ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 321/2019

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 122 din 13 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată de petentul A. privind Sentința penală nr. 111 din 31.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 26.06.2018.

S-a dedus din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare perioada executată pe teritoriul statului de condamnare de la 11.06.2018 la 06.08.2018, inclusiv.

În baza art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 s-a recunoscut Ordonanța Biroului de Supraveghere din Viterbo nr. 1851 din 05.12.2017.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile câștigate în vederea liberării condiționate cu privire la perioada executată în regim de detenție pe teritoriul Italiei.

S-au menținut celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 111 din 31.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 26.06.2018.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că, prin Sentința penală nr. 111 din 31.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, s-a admis în parte cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia.

S-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind împlinit termenul de prescripție a executării următoarelor pedepse:

- pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 189/1996 pronunțată la data de 02.11.1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, definitivă la data de 17.12.1996, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 648 din C. pen. italian;

- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința numărul 597/1997 pronunțată la data de 08.05.1997 de Tribunalul din Torino - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, definitivă la data de 29.05.1997, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2-5 din C. pen. italian;

- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 4182/05 pronunțată la data de 25.07.2005 de Tribunalul din Torino, secția a III-a penală, definitivă la data de 24.06.2008, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (13) din Decretul-Legislativ nr. 286/98.

S-au constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cu privire la pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secția a IV-a definitivă la data de 17.02.2015.

S-a recunoscut Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secția a IV-a definitivă la data de 17.02.2015, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni, prev. de art. 416 alin. (2) și (5), art. 110, art. 648 bis, art. 61 nr. 7 și art. 110, art. 81 alin. (2), art. 648 din C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 C. pen. și tăinuire, prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani și 7 luni închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 21.10.2009 la 13.07.2010, reprezentând perioadele de arest preventiv și arest la domiciliu pe teritoriul statului italian.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Sentința penală nr. 111 din 31.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018 a rămas definitivă prin neapelare la data de 26 iunie 2018, fiind emis la data de 29 iunie 2018 Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 125/2018.

Condamnatul A. a fost transferat în România la data de 07.08.2018, fiind încarcerat în Penitenciarul București-Rahova.

Prin cererea formulată, condamnatul A. a solicitat deducerea din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare a următoarelor perioade: de la 12.07.2016 la 02.08.2016, perioada de arest preventiv în România până la predarea către autoritățile italiene, de la 03.08.2016 la 06.08.2018, perioada pe care a executat-o în Italia din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată de Curtea de Apel Torino și pe care continuă să o execute în România din data de 07.08.2018 și 180 zile "eliberare anticipată", acordată prin Ordonanța Magistratului de Supraveghere nr. 1851/11.12.2017 în Penitenciarul din Viterbo, în ce privește pedeapsa aplicata prin Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată de Curtea de Apel Torino, recunoscută de Sentința penală nr. 111/2018 de Curtea de Apel Craiova.

Conform considerentelor Sentinței penale nr. 111 din 31.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, în urma adresei transmise de Curtea de Apel Craiova, la data de 31.05.2018 autoritățile italiene au înaintat un nou certificat de stadiu al executării Sentinței nr. SIEP 144/2015 emis de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, Biroul Executări Penale, prin care au precizat că pedeapsa rămasă de executat este de 3 ani 10 luni și 6 zile închisoare după ce au fost deduse pedepsele pronunțate prin sentințele prescrise conform legislației române și și-au exprimat părerea favorabilă în ceea ce privește executarea acesteia pe teritoriul României.

Din datele transmise a rezultat că a executat 8 luni și 24 de zile din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 90/2013 din data de 11.01.2013, definitivă la data de 17.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel din Torino, reprezentând perioade de arest preventiv în închisoare (21.10.2009 până la 07.03.2010) și arest la domiciliu (08.03.2010 până la 13.07.2010), pedeapsa rămasă de executat fiind de 3 ani 10 luni și 6 zile închisoare, care începe la 11.06.2018, sfârșitul fiind anticipat la 19.04.2022.

Din verificările efectuate, instanța a reținut că persoana condamnată a fost privată de libertate în procedura de executare a mandatului european de arestare de la 12.07.2016 la 03.08.2016, când a fost predată autorităților judiciare italiene. Însă, prin Ordinul de eliberare din detenție pentru redeterminarea pedepsei nr. SIEP 144/2015 emis la 08.08.2016 de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino s-a avut în vedere că persoana condamnată a fost supusă arestului preventiv în scopul extrădării din data de 12.07.2016 până la data de 02.08.2016, în România, astfel că pedeapsa a fost redusă corespunzător cu zilele de arest preventiv, respectiv 22 de zile, cererea petentului fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește deducerea perioadei cuprinse între 03.08.2016 - 06.08.2018, instanța a reținut că persoana condamnată a început executarea pedepsei de 4 ani și 7 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secția a IV-a, definitivă la data de 17.02.2015, recunoscută prin Sentința penală nr. 111 din 31.05.2018 a Curții de Apel Craiova, la data de 11.06.2018, din care s-a dedus doar perioada de 8 luni și 24 de zile închisoare, reprezentând perioade de arest preventiv în închisoare (21.10.2009 până la 07.03.2010) și arest la domiciliu (08.03.2010 până la 13.07.2010).

În consecință, raportat la cele evidențiate, cererea petentului a fost admisă cu privire la perioada de la 11.06.2018 la 06.08.2018, reprezentând perioada executată din pedeapsă pe teritoriul statului de condamnare până la transferarea în România, urmând a fi dedusă și respinsă referitor la perioada 03.08.2016 - 10.06.2018, în condițiile în care aceasta reprezintă perioada executată în regim de detenție în baza sentințelor de condamnare ce nu au fost recunoscute de Curtea de Apel Craiova.

De asemenea, contestatorul a solicitat ca, după recunoașterea Ordonanței Biroului de Supraveghere din Viterbo nr. 1851 din 05.12.2017, să se procedeze la deducerea a 180 de zile din pedeapsa în executarea căreia se află.

Astfel, s-a reținut din Certificatul de stadiu al executării nr. SIEP 144/2015 emis de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino la 05.11.2018 acordarea pentru condamnatul A. a 180 zile beneficiu eliberare anticipată anterior transferării sale în România, conform ordonanței Biroului de Supraveghere din Viterbo din 05.12.2017, în urma căreia a fost emis ordinul de eliberare din închisoare la data de 13.12.2017. Din răspunsul comunicat de autoritățile judiciare italiene a rezultat că acest beneficiu a vizat pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secția a IV-a, definitivă la data de 17.02.2015.

Curtea a apreciat că cererea este întemeiată, dar nu în sensul solicitat de condamnat de a i se deduce din pedeapsă zilele acordate cu titlu de eliberare anticipată, ci în sensul de a recunoaște înscrisurile emise de autoritățile italiene și de a constata că statul italian i-a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile câștigate cu titlu de eliberare înainte de termen.

Conform dispozițiilor art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Curtea a avut în vedere Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală și art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin care s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituții de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiționată.

Împotriva Sentinței penale nr. 122 din 13 mai 2019 a Curții de Apel Craiova, contestatorul A. a formulat contestație, solicitând desființarea acesteia, admiterea contestației la executare și să se dispună computarea din durata pedepsei de 4 ani și 7 luni, a cărei executare o continuă în România, potrivit Mandatului de executare nr. 125/2018, dispus prin Sentința penală nr. 111/2018 a Curții de Apel Craiova prin care s-a recunoscut Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată de Curtea de Apel Torino, a următoarelor perioade:

- perioada 12.07.2016 - 02.08.2016, perioada de arest preventiv în România până la predarea către autoritățile italiene;

- perioada cuprinsă între 03.08.2016 - 06.08.2018, perioada pe care a executat-o în Italia din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 90/2013 pronunțată de Curtea de Apel Torino și pe care continuă să o execute în România din data de 07.08.2018, data la care a fost transferat în penitenciar în țară;

Cu privire la perioada de arest preventiv în România până la predarea către autoritățile italiene, respectiv 12.07.2016 - 02.08.2016, a susținut că trebuia dedusă și aceasta, în condițiile în care Curtea de Apel Craiova i-a dedus perioada cuprinsă între 21.10.2009 - 07.10.2010 de arest în Italia.

Referitor la perioada cuprinsă între 03.08.2016 - 06.08.2018 (2 ani și 3 zile) executată pe teritoriul statului italian din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 90/2013 a Curții de Apel Torino, contestatorul A. a susținut că este greșită soluția Curții de Apel Craiova care, prin Sentința nr. 122 din 13.05.2019, a luat în considerare Certificatul de stadiul al executării Sentinței SIEP 144/2015 emis de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, ce menționează că din pedeapsa de 4 ani și 7 luni a executat 8 luni și 24 de zile iar pedeapsa rămasă de executat este de 3 ani 10 luni și 6 zile și începe de la 11.06.2018 urmând a se termina la 19.04.2022, în condițiile în care din Certificatul de stadiu de executare din 5.11.2018 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, precum și din răspunsul înaintat de IGPR - Biroul SIRENE reiese faptul că a început executarea pedepsei în Italia, la data de 03.08.2016.

Analizând contestația formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente:

Verificând actele dosarului, Înalta Curte reține că nu se impune deducerea perioadelor invocate de către contestator din pedeapsa de 4 ani și 7 luni aplicată prin Sentința nr. 90/2013 din 11.01.2013 a Curții de Apel din Torino, recunoscută prin Sentința penală nr. 111 din 31.05.2018 a Curții de Apel Craiova pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a cărei executare o continuă în România.

În acest sens, Înalta Curte amintește că, inițial, cererea autorităților judiciare din Italia privea transferarea persoanei condamnate A., în vederea executării pedepselor privative de libertate la care a fost condamnat, astfel:

- pedeapsa de 11 luni închisoare (Sentința nr. 189/1996 din 02.11.1996, definitivă la data de 17.12.1996 a Tribunalului din Rimini),

- pedeapsa de 10 luni închisoare (Sentința nr. 597/1997 din 08.05.1997, definitivă la data de 29.05.1997 a Tribunalului din Torino),

- pedeapsa de 10 luni închisoare (prin Sentința nr. 4182/05 din data de 25.07.2005, definitivă la data de 24.06.2008, a Tribunalului din Torino),

- pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare (Sentința nr. 90/2013 din data de 11.01.2013, definitivă la data de 17.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel din Torino).

Conform Ordonanței de executare a pedepselor concurente nr. 144/2015 SIEP emisă la 30.03.2015 de Parchetul General al Republicii din Torino, pedepsele concurente au fost contopite, au fost deduse perioadele executate, stabilindu-se pedeapsa rămasă de executat de 6 ani, 3 luni și 6 zile închisoare și 2632,91 euro amendă penală și măsura de siguranță a expulzării pe o perioadă de 10 ani.

Ulterior, urmare a solicitării Curții de Apel București față de constatarea împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei prevăzut de legea penală română în privința condamnărilor la pedepsele de 11 luni închisoare, 10 luni închisoare și 10 luni închisoare, fiind incidente dispozițiile art. 151 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, autoritățile judiciare italiene au comunicat că, după ce au fost deduse pedepsele pronunțate prin sentințele prescrise conform legislației române, persoana condamnată A. mai are de executat o pedeapsă de 3 ani, 10 luni și 6 zile închisoare.

Totodată, autoritățile judiciare italiene au înaintat Certificatul de stadiu de executare a pedepsei din 29.05.2018 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, document din care reiese că, din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 90/2013 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, persoana condamnată a executat 8 luni și 24 de zile, reprezentând perioade de arest preventiv în închisoare (21.10.2009 până la 07.03.2010) și arest la domiciliu (08.03.2010 până la 13.07.2010), pedeapsa rămasă de executat fiind de 3 ani 10 luni și 6 zile închisoare, cu începere la data de 11.06.2018, sfârșitul fiind anticipat la 19.04.2022.

Din același document, cu referire la pedeapsa totală de 6 ani, 3 luni și 6 zile de închisoare, reiese că persoana condamnată A. a primit beneficii penitenciare pentru comportamentul avut pe durata detenției pentru un total de 180 zile, a executat 22 de zile de închisoare în România în vederea predării către autoritățile judiciare italiene, data începerii executării pedepsei totale calculată prin hotărârea de contopire a pedepselor concurente a fost data de 03.08.2016, a executat pedepsele aplicate prin Sentințele nr. 189/1996 și nr. 597/1997 din 08.05.1997 a Tribunalului din Torino în baza arestului preventiv executat, iar pedeapsa aplicată prin sentința pronunțată de Tribunalul din Torino la 25.07.2005, definitivă la 24.06.2008 (cuprinsă în Ordonanța nr. SIEP 144/2015) are ca finalitate data de 10.06.2018.

Aceste date sunt confirmate în Certificatul de stadiu de executare a pedepsei din 5.11.2018 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, invocat de către contestatorul A. în susținerea contestației. În plus, în legătură cu Sentința nr. 90/2013 din 11.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel din Torino, se precizează că în perioada 11.06.2018 - 07.08.2018, condamnatul a executat pedeapsa în închisoarea din Viterbo.

Prin urmare, în contextul datelor expuse, așa cum de altfel se menționează și în considerentele sentinței contestate, Înalta Curte constată că, perioada 12.07.2016 - 02.08.2016 (22 de zile) în care contestatorul A. a fost privat de libertate în România, în procedura de executare a mandatului european de arestare, acesta fiind extrădat și începând executarea efectivă a pedepsei pe teritoriul statului italian la data de 03.08.2016, a fost luată în considerare de autoritățile judiciare italiene, care au redus pedeapsa corespunzător cu zilele de arest preventiv, potrivit Ordinului de eliberare din detenție pentru redeterminarea pedepsei nr. SIEP 144/2015 emis la 08.08.2016 de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino.

În ceea ce privește perioada cuprinsă între 03.08.2016 și 10.06.2018 (având în vedere că prin sentința contestată i s-a dedus, în mod corect, perioada executată pe teritoriul statului de condamnare de la data de 11.06.2018 - când a început executarea pedepsei de 4 ani și 7 luni - la data de 06.08.2018 inclusiv), Înalta Curte constată că această perioadă, executată de către contestator pe teritoriul statului italian, interferează doar cu pedepsele cu închisoare la care a fost condamnat prin sentințele care nu au fost recunoscute de către Curtea de Apel Craiova fiind împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei potrivit legislației române.

În condițiile în care, prin Sentința nr. 111 din 31 mai 2018 a Curții de Apel Craiova a fost recunoscută numai pedeapsa de 4 ani și 7 luni pronunțată prin Sentința nr. 90/2013 din data de 11.01.2013, definitivă la data de 17.02.2015 a Curții de Apel din Torino (și nu pedeapsa totală de 6 ani, 3 luni și 6 zile închisoare, cum se solicitase inițial de către autoritățile judiciare italiene), pedeapsă a cărei executare a început pe teritoriul statului italian la data de 11.06.2018 și a cărei executare este continuată de către contestatorul A. într-un penitenciar din România începând cu data de 07.08.2018, cererea contestatorului privind deducerea din pedeapsa recunoscută a perioadei 03.08.2016 -10.06.2018 nu este întemeiată, această perioadă nefăcând parte din prezentul mandat de executare a pedepsei, astfel cum susține contestatorul.

În consecință, constatând că hotărârea contestată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de către contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 122 din 13 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 122 din 13 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2019.

Procesat de GGC - NN