ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 756/2020

Deliberând asupra contestației declarate de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 109 din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 109 din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I și art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare italiene.

S-a admis contestația la executare formulată de condamnatul A. și s-a dispus recunoașterea Sentinței penale nr. 1687/2019 pronunțată la data de 26 septembrie 2019 de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Roma, definitivă la data de 17 octombrie 2019, prin care a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunile de exploatarea prostituției prev. de art. 81 din C. pen. talian, art. 3 nr. 8 și art. 4 nr. 7 din Legea nr. 75/1958, art. 4 nr. 7, având corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 213 C. pen., sentință prin care a fost modificată pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 44/17 Reg. Sent.-11/17 R.G. pronunțată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, definitivă la data de 22 martie 2018, rezultând o pedeapsă totală de 9 ani și 8 luni închisoare. S-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 9 ani și 8 luni închisoare și s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 3 iunie 2014 la 17 martie 2020.

În baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoașterea Ordonanței Biroului de Supraveghere din Viterbo emisă la data de 13 februarie 2020, așa cum rezultă din Certificatul privind stadiul executării Sentinței nr. SIEP 4903/2019 emis la data de 18 iunie 2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma - Biroul Executări Penale.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile liberare anticipată cu privire la perioadele 3 iunie 2014 - 3 iunie 2015, 3 decembrie 2015 - 3 iunie 2016 și 3 iunie 2018 - 3 decembrie 2018 executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

Cheltuielile judiciare, din care onorarii avocați din oficiu conform Delegațiilor nr. 3239/2020 în sumă de 313 RON și 4419/2020 în sumă de 964 RON și onorariu traducător autorizat B. în sumă de 201,36 RON, au rămas în sarcina statului și se vor vira din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin Cererea înregistrată sub nr. x/2020, la data de 12 martie 2020 condamnatul A., deținut la acea dată în Penitenciarul Craiova, a formulat contestație împotriva executării pedepsei astfel cum a fost stabilită prin Sentința penală nr. 256 din data de 5 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, respectiv executarea pedepsei de 6 ani și 8 luni închisoare. A solicitat în temeiul Legii nr. 169/2017 să poată beneficia de zile câștigate în perioada 30 august 2017 - 10 februarie 2018, executată într-un penitenciar din România, dar și să i se acorde beneficiul unui nr. de 180 de zile cu titlu de liberare anticipată acordate de autoritățile italiene.

Contestația la executare formulată de către petentul condamnat a fost precizată la data de 4 iunie 2020, petentul-condamnat solicitând în baza disp. art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 să se dispună recunoașterea Ordonanței nr. 234/2020 din data de 13 februarie 2020 emisă de Biroul de Supraveghere din Viterbo și să se constate că statul italian a acordat condamnatului acestuia beneficiul de 180 zile câștigate cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioadele de pedeapsă din 3 iunie 2014 - 3 iunie 2015, 3 decembrie 2015 - 3 iunie 2016 și 3 iunie 2018 - 3 decembrie 2018, executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei.

La termenul de judecată din data de 15 mai 2020, contestatorul a depus la dosarul cauzei Ordonanța emisă de magistratul de la Penitenciarul Viterbo din Italia, tradusă în limba română, din care rezultă că acestuia i-a fost redusă pedeapsa aplicată de autoritățile italiene cu un număr de 180 de zile, solicitând acordarea unui termen de judecată pentru a preciza obiectul contestației la executare.

S-a dispus de către instanță emiterea unei adrese către Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma Biroul Executări Penale, cu mențiunea să comunice condițiile în care persoana condamnată A. a beneficiat de zile cu titlu de liberare anticipată în executarea pedepsei de 6 ani și 8 luni închisoare pe teritoriul statului italian. La data de 18 iunie 2020, autoritățile italiene au transmis la dosar Adresa nr. x/2019, Ordin de Eliberare și Certificat de stadiu al executării Reg. Gen. Nr. 13339/2019.

Prin cererea înregistrată la aceeași instanță, la data de 9 iunie 2020, sub nr. x/2020, a fost comunicată Adresa din 9 iunie 2020, prin care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a înaintat instanței cererea formulată de autoritățile judiciare italiene privind recunoașterea și executarea în România a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată față de cetățeanul român A.

În referatul întocmit de parchet, s-a reținut că la data de 14 mai 2020, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a trimis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova lucrarea nr. 35405/2020, având ca obiect cererea formulată de autoritățile judiciare italiene privind recunoașterea Sentinței penale nr. 1687/2019 și executarea în România a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată față de cetățeanul român A.

Din documentele transmise, a rezultat că, prin Sentința penală nr. 1687/2019 pronunțată de Judecătorul pentru cercetări preliminare din Roma la data de 26 septembrie 2019, definitivă la data de 17 octombrie 2019, s-a dispus condamnarea cetățeanului român A. la pedeapsa totală de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de exploatare a prostituției prev. de art. 81 din C. pen. italian, art. 3 nr. 8 din Legea nr. 75/1958, art. 4 n. 7 din Legea nr. 75/1958.

În sarcina acestuia s-a reținut că, acționând în Roma, până la data de 3 iunie 2014, a organizat și a exploatat activitatea de prostituție desfășurată de numitele C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L., păstrând pentru sine câștigurile realizate din activitatea de prostituție, fapte incriminate de legea penală română ca infracțiuni de proxenetism prevăzute de art. 213 din C. pen.

Pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința nr. 1687/2019 a fost adăugată la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare, aplicată față de cetățeanul român A., prin Sentința numărul 44/2017 din data de 12 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel cu Juri din Roma, pentru comiterea unor infracțiuni de același gen, rezultând o pedeapsă totală de executat de 9 ani și 8 luni de închisoare. Sentința numărul 44/2017 pronunțată de Curtea de Apel cu Juri din Roma la data de 12 iulie 2017 a fost recunoscută prin Sentința nr. 256 din 5 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, cetățeanul român A. fiind transferat în România, la data de 5 februarie 2019, în vederea executării pedepsei de 6 ani și 8 luni închisoare.

Având în vedere starea de fapt prezentată, actele înaintate de autoritățile judiciare italiene și verificările efectuate, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 167 și art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru recunoașterea și executarea hotărârii transmise de statul emitent.

În raport de cele două cauze deduse judecății expuse mai sus, la termenul de judecată din data de 25 iunie 2020, instanța de fond a dispus reunirea acestora având în vedere existența unei identități de obiect și părți, executarea unei pedepse stabilită inițial prin Sentința penală nr. 44/17 Reg. Sent.- 11/17 R.G. pronunțată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, astfel cum a fost modificată prin sentința penală nr. 1687 din 2019 pronunțată de Judecătorul pentru cercetări preliminare din Roma la data de 26 septembrie 2019, definitivă la data de 17 octombrie 2019.

De asemenea, în vederea soluționării cauzei Curtea a apreciat că este necesară atașarea Dosarului nr. x/2018 al aceleiași instanțe, dosar în care a fost recunoscută Sentința penală nr. 44/17 Reg. Sent.- 11/17 R.G. pronunțată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, definitivă la data de 22 martie 2018, așa cum rezultă din Sentința penală nr. 256 din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Craiova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 12/A din 15 ianuarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În raport de obiectul celor două dosare supuse reunirii precum și în raport de actele și lucrările dosarului atașat, s-a constatat că sunt întemeiate cererile formulate în cauză reținându-se următoarele:

Prin Sentința penală nr. 256 din data de 5 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. A fost recunoscută sentința nr. 44/17 Reg. Sent.-11/17 R.G. pronunțată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, definitivă la data de 22 martie 2018, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni prev. de art. 110, art. 600 bis alin. (1) nr. 2 C. pen. italian și art. 3 nr. 8 din Legea nr. 75/1958, art. 56, art. 629 C. pen. italian și art. 110, art. 3 nr. 8 și art. 4 nr. 7 din Legea nr. 75/1958, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 211 din C. pen., amenințare, prev. de art. 206 din C. pen. și proxenetism, prev. de art. 213 din C. pen. S-a dispus transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei de 6 ani și 8 luni închisoare, menționate anterior, într-un penitenciar din România, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 3 iunie 2014 la zi și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Sentința penală nr. 256 din data de 5 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018, a rămas definitivă prin Decizia nr. 12/A din 15 ianuarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a respingerii apelului, fiind emis la data de 28 decembrie 2018 Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 279/2018 pentru executarea pedepsei de 6 ani și 8 luni închisoare.

Condamnatul A. a fost transferat în România la data de 5 februarie 2019 în vederea executării pedepsei de 6 ani și 8 luni închisoare, fiind liberat condiționat din executarea acestei pedepse la data de 17 martie 2020 așa cum rezultă din Sentința penală nr. 386 din 15 martie 2020 a Judecătoriei Tg. Jiu.

În condițiile existenței primei condamnări, cea expusă mai sus, s-a constatat că autoritățile judiciare italiene au solicitat recunoașterea și executarea unei noi hotărâri judecătorești de condamnare, Sentința penală nr. 1687/2019 pronunțată de Judecătorul pentru cercetări preliminare din Roma la data de 26 septembrie 2019, definitivă la data de 17 octombrie 2019, care modifică prima sentință de condamnare a acestuia, în condițiile în care s-a reținut caracterul continuat al altor acte materiale, ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii unice de exploatare a prostituției, prevăzută de art. 81 din C. pen. italian, art. 3 n. 8 din Legea nr. 75/1958, art. 4 n.7 din Legea nr. 75/1958, acte materiale diferite decât cele sancționate prin Sentința penală nr. 44/2017 din data de 12 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel cu Juri din Roma.

Astfel, s-a reținut că cetățeanul român A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1687/2019 pronunțată de Judecătorul pentru cercetări preliminare din Roma la data de 26 septembrie 2019, definitivă la data de 17 octombrie 2019, și s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa totală de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de exploatare a prostituției prev. de art. 81 din C. pen. italian, art. 3 nr. 8 din Legea nr. 75/1958, art. 4 n. 7 din Legea nr. 75/1958.

S-a constatat că faptele săvârșite au corespondent în legislația română în infracțiunile de proxenetism prevăzute de art. 213 din C. pen.

Din documentele transmise de autoritățile judiciare italiene, a rezultat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința nr. 1687/2019 a fost adăugată la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare, aplicată față de cetățeanul român A., prin Sentința nr. 44/2017 din data de 12 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel cu Juri din Roma, pentru comiterea unor infracțiuni de același gen, rezultând o pedeapsă totală de executat de 9 ani și 8 luni de închisoare.

Verificând îndeplinirea cerințelor ce guvernează procedura de recunoaștere și executare a hotărârii străine de condamnare, în cadrul noii proceduri de recunoaștere, Curtea a constatat că a fost legal învestită cu sesizarea formulată de autoritățile judiciare din Italia cu atribuții în executarea pedepselor privative de libertate, privind recunoașterea Sentinței penale nr. 1687/2019 pronunțată de Judecătorul pentru cercetări preliminare din Roma la data de 26 septembrie 2019, definitivă la data de 17 octombrie 2019, în vederea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România.

S-a constatat astfel că în cauză sunt îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine prev. art. 167 din Legea nr. 302/2004, întrucât hotărârile sunt definitive și executorii, faptele pentru care au fost aplicate pedepse au corespondent în legea română, persoana condamnată este cetățean român și nu există vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004. S-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare italiene și s-a dispus recunoașterea Sentinței penale nr. 1687/2019 pronunțată la data de 26 septembrie 2019 de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Roma, definitivă la data de 17 octombrie 2019, prin care a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunile de exploatarea prostituției prev. de art. 81 din C. pen. talian, art. 3 nr. 8 și art. 4 nr. 7 din Legea nr. 75/1958, art. 4 nr. 7, având corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 213 C. pen., sentință prin care a fost modificată pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 44/17 Reg. Sent.-11/17 R.G. pronunțată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, definitivă la data de 22 martie 2018, rezultând o pedeapsă totală de 9 ani și 8 luni închisoare. De asemenea, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 9 ani și 8 luni închisoare și s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 3 iunie 2014 la 17 martie 2020.

În condițiile în care contestația la executare formulată de către petent privește executarea pedepsei finale de 9 ani și 8 luni închisoare, astfel cum este recunoscută potrivit celor descrise mai sus, și în măsura în care acesta invocă deducerea perioadelor executate, Curtea a constatat că aceasta întemeiată.

Prin Sentința penală nr. 256 din data de 5 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind recunoscută Sentința nr. 44/17 Reg. Sent.-11/17 R.G. pronunțată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, definitivă la data de 22 martie 2018, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni prev. de art. 110, art. 600 bis alin. (1) nr. 2 C. pen. italian și art. 3 nr. 8 din Legea nr. 75/1958, art. 56, art. 629 C. pen. italian și art. 110, art. 3 nr. 8 și art. 4 nr. 7 din Legea nr. 75/1958, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 211 din C. pen., amenințare, prev. de art. 206 din C. pen. și proxenetism, prev. de art. 213 din C. pen.

Executarea acestei pedepse a început la 3 iunie 2014 și s-a terminat la data de 17 martie 2020, dată la care contestatorul a fost liberat condiționat prin Sentința penală nr. 386 din 11 martie 2020 a Judecătoriei Târgu Jiu. Pe cale de consecință, s-a dedus perioada de pedeapsă executată, în condițiile arătate, din pedeapsa totală de 9 ani și 8 luni închisoare.

Totodată, s-a constatat că este întemeiată și cererea formulată de petentul contestator în ceea ce privește acordarea beneficiului zilelor cu titlu de liberare anticipată, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 154 și art. 140 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în condițiile depunerii Ordonanței emisă de magistratul de la Penitenciarul Viterbo din Italia, tradusă în limba română, din care rezultă că petentului A. i-a fost redusă pedeapsa aplicată de autoritățile italiene cu un număr de 180 de zile, cerându-se autorităților italiene clarificarea acordării acestui beneficiu, în condițiile în care o altă adresă, a acelorași autorități, arăta contrariul.

La data de 18 iunie 2020, autoritățile italiene au transmis la dosar Adresa nr. x/2019, Ordin de Eliberare și Certificat de stadiu al executării Reg. Gen. Nr. 13339/2019, din conținutul căreia a rezultat faptul că pedeapsa de executat este cea stabilită prin Sentința nr. 1687/2019 - Reg. Gen. Nr. 13339/2019 R.G.N.R. nr. 48742/2018, pronunțată la data de 26 septembrie 2019 de către M.. - Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului Ordinar din Roma, secția 28, definitivă la data de 17 octombrie 2019 nr. SIEP 4903/2019 al Parchetului Roma - care a stabilit pedeapsa în cuantum de 9 ani și 8 luni de închisoare și 18.000 euro amendă penală.

S-a menționat că pedeapsa a fost recalculată în întregime, după ce a fost recunoscută legătura continuității între infracțiunile pentru care se judecă în această cauză (pentru care pedeapsa a fost deja redusă pentru alegerea procedurii de judecată) și pentru infracțiunile prevăzute în Sentința nr. 44/2017 pronunțată de către Curtea de apel cu Jurați din Roma, secția II la data de 12 iulie 2017, prin care a fost modificată Sentința din 3 iulie 2015 pronunțată de M. - Judecătorul pentru Ședința preliminară din cadrul Tribunalului Roma, definitivă la data de 22 martie 2018 (Nr. Siep 370/2018 al Parchetului General din Roma).

Față de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c), lit. d) din C. proc. pen., și dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a constatat că regula generală în cazul recunoașterii hotărârilor judecătorești și transferarea persoanelor condamnate este că executarea pedepsei va fi efectuată în conformitate cu prevederile statului de executare, autoritățile competente ale statului de executare fiind singurele abilitate să decidă cu privire la procedurile de executare și să stabilească toate măsurile aferente, inclusiv temeiurile pentru eliberarea înainte de termen sau condiționată. Aceeași autoritate, va deduce întreaga perioadă privativă de libertate deja executată în statul de emitere din durata totală a pedepsei privative de libertate care trebuie executată.

S-a reținut că beneficiul constând în acordarea de zile cu titlu de eliberare anticipată de către statul italian persoanelor condamnate reprezintă un drept câștigat de acestea în perioada când s-au aflat în custodia exclusivă a autorităților italiene, executarea pedepsei fiind guvernată de legea internă a statului italian. Realizarea ulterioară a transferării condamnatului într-un loc de deținere din țara de origine nu poate determina încetarea acelui drept câștigat întrucât, odată născut, el trebuie să producă efecte identice în ambele ordini juridice, atât a statului de condamnare, cât și a statului de executare, neexistând nicio normă internă sau internațională care să prevadă contrariul.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I și art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoașterea Ordonanței Biroului de Supraveghere din Viterbo emisă la data de 13 februarie 2020 privind persoana condamnată A., așa cum rezultă din Certificatul privind stadiul executării sentinței nr. SIEP 4903/2019, emis la data de 18 iunie 2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma - Biroul Executări Penale. De asemenea, s-a constatat faptul că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile eliberare anticipată cu privire la perioadele 3 iunie 2014 - 3 iunie 2015, 3 decembrie 2015 - 3 iunie 2016 și 3 iunie 2018 - 3 decembrie 2018 executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei și s-a dispus astfel emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Împotriva Sentinței penale nr. 109 din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestație contestatorul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2020, cu prim termen inițial de judecată la data de 6 octombrie 2020, când, la solicitarea contestatorului, pentru angajarea unui apărător ales a fost amânată cauza la data de 17 noiembrie 2020.

În susținerea contestației, în esență, a solicitat admiterea contestației, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I și lit. d) din C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, arătând că instanța nu a avut în vedere Ordinul SIEP nr. 4903/2019 al Parchetului Tribunalului Roma, din care reiese că pedeapsa de 3 ani închisoare, înainte de a rămâne definitivă hotărârea, a fost suspendată de autoritățile italiene, înscris eliberat de acestea la 14 octombrie 2020.

Examinând contestația declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 109 din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei

În speța de față, condamnatul A. a invocat incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen., cu privire la nelămurirea acestuia referitoare la pedeapsa de 3 ani, arătând că instanța nu a avut în vedere Ordinul SIEP nr. 4903/2019 al Parchetului Tribunalului Roma, din care reiese că această pedeapsă a fost suspendată de autoritățile italiene,

Înalta Curte constată că motivele invocate de contestator prin raportare la dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză, instanța de fond răspunzând criticilor formulate de contestator.

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală reglementează în art. 166 alin. (16), în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Prin urmare, Înalta Curte reține la data de 18 iunie 2020, autoritățile italiene au transmis la dosarul instanței de fond Adresa nr. x/2019, Ordin de Eliberare și Certificat de stadiu al executării Reg. Gen. Nr. 13339/2019, din care rezultă că pedeapsa de executat este cea stabilită prin sentința nr. 1687/2019 - Reg. Gen. Nr. 13339/2019 R.G.N.R. nr. 48742/2018, pronunțată la data de 26 septembrie 2019 de către M.. - Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului Ordinar din Roma, secția 28, definitivă la data de 17 octombrie 2019, nr. SIEP 4903/2019 al Parchetului Roma, prin care s-a stabilit pedeapsa în cuantum de 9 ani și 8 luni de închisoare și 18.000 euro amendă penală.

Pedeapsa a fost recalculată în întregime, după ce a fost recunoscută legătura continuității între infracțiunile pentru care se judecă în această cauză, pentru care pedeapsa a fost deja redusă pentru alegerea procedurii de judecată și pentru infracțiunile prevăzute în Sentința nr. 44/2017 pronunțată de către Curtea de apel cu Jurați din Roma, secția II la data de 12 iulie 2017, prin care a fost modificată sentința din 3 iulie 2015 pronunțată de M.. Judecătorul pentru Ședința preliminară din cadrul Tribunalului Roma, definitivă la data de 22 martie 2018 (Nr. Siep 370/2018 al Parchetului General din Roma).

Astfel, prin Sentința penală nr. 256 din data de 5 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018, s-a dispus recunoașterea Sentinței nr. 44/17 Reg. Sent.-11/17 R.G. pronunțată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, definitivă la data de 22 martie 2018, prin care contestatorul A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni prev. de art. 110, art. 600 bis alin. (1) nr. 2 C. pen. italian și art. 3 nr. 8 din Legea nr. 75/1958, art. 56, art. 629 C. pen. italian și art. 110, art. 3 nr. 8 și art. 4 nr. 7 din Legea nr. 75/1958, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 211 din C. pen., amenințare, prev. de art. 206 din C. pen. și proxenetism, prev. de art. 213 din C. pen. Sentința penală nr. 256 din data de 5 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018, a rămas definitivă prin Decizia nr. 12/A din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ulterior, autoritățile italiene, prin Sentința penală nr. 1687/2019 pronunțată de Judecătorul pentru cercetări preliminare din Roma la data de 26 septembrie 2019, definitivă la data de 17 octombrie 2019, au dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa totală de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de exploatare a prostituției prev. de art. 81 din C. pen. italian, art. 3 nr. 8 din Legea nr. 75/1958, art. 4 n. 7 din Legea nr. 75/1958, ce au corespondent în legea penală română ca infracțiuni de proxenetism prevăzute de art. 213 din C. pen.

Înalta Curte reține că din Adresa nr. x/2019, Ordin de Eliberare și Certificat de stadiu al executării Reg. Gen. Nr. 13339/2019, a rezultat că pedeapsa ce trebuie executată este cea stabilită prin Sentința nr. 1687/2019 - Reg. Gen. Nr. 13339/2019 R.G.N.R. nr. 48742/2018, pronunțată la data de 26 septembrie 2019 de către M. Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului Ordinar din Roma, secția 28, definitivă la data de 17 octombrie 2019, care a stabilit pedeapsa în cuantum de 9 ani și 8 luni de închisoare și 18.000 euro amendă penală.

Astfel, pedeapsa a fost recalculată, după ce a fost recunoscută legătura continuității între infracțiunile din cauză și pentru cele prevăzute în Sentința nr. 44/2017 pronunțată de către Curtea de apel cu Jurați din Roma, secția II la data de 12 iulie 2017, definitivă la data de 22 martie 2018.

Așadar, Înalta Curte în raport cu dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, reține că, în mod corect, s-a dispus recunoașterea Sentinței penale nr. 1687/2019 pronunțată la data de 26 septembrie 2019 de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Roma, definitivă la data de 17 octombrie 2019, prin care a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunile de exploatarea prostituției prev. de art. 81 din C. pen. talian, art. 3 nr. 8 și art. 4 nr. 7 din Legea 75/1958, art. 4 nr. 7, ce are corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 213 C. pen., sentință prin care a fost modificată pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 44/17 Reg. Sent.-11/17 R.G. pronunțată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, definitivă la data de 22 martie 2018, rezultând o pedeapsă totală de 9 ani și 8 luni închisoare, având în vedere ordonanța Biroului de Supraveghere din Viterbo emisă la data de 13 februarie 2020, așa cum rezultă din Certificatul privind stadiul executării Sentinței nr. SIEP 4903/2019 emis la data de 18 iunie 2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma - Biroul Executări Penale.

De asemenea, având în vedere criticile formulate de contestatorul A., Înalta Curte reține că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile eliberare anticipată cu privire la perioadele 3 iunie 2014 - 3 iunie 2015, 3 decembrie 2015 - 3 iunie 2016 și 3 iunie 2018 - 3 decembrie 2018 executate în regim de detenție pe teritoriul Italiei și, în mod corect instanța de fond a dispus acordarea beneficiului de 180 de zile de liberare anticipată.

Astfel, deși nelămurirea persoanei condamnate în prezenta contestație vizează pedeapsa de 3 ani, Înalta Curte arată că din actele dosarului, respectiv din Ordinul SIEP nr. 4903/2019 al Parchetului Tribunalului Roma, rezultă cu claritate faptul că a fost modificată Sentința penală nr. 44/17 R.G. pronunțată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, definitivă la data de 22 martie 2018, rezultând o pedeapsă totală de 9 ani și 8 luni închisoare.

Așadar, în cauză, motivele au fost analizate în mod corect de instanța de fond care a răspuns tuturor criticilor formulate și astfel a acordat beneficiul zilelor privind liberarea anticipată, iar prin prezenta contestație nu au fost relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, nici piedici în calea punerii ei în executare și nici nu au intervenit modificări în sensul micșorării cuantumului pedepsei ce se execută, pentru a fi incidente cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen.

În consecință, constatând că în cauză nu există nicio nelămurire sau împiedicare și nici un motiv care să vizeze amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei în sensul prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen., Înalta Curte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, urmează a respinge, ca nefondată, contestația formulată de declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 109 din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020 și, întrucât acesta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. îl va obliga la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 109 din 02 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM