ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 187/2019

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 37 din data de 7 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare formulată împotriva Sentinței penale nr. 90 din 27.04.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 02.08.2018, prin care a fost recunoscută Sentința nr. 17710/14, pronunțată la data de 18.11.2014 de Tribunalul din Roma, secțiunea colegială, definitivă la data de 07.02.2015, privind pe cetățeanul român A. și s-a dispus transferarea condamnatului, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani închisoare într-un penitenciar din România.

În baza art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoașterea certificatului privind stadiul executării Sentinței nr. SIEP 615/2015, emis la data de 15.10.2018, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului A. beneficiul de 405 zile câștigate cu titlu de eliberare anticipată, aferent perioadelor de la 23.05.2015 la 23.05.2016; de la 23.05.2016 la 23.11.2016; de la 23.11.2016 la 23.05.2017; de la 23.05.2017 la 23.05.2018, executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei.

S-au menținut celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 90 din 27.04.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 02.08.2018.

Cheltuielile judiciare aferente procedurii, reprezentate de onorariul apărătorului desemnat din oficiu și onorariul traducătorului autorizat, au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

La data de 28.01.2019, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sesizarea formulată de autoritățile judiciare italiene sub nr. x/2019, cu privire la persoana condamnată A., având ca obiect acordarea beneficiului a 405 zile cu titlu de eliberare anticipată, cu privire la perioadele: de la 23.05.2015 la 23.05.2016; de la 23.05.2016 la 23.11.2016; de la 23.11.2016 la 23.05.2017; de la 23.05.2017 la 23.05.2018, executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei.

Sesizarea a fost însoțită de certificatul privind stadiul executării Sentinței nr. SIEP 615/2015 emis, la data de 15.10.2018, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma, din care rezultă că, în urma unor ordonanțe emise de Biroul de Supraveghere din Roma și Biroul de Supraveghere din Frosinone, pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată condamnatului A. se consideră executată la data de 14.07.2019.

Evaluând actele dosarului, prima instanță a notat că, prin Sentința penală nr. 90 din 27 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, s-au hotărât următoarele:

S-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a recunoscut Sentința nr. 17710/14 pronunțată la data de 18.11.2014 de Tribunalul din Roma, secțiunea colegială, definitivă la data de 07.02.2015, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de privare de libertate, prev. de art. 110, art. 61 nr. 2 și art. 605 din C. pen. italian și tâlhărie, prev. de art. 110, art. 628 alin. (1) și alin. (3) nr. 1 și 2 din C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. c), d) și f) C. pen.

S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus perioada executată de la data de 23.11.2013 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare la data rămânerii definitive a sentinței.

Instanța de fond a mai reținut că sentința anterior menționată a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 02.08.2018, în baza acesteia fiind emis pe numele condamnatului A., la data de 21.09.2018, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 93/2018.

Totodată, a notat că persoana condamnată A. a fost transferată în România, la data de 22.11.2018, fiind încarcerată în Penitenciarul București-Rahova.

În acest context, reținând că prin certificatul privind stadiul executării Sentinței nr. SIEP 615/2015 emis, la data de 15.10.2018, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma, s-a acordat persoanei condamnate un număr de 405 zile de eliberare anticipată anterior transferării sale în România, conform unor ordonanțe emise de Biroul de Supraveghere din Roma și Biroul de Supraveghere din Frosinone, în considerarea dispozițiilor art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, și a Deciziei nr. 15/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Dosarul nr. x/2015, prima instanță a admis contestația la executare privind Sentința penală nr. 90 din 27.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 02.08.2018, hotărând conform dispozitivului.

*****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana condamnată A., fără a motiva în scris, în drept și în fapt, calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 15 februarie 2019, sub nr. x/2019.

La termenul fixat în contestație, 29 martie 2019, în lipsa contestatorului-persoană condamnată A., care a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, în condițiile art. 364 alin. (4) C. proc. pen., apărătorul desemnat să-i acorde asistență juridică din oficiu a susținut, prioritar, că, având în vedere faptul că partea a formulat contestație în temeiul art. 597 alin. (8) C. proc. pen., instanța de control judiciar urmează a aprecia, cu precădere, asupra admisibilității căii de atac.

Pe fondul cauzei, apărătorul a susținut că, în condițiile în care persoana condamnată nu a motivat calea de atac, opinează că motivul contestației ar fi reprezentat de faptul că, din pedeapsa aplicată acesteia de către autoritățile judiciare italiene, nu au fost deduse cele 405 zile câștigate cu titlu de eliberare anticipată, deși această perioadă poate fi valorificată prin prisma altor instituții de drept, precum liberarea condiționată.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, notează că, fiind pronunțată în procedura prevăzută de art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată raportat la art. 597 și următoarele C. proc. pen., respectiv, de către curtea de apel care a recunoscut anterior hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare italiene și a cărei executare este contestată în speță, sentința atacată se încadrează în sfera celor prevăzute de art. 597 alin. (7) C. proc. pen., fiind o hotărâre de primă instanță, care, potrivit aceluiași text de lege, poate fi contestată la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

În consecință, prezenta contestație este admisibilă, susținerile apărătorului desemnat din oficiu al contestatorului persoană condamnată vizând incidența dispozițiilor art. 597 alin. (8) C. proc. pen. fiind neîntemeiate.

În acest context, examinând fondul contestației, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei pendinte îl constituie sesizarea formulată de autoritățile judiciare italiene (prin certificatul de stadiu al executării Sentinței nr. SIEP 615/2015, emis la data de 15.10.2018, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma), în vederea recunoașterii, în beneficiul persoanei condamnate A., a unui număr de zile de eliberare anticipată din executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin Sentința nr. 17710/14 din data de 18.11.2014 a Tribunalului din Roma, secțiunea colegială, definitivă la data de 07.02.2015 (recunoscută și pusă în executare în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori), sesizare supusă analizei instanței române în temeiul art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Din analiza dispozițiilor legale evocate rezultă că, în limitele învestirii sale în procedura prevăzută de art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 597 și urm. C. proc. pen., instanța română care a pronunțat hotărârea de recunoaștere și punere în executare a hotărârii autorităților judiciare străine este îndrituită să recunoască și actele străine prin care se acordă reduceri din pedeapsa anterior recunoscută.

Evaluând datele particulare ale cauzei prin prisma acestor considerații, Înalta Curte reține că, prin Sentința penală nr. 90 din 27 aprilie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Italia și a recunoscut Sentința nr. 17710/14 pronunțată la data de 18.11.2014 de Tribunalul din Roma, secțiunea colegială, definitivă la data de 07.02.2015, prin care cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de privare de libertate, prev. de art. 110, art. 61 nr. 2, art. 605 din C. pen. italian și tâlhărie, prev. de art. 110, art. 628 alin. (1) și alin. (3) nr. 1 și 2 din C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. c), d), f) C. pen.. Totodată, a dispus transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei de 6 ani închisoare într-un penitenciar din România, deducând din pedeapsă perioada executată, de la data de 23.11.2013 la zi.

Această hotărâre a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 02.08.2018, în baza ei fiind emis, la data de 21.09.2018, pe numele condamnatului A., Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 93/2018.

Reține, de asemenea, că, prin certificatul de stadiu al executării Sentinței nr. SIEP 615/2015, emis la data de 15.10.2018 și transmis Curții de Apel Craiova, informând asupra stadiului executării Hotărârii nr. 17710/14 a Tribunalului din Roma, secțiunea colegială, Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma a comunicat că data începerii executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată persoanei condamnate A. prin hotărârea anterior menționată, este 23.11.2013, iar data la care ia sfârșit executarea pedepsei este 22.11.2019.

În același certificat s-a invocat, însă, o "hotărâre de contopire a pedepselor concurente (care urmează a fi executate în regim de detenție), emisă la 09-09-2015", vizând pedeapsa rămasă de executat de 6 ani și 9 luni închisoare, având ca dată de început a executării - 23.11.2013, și ca dată finală, 09.04.2020, menționându-se următoarele perioade:

- total zile de eliberare anticipată acordate: 135 zile;

- prin Ordonanța Biroului de Supraveghere din Roma emisă la 21.09.2016 s-a acordat beneficiul de 90 zile cu titlu de eliberare anticipată, cu privire la perioada: 23.05.2015 - 23.05.2016;

- prin Ordonanța Biroului de Supraveghere din Frosinone emisă la 17.01.2017 s-a acordat beneficiul de 45 zile cu titlu de eliberare anticipată, cu privire la perioada: 23.05.2016 - 23.11.2016;

- prin Ordonanța Biroului de Supraveghere din Frosinone emisă la 03.07.2017 s-a acordat beneficiul de 45 zile cu titlu de eliberare anticipată, cu privire la perioada: 23.11.2016 - 23.05.2017;

- prin Ordonanța Biroului de Supraveghere din Frosinone emisă la 06.09.2018 s-a acordat beneficiul de 90 zile cu titlu de eliberare anticipată, cu privire la perioada: 23.05.2017 - 23.05.2018.

- Sfârșit pedeapsă anticipat la: 14.07.2019.

- Total zile eliberare anticipată acordate: 405 zile.

În consecință, notează că, din cuprinsul certificatului de stadiu al executării pedepsei transmis de autoritățile judiciare italiene (aflat la dosarul de fond, iar în varianta tradusă în limba română, la filele x din același dosar), rezultă că cele 405 zile de eliberare anticipată acordate de statul italian persoanei condamnate A. se raportează la pedeapsă distinctă, rezultantă, de 6 ani și 9 luni închisoare aplicată pentru infracțiuni concurente, iar nu la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința nr. 17710/14 pronunțată la data de 18.11.2014 de Tribunalul din Roma, secțiunea colegială, hotărâre recunoscută de instanța română de executare prin Sentința penală nr. 90 din 27 aprilie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În acest context, se constată că, prin hotărârea atacată în speță, Curtea de Apel Craiova a dispus recunoașterea, în beneficiul persoanei condamnate A., a unui număr de 405 zile câștigate cu titlu de eliberare anticipată din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința nr. 17710/14 a Tribunalului din Roma, secțiunea colegială, deși, din cuprinsul certificatului de stadiu al executării Sentinței nr. SIEP 615/2015, emis la data de 15.10.2018, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma, rezultă că acest beneficiu vizează o pedeapsă distinctă, de 6 ani și 9 luni închisoare.

Or, recunoscând în beneficiul persoanei condamnate o reducere de pedeapsă de 405 zile de eliberare anticipată, care, aparent, se raportează la o pedeapsă diferită și superioară în cuantum (6 ani și 9 luni închisoare) celei care a făcut obiectul punerii în executare și recunoașterii în procedura prev. de art. 154 și urm. din Legea nr. 302/2004 (6 ani închisoare), Curtea de Apel Craiova a pronunțat o soluție cu încălcarea dispozițiilor art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Un atare motiv de nelegalitate impune reformarea hotărârii pronunțate, în sensul identificării exacte a numărului de zile de eliberare anticipată ce urmează a se deduce din pedeapsa recunoscută anterior de instanța română, exigențele principiului non reformatio in pejus opunându-se unei eventuale recunoașteri, în contestația persoanei condamnate, a unei pedepse într-un cuantum superior, chiar dacă ea ar fi însoțită și de eventuala valorificare a zilelor de eliberare anticipată acordate de statul de condamnare.

Dată fiind omisiunea totală a primei instanțe de a identifica obiectul sesizării, Înalta Curte nu s-ar putea substitui integral acesteia, efectuând direct în ultimul grad de jurisdicție o analiză a particularităților fondului cauzei, în acord cu exigențele art. 154 alin. (16) raportat la 597 și urm. C. proc. pen., deoarece ar genera, astfel, privarea persoanei condamnate de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicție și, implicit, o limitare a echității procedurii incompatibilă cu exigențele legalității procesului penal.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., va admite contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 37 din data de 7 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va desființa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Craiova, urmând ca, în cursul rejudecării, prima instanță să clarifice situația perioadelor de reducere (eliberare anticipată) acordate de către autoritățile judiciare italiene din pedeapsa de 6 ani închisoare recunoscută de instanța română și să evalueze prezenta sesizare prin prisma informațiilor cu caracter de certitudine ce vor fi comunicate de autoritățile judiciare italiene, cu respectarea principiului non reformatio in pejus.

În contextul soluției astfel dispuse, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației vor fi lăsate în sarcina statului, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană condamnată, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 37 din data de 7 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează sentința contestată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Craiova.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană condamnată, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2019.

Procesat de GGC - NN