Curtea de Apel Craiova.

De asemenea, contestatorul a solicitat ca, după recunoașterea Ordonanței nr. 1851 din 05.12.2017 a Biroului de Supraveghere din Viterbo, să se procedeze la deducerea a 180 de zile din pedeapsa în executarea căreia se află.

Astfel, s-a reținut din Certificatul de stadiu al executării nr. SIEP 144/2015 emis la 05.11.2018 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino, acordarea pentru condamnatul A. a 180 zile beneficiu eliberare anticipată anterior transferării sale în România, conform ordonanței din 05.12.2017 a Biroului de Supraveghere din Viterbo, în urma căreia a fost emis ordinul de eliberare din închisoare la data de 13.12.2017. Din răspunsul comunicat de autoritățile judiciare italiene a rezultat că acest beneficiu a vizat pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secția a IV-a, definitivă la data de 17.02.2015.

Curtea a apreciat că cererea este întemeiată, dar nu în sensul solicitat de condamnat de a i se deduce din pedeapsă zilele acordate cu titlu de eliberare anticipată, ci în sensul de a recunoaște înscrisurile emise de autoritățile italiene și de a constata că statul italian i-a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile câștigate cu titlu de eliberare înainte de termen.

Conform dispozițiilor art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Curtea a avut în vedere și Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală și art. 144 alin. (1) din Legea 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin care s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituții de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiționată.

Împotriva Sentinței penale nr. 122/13.05.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a formulat contestație contestatorul A., iar prin Decizia penală nr. 321 din 13 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația a fost respinsă ca nefondată, instanța apreciind că hotărârea contestată este legală și temeinică, cu obligarea contestatorului la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Astfel, verificând actele dosarului, Curtea a reținut că nu se impune deducerea perioadelor invocate de contestator din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 90 din 11 ianuarie 2013 a Curții de Apel Torino, recunoscută prin Sentința penală nr. 111 din 31 mai 2018 a Curții de Apel Craiova, deoarece așa cum rezultă din Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 144/2015 SIEP emisă de Parchetul General al Republicii din Torino la data de 30 martie 2015, au fost contopite pedepsele concurente de: 11 luni închisoare (Sentința nr. 189/1996 din 2.11.1996, definitivă la 17.12.1996 a Tribunalului din Rimini); 10 luni închisoare (Sentința nr. 597/1997 din 8.05.1997, definitivă la 29.05.1997 a Tribunalului din Torino); pedeapsa de 10 luni închisoare (Sentința nr. 4182/25.07.2005, definitivă la 24.06.2008 a Tribunalului din Torino) și de 4 ani și 7 luni închisoare (Sentința nr. 90/2013 din 11.01.2013, definitivă la 17.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel din Torino).

Pe de altă parte, Curtea a mai constatat că, potrivit ordonanței sus-menționate, au fost deduse perioadele executate, stabilindu-se pedeapsa rămasă de executat de 6 ani, 3 luni și 6 zile închisoare și 2632,91 euro amendă penală și măsura de siguranță a expulzării pe o perioadă de 10 ani.

De asemenea, urmare solicitării Curții de Apel București față de constatarea împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei prevăzut de legea penală română în privința condamnărilor la pedepsele de 11 luni închisoare, 10 luni închisoare și 10 luni închisoare, fiind incidente dispozițiile art. 151 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritățile judiciare italiene au comunicat că după ce au fost deduse pedepsele pronunțate din sentințele prescrise, conform legislației române, persoana condamnată A. mai are de executat o pedeapsă de 3 ani, 10 luni și 6 zile închisoare.

Totodată, Curtea a mai constatat că, potrivit certificatului de stadiu de executare a pedepsei din 29 mai 2018 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 90/2013 a Curții de Apel Torino, persoana condamnată a executat pedeapsa de 8 luni și 24 de zile, reprezentând perioadă de arest preventiv în închisoare - 21.10.2009 până la 7 martie 2010 - și arest la domiciliu - 8 martie 2010 până la 13 iulie 2010, pedeapsa rămasă de executat fiind de 3 ani, 10 luni și 6 zile închisoare, cu începere de la 11 iunie 2018, sfârșitul fiind anticipat la 19 aprilie 2022.

Mai mult, din certificatul de stadiu de executare a pedepsei sus-menționat, în ceea ce privește pedeapsa totală de 6 ani, 3 luni și 6 zile închisoare a rezultat că persoana condamnată A. a primit beneficii penitenciare pentru comportamentul avut în durata detenției pentru un total de 180 zile, a executat 22 de zile de închisoare în România în vederea predării către autoritățile judiciare italiene, data începerii executării pedepsei totale calculată prin hotărârea de contopire a pedepselor concurente a fost 3 august 2016, a executat pedepsele aplicate prin Sentințele nr. 189/1996 și nr. 597/1997, în baza arestului preventiv executat, iar pedeapsa aplicată prin Sentința nr. 4182 din 25.07.2005 a Tribunalului din Torino, definitivă la 24.06.2008, cuprinsă în Ordonanța de executare a pedepselor nr. 144/2015 a SIEP are ca finalitate data de 10.06.2018.

Pentru toate aceste considerente și întrucât aspectele sus-menționate sunt confirmate și în certificatul de stadiu de executare a pedepsei din 5 noiembrie 2018 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino, Curtea a constatat că sunt nefondate criticile formulate de contestator prin apărătorul ales, autoritățile judiciare italiene reducând pedeapsa corespunzător cu zilele de arest preventiv, astfel cum a rezultat din Ordinul de eliberare din detenție pentru redeterminarea pedepsei nr. SIEP nr. 144/2015 emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Torino la data de 8.08.2016.

De asemenea, Curtea a mai constatat ca fiind nefondat și motivul invocat în ceea ce privește deducerea perioadei cuprinsă între 03.08.2016 și 10.06.2018, deoarece prin Sentința penală nr. 122 din 13.05.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, persoanei condamnate i s-a dedus în mod corect perioada executată pe teritoriul statului de condamnare, de la 11.06.2018 când a început executarea pedepsei de 4 ani și 7 luni închisoare, până la data de 06.08.2018, inclusiv.

În acest context, Curtea a reținut că această perioadă, executată de către contestator pe teritoriul statului italian, interferează doar cu pedepsele cu închisoare la care a fost condamnat prin sentințele care nu au fost recunoscute de către Curtea de Apel Craiova, fiind împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei, potrivit legislației române, astfel încât solicitarea privind recunoașterea celor trei sentințe de condamnare s-a apreciat a fi neîntemeiată.

Pe de altă parte, Curtea a mai constatat că prin Sentința penală nr. 111/2018 a Curții de Apel Craiova a fost recunoscută numai pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare, pronunțată prin Sentința nr. 90/2013 a Curții de Apel Torino și nu pedeapsa totală de 6 ani, 3 luni și 6 zile închisoare, astfel cum se solicitase inițial de către autoritățile judiciare italiene, pedeapsă a cărei executare a început pe teritoriul statului italian la 11 iunie 2018 și a cărei executare este continuată de contestator într-un Penitenciar din România începând cu data de 7 august 2018.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., curtea a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. deoarece această perioadă nu face parte din prezentul mandat de executare a pedepsei, iar din certificatul emis de autoritățile italiene nu rezultă alte perioade care ar putea fi deduse sau scăzute din pedeapsa totală.

Împotriva Sentinței penale nr. 304 din data de 12 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat contestație, solicitând admiterea contestației la executare în temeiul art. 141 alin. (16) din Legea 302/2004, desființarea sentinței atacate, și să se dispună deducerea din durata pedepsei de 4 ani și 7 luni, pe care o execută în România, potrivit Mandatului de executare nr. 125/2018, dispus prin Sentința penală nr. 111/2018 a Curții de Apel Craiova prin care s-a recunoscut Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată de Curtea de Apel Torino, a perioadei 09.11.2009 - 21.11.2009, de arest preventiv în România până la predarea către autoritățile italiene.

De asemenea, a solicitat, în temeiul art. 140 alin. (2) din Legea 302/2004 recunoașterea pedeapsei de 11 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 189/1996 pronunțată la data de 02.11.1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, definitivă la data de 17.12.1996; a pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința numărul 597/1997 pronunțată la data de 08.05.1997 de Tribunalul din Torino - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, definitivă la data de 29.05.1997 și a pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 4182/05 pronunțată la data de 25.07.2005 de Tribunalul din Torino, secția a III-a penală, definitivă la data de 24.06.2008, recunoscute ca prescrise prin Sentința penală nr. 111/2018 din 31.05.2018 a Curții de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, în vederea deducerii perioadelor executate pe teritoriul statului italian. Aceste pedepse fac parte dintr-o măsură de unificare a pedepselor concurente, emisă de Tribunalul Ordinar Torino la data de 30.03.2015.

În argumentarea acestei solicitări, condamnatul a invocat ca element de noutate, intervenit ulterior pronunțării Sentinței penale nr. 111/2018 din 31.05.2018 a Curții de Apel Craiova, respectiv ordonanța din 13.07.2018 pronunțată de Curtea de Apel Torino, secția a IV-a penală, prin care i s-a revocat beneficiul suspendării privind sentințele din 25.07.2005, 13.03.1997 și 08.05.1997, iar potrivit art. 162 alin. (2) C. pen., în cazul revocării suspendării executării pedepsei, termenul de prescripție al executării pedepsei începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de revocare. În aceste condiții, a considerat că un nou termen de prescripție începe să curgă începând cu data de 13.07.2018.

Astfel, condamnatul, prin apărător, a concluzionat prin motivele de contestație depuse la data de 27.11.2019 că, în temeiul art. 162 alin. (1) lit. b), art. 163 alin. (2) și art. 164 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât a săvârșit o nouă infracțiune la data de 06.06.2007, cu privire la care s-a pronunțat Sentința penală nr. 90/2013 a Curții de Apel Torino, definitivă la data de 17.02.2013, infracțiunea a întrerupt cursul prescripției executării pedepselor din 2005 și a celorlalte pedepse a căror executare era suspendată cu diverse titluri, iar pe de altă parte a invocat revocarea beneficiului suspendării executării pedepselor prin ordonanța din 13.07.2018 pronunțată de Curtea de Apel Torino, secția a IV-a penală, ulterioară Sentinței nr. 111 din 31.05.2018 a Curții de Apel Craiova.

Concluzionând, prin motivele formulate în scris de condamnatul A., prin apărător s-au solicitat următoarele:

- recunoașterea sentințelor astfel cum au fost reținute de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Torino în Certificatul execuțional nr. 144/2015 SIEP;

- contopirea acestor pedepse conform art. 34 C. pen. anterior;

- deducerea tuturor perioadelor executate pe teritoriul statului italian raportat la sentințele menționate, precum și a perioadelor de arest preventiv în vederea executării, respectiv perioada 09.10.2009 - 21.10.2009 și 12.07.2016 - 03.08.2016.

Examinând contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 304 din data de 12 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele următoare:

Prin Sentința penală nr. 111 din 31.05.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 26.06.2018, în temeiul dispozițiilor art. 154 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Craiova a admis, în parte, cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia și a recunoscut pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare, pronunțată prin Sentința nr. 90/2013 din data de 11.01.2013 de Curtea de Apel Torino, secția a IV-a.

Conform aceleiași sentințe, în ceea ce privește pedepsele de 11 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 189/1996 pronunțată la data de 02.11.1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, 10 luni închisoare aplicată prin sentința numărul 597/1997 pronunțată la data de 08.05.1997 de Tribunalul din Torino - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare și 10 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 4182/05 pronunțată la data de 25.07.2005 de Tribunalul din Torino, secția a III-a penală, s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepselor.

Din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 90/2013 din data de 11.01.2013, definitivă la data de 17.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel din Torino, condamnatul a executat 8 luni și 24 de zile, reprezentând perioade de arest preventiv în închisoare (de la 21.10.2009 până la 07.03.2010) și arest la domiciliu (de la 08.03.2010 până la 13.07.2010), pedeapsa rămasă de executat fiind de 3 ani, 10 luni și 6 zile închisoare.

Ca atare, prin Sentința penală nr. 111 din 31.05.2018 a Curții de Apel Craiova s-a dedus din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare perioada executată de la 21.10.2009 la 13.07.2010, reprezentând perioadele de arest preventiv și arest la domiciliu pe teritoriul statului italian.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 122/13.05.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare formulată de petentul A. și s-a dedus, din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare, perioada de la 11.06.2018 la 06.08.2018, inclusiv, executată pe teritoriul statului de condamnare înainte de a fi transferat în România pentru continuarea executării pedepsei (07.08.2018).

Critica contestatorului prin care a susținut că nu s-a dedus, în mod legal, perioada de timp executată din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare pe care a continuat să o execute în România, urmare transferării sale într-un penitenciar din țară, este neîntemeiată.

Referitor la perioada care a fost dedusă din pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare străine, instanțele române au avut în vedere certificatul de stadiu al executării pedepsei din 29 mai 2018 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, prin care s-a transmis că persoana condamnată A. a executat o perioadă de 8 luni și 24 de zile din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 90/2013 din data de 11.01.2013, definitivă la data de 17.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel din Torino, reprezentând perioade de arest preventiv în închisoare (21.10.2009 până la 07.03.2010) și arest la domiciliu (08.03.2010 până la 13.07.2010), pedeapsa rămasă de executat fiind de 3 ani, 10 luni și 6 zile închisoare, care urma a începe la 11.06.2018, finalul executării fiind anticipat la 19.04.2022.

Aceste date au fost confirmate prin certificatul de stadiu de executare a pedepsei din 5 noiembrie 2018 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino, iar, în prezenta cauză, condamnatul A. nu a prezentat date noi care să dovedească temeinicia contestației promovate.

Înalta Curte nu poate primi cererea contestatorului privind recunoașterea Sentinței nr. 189/1996 pronunțate la data de 02.11.1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, definitivă la data de 17.12.1996, a Sentinței nr. 597/1997 pronunțate la data de 08.05.1997 de Tribunalul din Torino - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, definitivă la data de 29.05.1997 și a Sentinței nr. 4182/05 pronunțate la data de 25.07.2005 de Tribunalul din Torino, secția a III-a penală, definitivă la data de 24.06.2008, și contopirea pedepselor aplicate prin aceste sentințe, în vederea deducerii perioadelor executate din aceste pedepse, pe teritoriul statului italian.

Aceasta deoarece pe calea prezentei contestații la executare nu se poate modifica Sentința penală nr. 111/31.05.2018 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 26.06.2018, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (numerotare anterioară a articolelor) pentru recunoașterea hotărârilor străine, constatându-se împlinit termenul de prescripție a executării pedepselor de 11 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 189/1996 pronunțată la data de 02.11.1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, definitivă la data de 17.12.1996; 10 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 597/1997 pronunțată la data de 08.05.1997 de Tribunalul din Torino - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, definitivă la data de 29.05.1997; 10 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 4182/05 pronunțată la data de 25.07.2005 de Tribunalul din Torino, secția a III-a penală, definitivă la data de 24.06.2008.

Totodată, se constată că, pe calea contestației la executare promovate anterior și soluționată prin Sentința penală nr. 122/13.05.2019 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 321/13.06.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat, în baza Certificatului de stadiu al executării nr. SIEP 144/2015 emis la 05.11.2018 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino, că i-au fost acordate condamnatului A. beneficiul de 180 zile câștigate în vederea liberării condiționate cu privire la perioada executată în regim de detenție pe teritoriul Italiei.

Acest beneficiu poate fi valorificat în condițiile în care contestatorul condamnat mai avea de executat la momentul transferului în vederea continuării executării într-un penitenciar din România, 3 ani 10 luni și 6 zile din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare, iar transferul s-a efectuat la data de 07.08.2018.

Înalta Curte constată că instanța a recunoscut condamnatului beneficiul celor 180 zile câștigate cu titlu de eliberare înainte de termen, reținând că acest beneficiu a vizat pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secția a IV-a.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea contestată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 304 din data de 12 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 313 RON pentru contestatorul condamnat, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 304 din data de 12 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 313 RON pentru contestatorul condamnat, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2020.

GGC - NN