ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 589/2023

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 77 din data de 06 iulie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată. contestația la executare formulată de petenta condamnată A., cu privire la Sentința penală nr. 10/F/CC din data de 16 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/2021.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a reținut că prin cererea înregistrată la data de 24 mai 2023, sub nr. x/2023, condamnata A., a formulat contestație la executare solicitând, în principal, anularea Sentinței penale nr. 10/F/CC a Curții de Apel Pitești din data de 16 septembrie 2021, definitivă la data de 12 octombrie 2021 deoarece este contrară principiului "ne bis in idem" și nu pot exista două hotărâri definitive pentru aceeași faptă și anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 12/2021. În subsidiar, a solicitat executarea pedepsei cu închisoarea pe teritoriul statului italian unde a fost comisă infracțiunea

În motivarea cererii, petenta-condamnată a menționat că în temeiul art. 6 din C. proc. pen. nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică.

La data de 16 septembrie 2021 când a fost pronunțată Sentința penală nr. 10/F/CC de către Curtea de Apel Pitești exista deja o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la aceeași faptă și anume Sentința penală nr. 14/F/CC din data de 27 iulie 2020, definitivă la data de 01.09.2020.

A arătat că, în temeiul Deciziei cadru 2008/909 JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, art. 9 alin. (1) lit. c) "executarea pedepsei ar contraveni principiului "ne bis in idem". Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 12/2021 este contrar acestui principiu fiind al doilea mandat de executare cu pedeapsa închisorii pentru aceeași faptă deoarece Curtea de Apel Pitești a emis primul mandat de executare a pedepsei închisorii pentru această faptă înainte cu un an și anume MEPI 14/2020 din data de 1 septembrie 2020

Potrivit art. 5 alin. (3) statul emitent transmite hotărârea judecătorească, însoțită de certificat, unui singur stat de executare, o dată.

S-a mai arătat că se poate verifica faptul că atât în Dosarul nr. x/2020 cât și în Dosarul nr. x/2021 există una și aceeași hotărâre judecătorească pronunțată de instanța din Italia, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 05.07.2019.

În temeiul Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, art. 163 alin. (2) hotărârea judecătorească dată de un alt stat membru al UE nu va fi recunoscută sau dacă a fost recunoscută nu va fi pusă în executare atunci când potrivit legii române a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și orice alte cazuri prevăzute de lege.

În cauză s-a pronunțat Sentința penală nr. 18/F/CC din data de 11 septembrie 2020, în Dosarul nr. x/2020 care dispune ca hotărârea de recunoaștere să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă și care anulează executarea pedepsei cu închisoarea.

Potrivit fișei de cazier judiciar internațional nu este recidivistă, nu a comis infracțiuni pe teritoriul României și nici pe teritoriul statului italian.

A considerat că a fost judecată și pedepsită de două ori de statul român. Prima dată prin Sentința penală nr. 14/F/CC din 27 iulie 2020, definitivă la data de 01 septembrie 2020, MEPI nr. 14/2020 din data de 01.09.2020. Prin Sentința penală nr. 18/F/CC din 11 septembrie 2020, s-a anulat executarea pedepsei închisorii. A doua oară prin Sentința penală nr. 10/F/CC din 16 septembrie 2021, definitivă la data de 12 octombrie 2021, MEPI nr. 12/2021 din data de 12.10.2021. În aceste condiții a susținut că s-ar fi încălcat dispozițiile din C. proc. pen. român și tratatele internaționale la care România este parte.

În principal, a solicitat anularea Sentinței penale nr. 10/F/CC din data de 16.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, definitivă la data de 12.10.2021 și anularea MEPI nr. 12/2021 din 12.10.2021.

În subsidiar, a precizat că Italia este statul unde ar fi fost comisă infracțiunea. În România nu ar beneficia de ce a executat deja, deoarece nu se va aplica legea italiană (ceea ce, în opinia sa, ar presupune că pedeapsa pe care a executat-o în Italia trebuie executată din nou în România, așa cum se întâmplă cu perioada 06.07.2013 - 04.05.2016 executată în arest la domiciliu în Italia, dar care nu este scăzută din pedeapsa rămasă de executat în România. A considerat că nu este normal ca, din moment ce are o condamnare de 9 ani închisoare, să execute în România 14 ani, pe motiv că nu i s-au dedus perioadele executate.

A mai invocate aceea că nu s-ar fi ținut cont de termenii de prescripție deja împliniți pe teritoriul României. Nu mai locuiește în România de peste 19 ani, iar în penitenciar nu este vizitată de familia din țară, ține legătura cu ei prin telefon și on-line, lucru pe care îl poate face și din Italia. Este vizitată foarte rar de sora sa care este stabilită în Italia și de concubinul său care este cetățean italian. Dacă ar executa pedeapsa în Italia ar fi vizitată mult mai des. După executarea pedepsei nu intenționează să revină în România, dorește să se întoarcă în Germania unde a locuit în ultimii 4 ani înainte să fie arestată.

Un alt aspect evocat se referă la faptul că nu a fost prezentată, nici online și nici personal, la luarea deciziei de executare a pedeapsei în România, nu a avut cunoștință de perioadele recunoscute ca executate și nici nu a putut să se apere.

Prin Sentința penală nr. 14/F/CC din data de 27 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută Hotărârea de condamnare nr. x R.G. TRIB., pronunțată la data de 06.07.2015, de către Tribunalul Agrigendo, modificată parțial prin sentința cu nr. 3542/2018, pronunțată la data de 05.07.2018, de Curtea de Apel din Palermo, secția a III-a penală, prin care i-a fost aplicată pedeapsa de 9 ani închisoare (3285 de zile), pentru săvârșirea, pe teritoriul Italiei, a infracțiunilor de asociere la o grupare criminală care avea ca scop favorizarea și exploatarea activității de proxenetism și pornografie infantilă, prevăzute de art. 416 alin. (2) și (3) C. pen. Italian, art. 110 C. pen. Italian, art. 3 alin. (1) n. 5,6 și 8, art. 4 n 7 din Legea nr. 75/1958, art. 1101, 81 alin. (2), (60)0 C. pen. Italian, art. 110, 612 bis C. pen. Italian, fapte incriminate și în legislația penală română, în infracțiunile prevăzute de art. 367, art. 211 și art. 213 din C. pen.

S-a luat act că nu a fost posibilă audierea persoanei condamnate pentru exprimarea consimțământului, potrivit art. 164 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004 modificată, întrucât aceasta a fost eliberată pe parcursul procedurilor, însă prin hotărârea de condamnare a fost dispusă expulzarea sa, ca măsură de siguranță.

S-a dispus executarea de către persoana condamnată A., într-un penitenciar din România, a restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 9 ani închisoare, perioada de 415 zile deja executată, calculată din data de 16.05.2012 și până la data de 04.07.2013.

La data rămânerii definitive a sentinței, respectiv la 01.09.2020, au fost emise formele de executare, inclusiv mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 14/2020, hotărârea fiind pusă în executare potrivit dispozițiile art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin Sentința penală nr. 18/F/CC din data de 11 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a admis contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a constatat intervenită o împiedicare la executarea Sentinței penale nr. 14/F/CC din 27.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/2020, luându-se act că autoritățile judiciare italiene au retras certificatul, în baza art. 4 din Decizia cadru nr. 909/2008/JAI.

S-a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 14/2020 din 01 septembrie 2020, emis în baza Sentinței penale nr. 14/F/CC din 27.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, privind persoana condamnată A., sentința de recunoaștere urmând să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin mesajul primit la 04.09.2020 și tradus la 08.09.2020, autoritățile judiciare din Italia au comunicat faptul că Biroul Procurorului General de pe lângă Curtea de Apel Palermo a ordonat retragerea certificatului, în baza articolului 4 din Decizia-cadru nr. 909/2008/JAI. Totodată, au solicitat, în conformitate cu art. 13 din Decizia cadru, restituirea certificatului înaintat cu adresa din 16.04.2020.

În consecință, având în vedere aceste considerente, s-a constatat că, sub aspectul dispoziției de executare de către persoana condamnată a restului din pedeapsă în România, sentința pronunțată nu mai poate fi pusă în executare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, statul emitent își retrage certificatul, instanța dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii, caz în care, sentința de recunoaștere a hotărârii penale străine urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă.

În concluzie, în raport de toate aceste împrejurări, Biroul de Executări Penale din cadrul Curții de Apel Pitești a solicitat să se constate intervenită o cauză de împiedicare a executării dispozițiilor sentinței penale definitive, executarea de către persoana condamnată a restului de pedeapsă într-un penitenciar din România.

În continuare, asupra temeiniciei contestației la executare formulate, Curtea de Apel Pitești a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a constatat că ulterior rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 14/F/CC din data de 27.07.2020, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 14/2020 din data de 01.09.2020.

Curtea de Apel Pitești a mai constatat că autoritățile judiciare italiene și-au retras mandatul în sensul dispozițiilor legale sus menționate, Biroul Procurorului General de pa lângă Curtea de Apel Palermo comunicând ordinul (de retragere a certificatului, în baza articolului 4 din Decizia-cadru nr. 909/2008/JAI) și solicitând restituirea certificatului înaintat cu adresa din 16.04.2020.

Prin urmare, sentința pronunțată nu a mai putut fi pusă în executare sub aspectul dispoziției de continuare a executării restului de pedeapsă pe teritoriul României, de către persoana condamnată, sentința de recunoaștere urmând să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 10/F/CC din data de 16 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/2021, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută hotărârea de condamnare nr. x R.G. TRIB., pronunțată la data de 06.07.2015 de Tribunalul Agrigento, modificată parțial prin sentința cu nr. 3542/2018, pronunțată la data de 05.07.2018, de Curtea de Apel din Palermo, secția a III-a penală, prin care a fost aplicată față de numita A., pedeapsa de 9 ani închisoare (3285 de zile), pentru săvârșirea, pe teritoriul Italiei, a infracțiunilor de asociere la o grupare criminală care avea ca scop favorizarea și exploatarea activității de proxenetism și pornografie infantilă, prevăzute de art. 416 alin. (2) și (3) C. pen. Italian, art. 110 C. pen. Italian, art. 3 alin. (1) (5), (6) și (8), art. 4 alin. (7) din Legea nr. 75/1958, art. 1101,81 alin. (2), 600 C. pen. Italian, art. 110, 612 bis C. pen. Italian, fapte incriminate și în legislația penală română, în infracțiunile prevăzute de art. 367, art. 211 și art. 213 din C. pen.

S-a dispus executarea de către persoana condamnată A., într-un penitenciar din România, a restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 9 ani închisoare, perioada de 665 de zile deja executată, respectiv intervalele 16.05.2012 - 04.07.2013, 11.11.2020 - 21.04.2021, respectiv, 22.04.2021- 21.07.2021.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut că, la data de 24.08.2021, a fost înregistrată sesizarea nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești prin care s-a solicitat executarea în România a unei hotărâri judecătorești de condamnare a cetățeanului român A. care, la acel moment se afla în închisoarea secția Feminină Sollicciano Firenze, în curs de executare a pedepsei de 9 ani închisoare, aplicate prin Hotărârea de condamnare nr. x RG TRIB, pronunțată la data de 06.07.2015 de Tribunalul Agrigento, modificată parțial prin sentința cu nr. 3542/2018 pronunțată la data de 05.07.2019 de Curtea de Apel din Palermo, secția a III-a penală, definitivă la data de 05.07.2019.

Totodată s-a solicitat transferarea persoanei condamnate A., dintr-un penitenciar din Italia, într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat.

Din cuprinsul Hotărârii de condamnare nr. x R.G. TRIB., rămasă definitivă la data de 05.07.2019, rezultă că numita A. a fost condamnată la o pedeapsă de 9 ani (3285 zile) închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni ce au corespondent în legislația națională.

Din informațiile cuprinse în documentele transmise de autoritățile din Italia, rezultă că persoana condamnată este cetățean român și are domiciliu în România, iar pedeapsa de 9 ani închisoare va fi considerate executată complet la data de 20.09.2028, fiind dedusă perioada deja executată de 665 zile (intervalul 16.05.2012 - 04.07.2013, 11.11.2020 - 21.04.2021, în Germania, 22.04.2021 - 21.07.2021).

În sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în temeiul art. 154 alin. (1) și art. 166 din Legea nr. 302/2004 republicată, se arată că faptele săvârșite au corespondent în legislația României în infracțiunile prevăzute de art. 367 din C. pen., art. 211 și art. 213 din C. pen., fiind îndeplinite toate cerințele în vederea admiterii cererii formulată de autoritățile judiciare din Italia.

În urma verificărilor în baza de date B., s-a reținut că persoana condamnată A. nu a mai fost condamnată anterior, pe teritoriul național, pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost condamnată de autoritățile judiciare din Italia și nici pentru alte infracțiuni.

Curtea de Apel Pitești a considerat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu consecința recunoașterii efectelor sentinței de condamnare sus-menționate, dar și a transferării persoanei condamnate pentru executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare. S-a reținut că persoana condamnată a comis infracțiuni de asociere la o grupare criminală care avea ca scop favorizarea și exploatarea activității de proxenetism și pornografie infantilă.

Din Certificatul emis de autoritățile din Italia a rezultat că hotărârea judecătorească de condamnare nu a fost pronunțată in absentia, iar persoana condamnată a fost de acord să fie transferată în România.

Având în vedere că nu a fost identificat niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Pitești a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, iar, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a recunoscut Hotărârea de condamnare nr. x R.G. TRIB, pronunțată la data de 06.07.2015 de Tribunalul Agrigento, modificată parțial prin sentința cu nr. 3542/2018 pronunțată la data de 05.07.2018 de Curtea de Apel din Palermo, secția a III-a penală, rămasă definitivă la data de 05.07.2019, a dispus executarea de către persoana condamnată, A., într-un penitenciar din România, a restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare și a dedus din această pedeapsă perioada de 665 de zile deja executată, respectiv intervalele de timp 16.05.2012 - 04.07.2013, 11.11.2020 - 21.04.2021, respectiv, 22.04.2021 - 21.07.2021.

Analizând contestație la executare, prin prisma motivelor formulate, instanța de fond a apreciat că aceasta este nefondată.

S-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 14/F/CC din data de 27 iulie 2020 a Curții de Apel Pitești, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus recunoașterea și executarea pe teritoriul statului român a Hotărârii de condamnare nr. 1068/12R.G. TRIB, pronunțată la data de 6.07.2015 a Tribunalului Agrigento, cu privire la pedeapsa de 9 ani închisoare, fiind dedusă perioada de 415 zile deja executată, iar în baza acestei sentințe a fost emis MEPI nr. 14/2020 din data de 01 septembrie 2020.

Prin Sentința penală nr. 18/F/CC din data de 11 septembrie 2020 a Curții de Apel Pitești, a fost admisă contestația la executare a Biroului de Executări penale din cadrul Curții de Apel Pitești și constatându-se intervenirea unei împiedicări la executarea Sentinței penale nr. 14/F/CC din data de 27.07.2020 a Curții de Apel Pitești, s-a luat act că autoritățile italiene au retras certificatul, s-a dispus anularea MEPI nr. 14/2020 din data de 01 septembrie 2020.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 10/F/CC din data de 16 septembrie 2021 a Curții de Apel Pitești, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus recunoașterea și executarea pe teritoriul statului român a Hotărârii de condamnare nr. 1068/12R.G. TRIB, pronunțată la data de 6.07.2015 a Tribunalului Agrigento, cu privire la pedeapsa de 9 ani închisoare, fiind deduse din această pedeapsă perioada de 665 zile deja executată, iar în baza acestei sentințe a fost emis MEI nr. 12/2021 din data de 12.10.2021.

Prin Sentința penală nr. 34/F/24.03.2022 pronunțată de Curtea Apel Pitești, în Dosarul nr. x/2022 a fost respinsă o contestație la executare formulată de aceeași petentă, contestatoarea A. prin care aceasta a solicitat deducerea din pedeapsa aplicată prin Hotărârea de condamnare nr. x R.G. TRIB (pronunțată la data de 06.07.2015 de Tribunalul Agrigento, modificată parțial prin Sentința nr. 3542/2018 pronunțată la data de 05.07.2018 de Curtea de Apel Palermo, secția a III-a penală) recunoscută prin Sentința penală nr. 10/F/CC din 16.09.2021 a Curții de Apel Pitești, a mai multor perioade în care aceasta s-a aflat sub puterea unor diferite măsuri preventive pe teritoriul statului italian, inclusiv perioada 04.07.2013 - 06.05.2016, în care s-ar fi aflat într-o formă de arest la domiciliu.

Totodată, în cuprinsul cererii ce a format obiectul Dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Pitești, această perioadă este indicată în mod expres "perioada de 1036 zile din data de 04.07.2013 până în data de 06.05.2016", iar, prin Sentința penală nr. 34/F/24.03.2022, definitivă prin Decizia penală nr. 287 din 10.05.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis contestația la executare și s-a dedus perioada executată de la data de 21.07.2021 la 09.11.2021, în considerente arătând următoarele "Cât privește intervalul în care condamnata s-a aflat în arest la domiciliu (perioada solicitată a fi dedusă în prezenta cauză), considerăm că trebuie avută în vedere pedeapsa executată potrivit legii statului italian. Or, având în vedere că aceste perioade nu sunt menționate în certificat, înseamnă că arestul la domiciliu, pe teritoriul statului italian nu este considerat ca fiind parte din executarea pedepsei, astfel că acest interval nu poate fi dedus din pedeapsă", acest aspect fiind tranșat cu autoritate de lucru judecat, prin hotărâre definitive.

Față de cele anterior expuse, s-a considerat că solicitarea petentei de deducere a unei perioade în care s-ar fi aflat în stare de arest la domiciliu în Italia a fost tranșată cu autoritate de lucru judecat prin Decizia penală nr. 109/2023 a Curții de Apel Ploiești (definitivă), iar, cu privire la celelalte aspecte sesizate care ar fi decurs din cea de a doua recunoaștere a hotărârii instanțelor italiene, prin Sentința penală nr. 10/F/CC din data de 16 septembrie 2021 a Curții de Apel Pitești, definitivă, s-a atestat că excedează dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., fiind aspecte ce au făcut obiectul cererii de recunoaștere a hotărârii, fiind tranșate definitiv.

Împotriva Sentinței penale nr. 77 din data de 06 iulie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație condamnata A..

În susținerea contestației a arătat că a fost condamnată de două ori pentru aceeași faptă încălcându-se principiul ne bis in idem, că nu i s-a dedus în mod corect perioada executată, precum și faptul că nu a fost prezentă la procesul penal în urma căruia a fost recunoscută hotărârea autorităților străine.

Examinând contestația declarată, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Potrivit art. 598 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauză, petenta a invocat faptul că a fost condamnată de două ori pentru aceeași faptă, fiind încălcat în acest sens principiul in dubio pro reo.

Se constată că prin Decizia penală nr. 14/F/CC din data de 27 iulie 2020 a Curții de Apel Pitești, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus recunoașterea și executarea pe teritoriul statului român a Hotărârii de condamnare nr. 1068/12R.G. TRIB, pronunțată la data de 6.07.2015 a Tribunalului Agrigento, cu privire la pedeapsa de 9 ani închisoare, au fost deduse 415 zile deja executate și a fost emis MEPI nr. 14/2020 din data de 01 septembrie 2020.

Ulterior, ca urmare a faptului că autoritățile judiciare din Italia au comunicat că Biroul Procurorului General de pe lângă Curtea de Apel Palermo a ordonat retragerea certificatului, prin Sentința penală nr. 18/F/CC din data de 11 septembrie 2020 a Curții de Apel Pitești, a fost admisă contestația la executare a Biroului de Executări penale din cadrul Curții de Apel Pitești, s-a constatat intervenită o împiedicare la executarea Sentinței penale nr. 14/F/CC din 27.07.2020, sentința de recunoaștere urmând să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă.

Sub acest aspect, se constată că urmare a admiterii contestației la executare, sentința nu a mai putut fi pusă în executare în România în privința restului de pedeapsă, sentința de recunoaștere producând efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă.

Ulterior, ca urmare a sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru executarea în România a hotărâri judecătorești de condamnare a numitei A. care, la acel moment se afla în închisoarea secția Feminină Sollicciano Firenze, în curs de executare a pedepsei de 9 ani închisoare, respectiv Hotărârea de condamnare nr. x RG TRIB(R.G.N.R.), pronunțată la data de 06.07.2015 de Tribunalul Agrigento, modificată parțial prin sentința cu nr. 3542/2018 pronunțată la data de 05.07.2019 de Curtea de Apel din Palermo, secția a III-a penală, definitivă la data de 05.07.2019, prin Sentința penală nr. 10/F/CC din data de 16 septembrie 2021 a Curții de Apel Pitești, a fost admisă sesizarea, s-a dispus recunoașterea și executarea pe teritoriul statului român a hotărârii de condamnare cu privire la pedeapsa de 9 ani închisoare, fiind dedusă perioada de 665 zile, deja executată și a fost emis MEI nr. 12/2021 din data de 12.10.2021.

Față de această succesiune de acte procesuale, se constată că față de contestatoarea A. nu au fost pronunțate două hotărâri pentru aceleași fapte, ci s-a dispus recunoașterea hotărârii instanței străine o singură dată, prin Sentința penală nr. 10/F/CC din data de 16 septembrie 2021 a Curții de Apel Pitești (în timp ce față de prima sentință de recunoaștere s-a constatat intervenită o împiedicare la executare, fiind anulat mandatului, ca urmare a retragerii certificatului de către autoritățile judiciare italiene).

În ceea ce privește solicitarea de deducere a perioadei executate, se constată că prin Sentința penală nr. 34/F din data de 24 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinței penale nr. 10/F/CC, din data de 16 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/2021 și s-a dedus din pedeapsă și perioada executată de la data de 21.07.2021 la 09.11.2021, reținându-se, cu privire la intervalul în care condamnata s-a aflat în arest la domiciliu, că trebuie avut în vedere pedeapsa executată potrivit legii statului Italian, iar aceste perioade nefiind menționate în certificat, înseamnă că arestul la domiciliu, pe teritoriul statului Italian, nu este considerat ca fiind parte din executarea pedepsei, astfel că acest interval nu a fost dedus din pedeapsă.

De altfel, în cadrul contestației formulate împotriva acestei sentințe, prin Decizia penală nr. 287 din 10.05.2022, Înalta Curte, ca instanță de control judiciar, a reținut că se solicită de către contestatoare deducerea perioadei în care a fost supusă măsurii domiciliare obligatorii, care este diferită de măsura arestului la domiciliu. De asemenea, în ceea ce privește conținutul acestei măsuri, din actele de la dosar rezultă că în perioada în care a fost supusă acestei măsuri contestatoarea putea să părăsească zilnic domiciliul, astfel că perioada de 1533 de zile ce se solicită a fi dedusă din pedeapsa pe care contestatoarea o are de executat nu poate fi asimilată cu măsura arestului la domiciliu care presupune o privare totală de libertate.

Existând aceste evaluări ori judecăți anterioare și definitive pe problematica ce face obiectul prezentei cauze, se va reține un fine de neprimire în considerarea autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește faptul că petenta nu a fost prezentă la soluționarea cauzei prin care s-a dispus recunoașterea hotărârii instanței străine, se reține că această critică excedează obiectului prezentei cauze, neputând fi valorificată în procedura pendinte, criticile petentei vizând fondul cererii de recunoaștere a hotărârii străine, cadru procesual definitiv închis.

Față de considerentele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinței penale nr. 77 din data de 06 iulie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinței penale nr. 77 din data de 06 iulie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în cuantum de 340 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2023.

GGC - NN